Care este tendința în țările cu economii cu venituri mari?

Banca Mondială definește o țară cu o economie cu venituri mari ca națiune care are un venit național brut pe cap de locuitor de 12.056 de dolari sau mai mult în 2017. Aceasta se calculează folosind metoda Atlas.

Deși termenul "venituri ridicate" este adesea folosit interschimbabil cu "țara dezvoltată" și "prima lume", definițiile tehnice ale acestor expresii diferă.

Expresia prima lume reprezintă în mod obișnuit națiunile care s-au aliniat cu NATO și Statele Unite în timpul Războiului Rece.

Diferite instituții, cum ar fi Fondul Monetar Internațional (FMI) sau Agenția Centrală de Informații (CIA), iau în considerare și alți factori, în afară de venitul ridicat pe cap de locuitor atunci când clasifică națiunile ca fiind dezvoltate sau economii avansate. De exemplu, potrivit Organizației Națiunilor Unite, anumite țări cu venituri mari pot fi, de asemenea, țări în curs de dezvoltare.

În prezent, există 81 de țări cu economii cu venituri mari, printre care se numără Statele Unite, Spania, Chile, Franța, Finlanda, Qatar, Arabia Saudită, Singapore, Canada și Australia.

Tendințe în țările cu venituri mari

Accelerarea creșterii

Una dintre componentele care se remarcă în țările cu economii cu venituri ridicate este accelerarea creșterii economice.

Cu toate acestea, într-o mare măsură este ceva ce se poate aștepta. Japonia și Europa se reînnoiesc împotriva a ceea ce a fost un deceniu pierdut pentru țara asiatică și multe țări europene, după criza creditelor ipotecare.

Portugalia și Spania sunt exemple clare ale acestei reacții. Pentru Regatul Unit și Statele Unite, incertitudinea politică este ridicată, iar perspectivele de creștere sunt în scădere. Pe de altă parte, forțele deflaționiste persistă în Italia și Franța.

Astfel, în țările cu economii cu venituri mari există factori posibili de instabilitate și eterogenitate globală. Cu toate acestea, în general, se înregistrează progrese pentru a recupera ceea ce sa pierdut în anii precedenți.

Productivitatea în agricultură

Investițiile în cercetare și dezvoltare (R & D) reprezintă un factor major al creșterii productivității în agricultură. În țările cu venituri mari, cum ar fi Statele Unite, Australia și Franța, creșterea productivității reprezintă de obicei aproape toată creșterea producției agricole.

În țările cu venituri ridicate, guvernele au tendința să investească o proporție relativ mare din cheltuielile publice totale pentru cercetare și dezvoltare în agricultură.

Unul dintre motive este faptul că inovațiile tehnologice, cum ar fi semințele noi, sunt adesea dificile și costisitoare de dezvoltat. Cu toate acestea, acestea sunt relativ ieftine pentru distribuire și copiere.

Un al doilea motiv este faptul că fermele sunt de obicei prea mici pentru a-și desfășura propriile cercetări. Chiar și fermele mari de astăzi sunt în mare parte întreprinderi mici.

Cu toate acestea, deoarece produsul intern brut (PIB) din agricultură a fost redus la o mică parte a producției economice naționale în țările cu venituri ridicate, proporția cheltuielilor din domeniul cercetării și dezvoltării agricole în totalul cheltuielilor publice a urmat.

Cheltuieli pentru cercetare și dezvoltare

Până de curând, cheltuielile publice pentru cercetarea și dezvoltarea în agricultură în țările cu venituri ridicate ar putea crește în continuare cel puțin la fel de rapid sau mai rapid decât PIB-ul agricol. Cu toate acestea, această tendință a fost inversată în multe țări cu venituri mari după criza financiară globală din 2008-2009.

Între 2009 și 2013, după ajustarea pentru inflație, cheltuielile totale pentru C & D în aceste țări au scăzut cu aproape 6%. Aceasta este prima cădere susținută în mai mult de 50 de ani.

Dacă această scădere a investițiilor în cercetare și dezvoltare continuă, creșterea productivității și a producției agricole ar putea scădea în cele din urmă.

Schimbările de pe piața muncii și boom-ul în automatizare

Cercetătorii spun că 73% din timp pentru care oamenii sunt plătiți acum este folosit în activități care ar putea fi automatizate cu tehnologia existentă.

În rezolvarea acestor probleme, raportul Studii Portal a spus că liderii ar trebui să regândească scopul învățământului superior în educația studenților pentru viitoarea lume a muncii.

După multe decenii de creștere continuă a diplomelor universitare, subminând abilitățile de nivel intermediar și intermediar, este posibil să se vadă o anumită inversare. Acest lucru se datorează faptului că forța de muncă calificată manuală, cum ar fi bucătari, instalatori sau electricieni, va fi printre cele mai dificil de automatizat.

Pe de altă parte, multe ocupații la nivel universitar, cum ar fi legea, contabilitatea și jurnalismul, sunt deja suspendate.

Instituțiile trebuie să pregătească studenții pentru a fi antreprenori și capabili să continue să învețe. Ei trebuie să-și reinventeze singuri viața și cariera de mai multe ori.

Speranța de viață

Într-un studiu realizat în țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, au fost analizate toate cauzele specifice ale mortalității disponibile în perioada 2014-2016.

Majoritatea țărilor cu venituri mari au înregistrat scăderi ale speranței de viață în perioada 2014-2015. Scăderea medie a fost de 0, 21 ani pentru femei și 0, 18 ani pentru bărbați.

În majoritatea țărilor, acest declin sa datorat în principal mortalității persoanelor în vârstă (peste 65 de ani). De asemenea, în decese legate de afecțiuni respiratorii, cardiovasculare, tulburări ale sistemului nervos și tulburări mintale.

În Statele Unite, scăderea speranței de viață a fost mai concentrată la vârstele de până la 65 de ani. Supradozajul de droguri și alte cauze externe ale morții au jucat un rol important în atingerea acestui declin.

Majoritatea națiunilor care au înregistrat scăderi ale speranței de viață în perioada 2014-2015, în perioada 2015-2016, au înregistrat creșteri semnificative ale speranței de viață. În acest fel, ele au compensat mai mult scăderea.

Cu toate acestea, Regatul Unit și Statele Unite par să înregistreze scăderi continue ale speranței de viață. Acest lucru ridică întrebări cu privire la tendințele viitoare din aceste țări.

Asia emergentă

Un alt factor important este perseverența Asiei ca motor al creșterii globale. În ciuda schimbărilor profunde organice care se produc în regiune, acest teritoriu face ceea ce este necesar pentru a crește până la două și trei ori mai rapid decât țările cu economii cu venituri mari.

Pe de o parte, există India, care în următorii câțiva ani ar putea crește chiar peste 7%.

Pe de altă parte, se află China, care se află într-un proces de reechilibrare a cererii, în care consumul contribuie la creșterea economică mai mult decât investițiile și oferta, unde sectorul serviciilor contribuie cu 50% din PIB. Acum zece ani, abia depășea 40%.

Aceasta are ca rezultat o creștere de peste 6%. Între aceste două țări există o populație mai mare de 33% din întreaga populație mondială.