Desensibilizarea sistematică: tehnică, tulburări și exemplu de aplicare

Desensibilizarea sistematică este una dintre cele mai utilizate tehnici în unele terapii psihologice și una dintre componentele fundamentale ale terapiei cognitiv-comportamentale. Este o abordare care sa dovedit a fi extrem de eficientă în tratamentul tuturor tipurilor de afecțiuni, în special în tulburările de anxietate.

Desensibilizarea sistematică constă în a face o persoană să se confrunte cu situații puțin câte puțin care provoacă teamă sau sunt legate de tulburarea lui. Deci, în loc să vă depășiți imediat toate problemele, puteți reduce cu ușurință sentimentele de anxietate.

Această tehnică se bazează în principal pe teorii despre condiționarea clasică și operantă. Ideea din spatele desensibilizării sistematice este că un răspuns învățat (cum ar fi frica păianjenilor) poate fi dezvăluit de condiționarea clasică, fiind înlocuit cu unul mai util.

Desensibilizarea sistematică este folosită de milioane de psihologi și a ajutat la atenuarea suferințelor unui număr mare de persoane. În acest articol veți învăța elementele de bază ale funcționării sale, precum și cazurile în care este convenabil să o aplicați. Pe de altă parte, veți vedea și un exemplu concret de utilizare.

Tehnică (etape)

Ideea din spatele desensibilizării sistematice este foarte simplă. Pentru a ajuta o persoană să elimine o situație de frică sau de anxietate, este necesar doar să se confrunte cu ea puțin câte puțin și într-un mediu sigur, în timp ce învățați să vă relaxați. Cu toate acestea, pentru a fi efectuate corect, este necesar să urmați o serie de pași.

Diagnosticarea problemei

Înainte de a putea aplica desensibilizarea sistematică (sau orice altă tehnică terapeutică), psihologul trebuie să efectueze o evaluare aprofundată a pacientului.

Astfel, este obișnuit să aveți un interviu structurat în care să întrebați natura problemei, pentru a vă asigura că această tehnică este cea mai potrivită.

În acest interviu structurat, psihologul va pune întrebări cu privire la momentul și modul în care a apărut problema, trecutul pacientului în această privință, istoria familială și medicală și terapiile primite până acum, dacă au fost încercate.

În acest fel, puteți verifica dacă este adecvată folosirea desensibilizării sistematice a persoanei.

Tehnici de relaxare în învățare

Odată ce sa hotărât că desensibilizarea sistematică poate ajuta într-adevăr pacientul să-și rezolve problema, este posibil să începem cu procesul în sine. Primul pas este să înveți persoana o tehnică de relaxare și să o practice cu ea până când o stăpânește pe deplin.

Cele mai frecvent utilizate tehnici de relaxare în terapie sunt relaxarea musculară progresivă, respirația profundă sau meditația sau atenția . În principiu, este necesar doar ca pacientul să stăpânească unul dintre ei înainte de a trece la faza următoare; dar dacă este necesar, ați putea încerca mai multe pentru a găsi una potrivită.

Învățarea relaxării are un motiv principal: atunci când una dintre aceste tehnici este practicată, datorită unui efect cunoscut sub numele de "inhibare reciprocă", este fizic imposibil să fii într-o stare de anxietate, teamă sau îngrijorare. Cu toate acestea, relaxarea funcționează numai atunci când disconfortul nu este prea mare.

Crearea unei ierarhii de situații anxiogene

În a doua etapă a desensibilizării sistematice, pacientul trebuie să se gândească la o listă de situații posibile în care se confruntă cu frica lui specifică.

De exemplu, în cazul în care persoana merge la terapie din cauza unei fobii de șarpe, unele dintre situațiile incluse pot fi imaginarea unuia dintre aceste animale sau având unul în apropiere.

După ce s-au găsit cinci până la zece situații anxioase, persoana este rugată să le clasifice în funcție de teama pe care o provoacă fiecare.

În plus, i se cere să clasificați fiecare dintre ele cu un număr între 1 și 10, 1 fiind "fără disconfort" și 10 fiind frica maximă posibilă.

Expunere progresivă

Ultimul pas al desensibilizării sistematice este cel mai lung, dar și cel mai important dintre toate. Odată ce a fost făcută clasificarea punctului anterior, terapeutul va ajuta pacientul să facă față fiecărei situații de pe listă, începând cu cel mai simplu, până când se va termina în cea mai dificilă.

În fiecare dintre aceste situații, persoana trebuie să aplice tehnica de relaxare care a lucrat la primul punct până când este capabil să o trăiască fără frică. Odată ce ați stăpânit una din lista, veți trece la următorul, repetând procesul până când anxietatea este complet eliminată.

Această expoziție se poate face în două moduri. Prima, cunoscută ca metoda "In Vitro", constă în aceea că pacientul își imaginează fiecare dintre situații cât mai realist posibil. În al doilea rând, dimpotrivă, persoana trebuie să se confrunte într-adevăr cu situațiile care o sperie. Această metodă este cunoscută sub numele de "In Vivo".

Alegerea unei metode sau a altei va depinde de mai mulți factori. De exemplu, dacă este realist sau nu se creează situații vii sau nivelul de frică pe care persoana îl are atunci când începe tratamentul. În orice caz, este posibil să le combinați sau să le schimbați una în cealaltă în orice moment.

Pentru care tulburări este indicată desensibilizarea sistematică?

În ciuda eficacității sale dovedite, desensibilizarea sistematică nu servește la tratarea tuturor problemelor psihologice care există. În unele cazuri, nu pare a fi foarte util, în timp ce cu anumite tulburări ar putea fi chiar contraproductiv.

În general, desensibilizarea sistematică funcționează perfect cu cele mai multe tipuri de fobii specifice. Când apare una dintre aceste tulburări, de obicei sunt necesare doar câteva sesiuni pentru ao elimina complet și nu se mai întoarce pentru a pune o problemă la pacient.

În plus față de fobiile specifice, desensibilizarea sistematică poate, de asemenea, ajuta la tratarea unor probleme mai complexe, cum ar fi fobia sau anxietatea socială și alte tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea de stres post-traumatic sau tulburarea obsesiv-compulsivă. Cu toate acestea, în aceste cazuri, va fi de obicei necesar să o însoțească cu alte tehnici.

În cele din urmă, alte boli psihologice, cum ar fi cele legate de tulburările de dispoziție sau schizofrenia, nu pot fi tratate utilizând această abordare. De fapt, unele studii par să sugereze că desensibilizarea sistematică ar putea chiar să înrăutățească problema în aceste cazuri.

Critica și controversa

Desensibilizarea sistematică, bazată pe teoria comportamentală, se bazează pe ideea că temerile sunt învățate de-a lungul vieții unei persoane și, prin urmare, pot fi complet eliminate printr-un nou proces de învățare. Cu toate acestea, dovezile nu sunt în întregime clare în această privință.

De exemplu, faptul că fobia socială nu se poate vindeca complet prin utilizarea acestei abordări evidențiază posibila existență a altor factori care ar putea fi în spatele declanșării fricii.

În afară de aceasta, astăzi se știe că emoția fricii este înnăscută, datorită studiilor interculturale și eforturilor psihologiei evolutive. Prin urmare, ideea că o fobie este dobândită complet datorită experiențelor persoanei este, cel puțin, incompletă.

Totuși, faptul că desensibilizarea sistematică este foarte utilă pentru a trata tulburările pentru care este cel mai indicat. Prin urmare, deși există anumite probleme legate de teoria fundalului, această tehnică este folosită în mod frecvent în întreaga lume.

Exemplul de aplicație

Apoi vom vedea un caz fictiv în care desensibilizarea sistematică este aplicată pentru a trata un caz de fobie la viespi, una dintre cele care apar mai frecvent și care poate provoca mai multe probleme datorită prezenței acestor insecte în mediul nostru.

În timpul interviului inițial, pacientul îi spune psihologului că suferă foarte multă disconfort de fiecare dată când are o viespe în apropiere.

Imaginați-vă această situație, începeți să obțineți vizibil nervozitate și spuneți că problema provoacă interferențe în viața de zi cu zi.

După ce i-au învățat un exercițiu profund de respirație, psihologul și pacientul o practică împreună până când acesta din urmă se poate calma pornind de la o stare de spirit puțin agitată. Vi se cere să faceți exercițiul la domiciliu timp de o săptămână, iar în următoarea sesiune treceți la următoarea fază.

În pasul următor, persoana creează o listă de situații care provoacă anxietate și adaugă un număr de la 1 la 10 simbolizând nivelul lor de disconfort față de fiecare dintre ele. Lista este după cum urmează:

- Gândește-te la o viespe: 2.

- Vezi o imagine a unei viespe: 4.

- Vezi o viespe la trei metri distanță: 6.

- Vedeți o viespe de la un metru distanță: 8.

- Lăsați o viespe pe brațul său: 10.

Odată ce lista este terminată, persoana trebuie să treacă prin fiecare situație în timp ce efectuează tehnica de relaxare pe care a învățat-o.

Astfel, într-o sesiune trebuie să vă imaginați o viespeală în timp ce respirați adânc, până când vă veți liniști. În următorul, veți primi o imagine a acestei insecte.

În ceea ce privește cele trei situații care au de-a face cu viespi reali, în funcție de nivelul de teamă al persoanei, psihologul poate decide să-i imagineze doar sau să-i expună în lumea reală. În orice caz, după câteva sesiuni, persoana se simte confortabilă în oricare dintre aceste cazuri.