Cele 3 stiluri principale de comunicare (cu exemple)

Principalele stiluri de comunicare sunt pasive, asertive și agresive, fiind acceptat faptul că asertivul este cel mai potrivit pentru a stabili relații personale și a comunica.

Comunicarea este o capacitate, precum și o nevoie, a ființei umane ale cărei abilități se dezvoltă și se îmbunătățesc pe tot parcursul existenței noastre. Prin aceasta, transferăm informații legate de emoțiile, așteptările, sentimentele, datele, opiniile etc. Comunicarea ne ajută să creștem atât personal, cât și la nivel de grup.

Elemente de comunicare

Văzută dintr-un punct de vedere mai definitoriu, comunicarea este considerată un proces dinamic în care intervin trei elemente:

  • Emitent: este cel care transmite mesajul.
  • Receptor: este receptorul mesajului menționat.
  • Canal: este mijlocul prin care mesajul este transmis. Acest lucru poate fi verbal, vocal sau vizual.

O comunicare are întotdeauna scopul de a obține un răspuns. Acest răspuns este considerat scopul realizării mesajului. Când răspunsul primit de la receptor coincide cu ceea ce ne-am așteptat, se consideră că comunicarea a fost eficientă.

Stiluri de comunicare

Fiecare stil de comunicare poate fi descris în funcție de componentele abilităților sociale pe care individul le utilizează. Fiecare persoană are un stil de comunicare care predomină în raport cu celelalte două.

Deși este adevărat că, de obicei, comunicăm mai frecvent într-unul dintre aceste stiluri, în funcție de cine este interlocutorul nostru, subiectul sau situația dată, putem roti între cele trei stiluri existente.

De exemplu, dacă ne aflăm într-un mediu pe care îl considerăm nesigur ca fiind munca, vom adopta cel mai probabil un stil de comunicare pasivă. Dimpotrivă, în mediul familial adoptăm de obicei un stil între agresiv și asertiv, datorită încrederii pe care acest mediu ne-o generează.

Unele dintre aceste stiluri ne vor ajuta să facilităm relațiile cu ceilalți, în timp ce alții îl vor împiedica afectând legătura care ne unește cu acea persoană. Facilitatorii comunicării sunt cei care contribuie la reducerea efortului pe care trebuie să-l facă receptorul pentru a înțelege mesajul.

Acești factori generează în această persoană o atitudine și o colaborare pozitivă, care beneficiază de relația dintre expeditor-receptor. Astfel, va depinde de stilul de comunicare pe care îl folosim pentru a comunica, mesajul nostru ajunge la receptor, așa cum am vrut să-l emităm de la început și să nu fim interpretați greșit.

Există trei stiluri de comunicare:

Stilul de comunicare asertiv

Acest stil este intermedierea dintre stilul agresiv și pasiv și este caracteristic persoanelor care își pot apăra propriile interese și opinii, respectând în același timp și alții. Este singurul stil de comunicare care facilitează relația dintre oameni.

Persoana asertivă știe să-și apere drepturile în timp ce nu este de acord și înțelege și respectă și punctele de vedere ale interlocutorului lor. Aceștia sunt, de obicei, oameni care se bucură de o bună stima de sine, au încredere în ei înșiși și sunt încrezători.

Ei caută soluții satisfăcătoare în comunicare pentru ambele părți fără nici o intenție de manipulare. Pe scurt, se simt relaxați și în controlul situației, ceea ce facilitează comunicarea. Îi plac și pe alții. Acești oameni folosesc adesea mesaje "I", adică mesaje precum "cred", "cred", "doresc" ...

Abilitatile de comunicare pe care oamenii cu stil asertiv au de obicei sunt:

  • Pe de o parte, empatia, adică abilitatea de a vă pune în locul și punctul de vedere al celuilalt și de a vă putea pune în situația lor, ținând cont de sentimentele, așteptările și interesele lor.
  • Pe de altă parte, ascultarea activă, care constă în perceperea și înțelegerea tuturor informațiilor pe care le primim de la interlocutorul nostru și contextul său, evitând întreruperile sau judecățile anterioare.
  • La rândul nostru, vom transmite printr-o comunicare non-verbală (gesturi, semnale și comportamente) un feedback, astfel încât cealaltă persoană să știe că primim în mod corect mesajul său.

Acești oameni se adaptează fiecărui context în care se dezvoltă interacțiunea cu celălalt individ, ajungând să comunice în modul cel mai optim posibil în fiecare situație.

Acest stil favorizează afecțiunea și întărește legăturile de familie la nivel educațional, învață să rezolve conflictele într-o manieră respectuoasă, stabilește bine regulile și folosește în mod adecvat situațiile neprevăzute. Toate aceste aspecte vor ajuta persoana să se dezvolte în mod autonom și matur, pe măsură ce se apropie de maturitate.

Comportamentul său nonverbal este caracterizat printr-o expresie facială relaxată și relaxată. Ei se uită la interlocutorul lor, dar respectând întotdeauna pauzele necesare. Ei zâmbesc frecvent și se poziționează față în față cu cealaltă persoană, dar respectând întotdeauna spațiile personale.

Ei folosesc frecvent gesturi ferme, dar fără a fi amenințători. El este atent la ceea ce vrea să transmită interlocutorul său, punând întrebări adecvate și răspunzând în mod optim la tipul de întrebare pe care îl primește de la celălalt individ.

În ceea ce privește comportamentul verbal, ei folosesc prima persoană a singularului fiecărui verb pentru a-și arăta deschis propriile opinii, idei, emoții și sentimente.

Deși este cel mai eficient stil de comunicare, este destul de complicat să fii asertiv în toate situațiile și cu toți oamenii. Cu toate acestea, există metode și instrumente care ne ajută să creștem fluența și utilizarea frecventă a acestui stil.

Voi da un exemplu. Suntem într-o dezbatere în grup, în care opinia dvs. diferă de ceilalți participanți, cum ar acționa acest stil?

O persoană asertivă ar apăra opiniile lor și, dacă se va ivi situația că alți oameni nu sunt de acord cu ea, ea o va înțelege și o va respecta.

Datorită acestui stil, sentimentele pe care le avem de fiecare dată când interacționăm sunt de satisfacție, de securitate și de control emoțional și de situație.

Stilul de comunicare agresiv

Oamenii care folosesc acest stil încearcă să-și impună criteriile și să-și atingă obiectivele fără a se îngriji de opinia sau sentimentele interlocutorului lor. Modus operandi al acestor indivizi este utilizarea unor strategii cum ar fi amenințări, intimidări, sarcasme, acuzații, vină, furie și reproșuri.

În nici un moment nu țineți cont de drepturile pe care alții trebuie să le aibă și limba lor tinde să aibă un exces de expresii cum ar fi: "trebuie să ...", "trebuie să ...", "nu te voi lăsa ..." întrerupe discursul altei persoane și dă ordine. Comportamentul său este egocentric.

Comportamentul său verbal va fi caracterizat prin tonul ridicat și rece al vocii care împiedică intonația, vorbirea rapidă și fluidă, folosirea monologilor și cu un interval foarte mic între o intervenție și alta, fără a lăsa interlocutorul opiniei sale. În plus, ei folosesc un mod verbal imperativ.

Critica comportamentul celorlalți, chiar să răspândească insultele celuilalt. Ei nu prezintă nici un fel de interes pentru interlocutorii lor, răspunzând întrebărilor adresate cu o altă întrebare și chiar ignorându-le.

Trăsăturile caracteristice ale comportamentului său nonverbal sunt, de obicei, un corp înaintat, o stare pătrunzătoare, cu semne de tensiune sau o furie constantă, gesturi excesive care amenință cu receptorul său, înfricoșarea feței, invazia spațiului vital al celeilalte persoane, poziționarea față în față, printre altele. .

Aceste comportamente provoacă sentimente în cealaltă persoană de tensiune, lipsă de control, imagine rea în raport cu emitentul, umilire, frustrare și respingere.

Dacă am lua în considerare situația dezbaterii de grup expuse ca exemplu în cazul limbajului asertiv, răspunsul în cazul stilului agresiv ar fi total diferit. În acest caz, individul va interveni brusc în dezbatere și își va expune ideile față de cele ale celorlalți participanți, fără a fi interesat de deciziile mele.

Dispozitiv de comunicare pasiv sau inhibat

Persoanele care se caracterizează prin acest stil inhibă comportamentul lor pentru a evita orice confruntare cu o altă persoană în loc să fie respectată. Ei au o nevoie și o preocupare excesivă de a-i mulțumi pe alții și de multe ori se simt greșit înțeleși de alții sau manipulați.

Ele sunt adesea îndoielnice în legătură cu intervențiile lor în comunicarea cu alte persoane, făcând uz de expresii precum "Eh ... bine, poate ..." "mmm, poate ...". Sunt oameni care nu le place să atragă atenția și să facă tot ce este nevoie pentru ao evita. Ei nu se implică în subiectele respective și nu acceptă deciziile altora, dând dorințele și opiniile celorlalți înaintea lor.

Deși persoana nu-și arată atitudinea prin îndeplinirea unei atitudini conformiste, acest lucru este primit de interlocutorul său ca semn al unei atitudini de nesiguranță și frică în fața situației.

Comportamentul său verbal este reprezentat de un ton de voce extrem de scăzut și ezitant. Intonația se dovedește a fi monotonă, se vorbește intercalată și viteza este fie foarte rapidă (produsul nervilor), fie excesiv de înceată. Exemplele sunt scurte, uneori chiar folosind doar monosilabile.

De multe ori face uz de modul condițional, fără sănătosul șovăielnic afirmativ și frecvent. Răspunsurile dvs. au cel mai mic număr posibil de cuvinte.

Comportamentul său nonverbal se caracterizează prin aspectul capului și / sau cu ochi mici, expresia facială gravă sau zâmbetul timid. Postura și mișcările sunt rigide, îndepărtate și înclinate și evitând să fie față în față cu interlocutorul tău. Afirmarea frecventă cu mișcări cu capul. Evitați contactul fizic și cu ochii.

La nivel fiziologic, mișcările nervoase ale brațelor, picioarelor și mâinile transpirați sunt frecvente. Acest stil este adesea cauza sentimentelor de anxietate, iritație, resentimente, dezgust și frustrare în individ. În plus, după cum am văzut, acești indivizi au adesea o stima de sine scazuta si mentinerea acestui stil de comunicare adauga doar la aceasta stima de sine scazuta.

În aceeași situație propusă anterior, acest stil ar alege să rămână tăcut, gândindu-se că, dacă fiecare gândește în același mod, trebuie să-mi adaptez ideile la a lor, astfel încât acestea să fie egale cu restul oamenilor.

Atât stilul agresiv, cât și pasivul dincolo de comunicarea favorabilă între oameni fac dificilă. Vom putea genera numai conflicte care pot duce la consecințe nedorite pe termen scurt, mediu și lung sau poate că le putem suferi imediat.

Este foarte util să identificăm stilul de comunicare al unei persoane, deoarece ne va ajuta să ne raportăm mai bine la acest lucru. Trebuie să ne amintim că în spatele fiecărui stil de comunicare există o personalitate imersată.

Deci, dacă privim emitentul pe care îl avem în fața noastră, putem să ne cunoaștem mai bine și să ne adaptăm mai bine pentru a putea realiza o relație mai reușită între cele două.

Ce ne împiedică să comunicăm eficient?

Barierele la comunicare sunt acei factori care împiedică sau împiedică recepția și interpretarea corectă a mesajului pe care dorim să-l transmitem.

Dacă informațiile emise sunt distorsionate de interlocutorul nostru, acesta poate avea un sens diferit de cel pe care l-am propus, provocând o interacțiune rea în interacțiune. Există mai multe bariere în comunicarea dintre două sau mai multe persoane care fac ca eficacitatea relațiilor să fie dificilă. Aceste bariere pot fi împărțite în 3 tipuri:

  • Barierele psihologice: sunt cele ale emoțiilor, valorilor, interpretărilor, obiceiurilor de comportament sau percepțiilor.
  • Barierele comportamentale: sunt cele legate de lipsa empatiei, de ascultarea activă, de agresivitate și de pasivitate. Toate acestea împiedică eficiența comunicării.
  • Barierele semantice: sunt cele legate de verbală și vocală, cuvinte inadecvate, confuzie în structură, care le face să dobândească semnificații diferite în funcție de situație.
  • Bariere de mediu: se referă la contextul fizic în care are loc interacțiunea. În aceasta se poate da o temperatură extremă, zgomot extern sau un spațiu inadecvat, care va împiedica comunicarea cu fluide.

Nu trebuie să uităm percepția fiecărui individ, care, fără îndoială, afectează semnificația și interpretarea informațiilor primite.

Pentru a termina acest articol, aș dori să citez un paragraf de la Herbert. G. Lingren, care definește într-un mod foarte complet ce este un bun stil asertiv:

"Vorbesc pentru că știu nevoile mele, mă îndoiesc că nu știu a ta. Cuvintele mele provin din experiența mea de viață. Înțelegerea ta vine de la a ta. Prin urmare, ceea ce spun și ceea ce auziți nu pot fi la fel. Deci, dacă ascultați cu atenție, nu numai cu urechile, ci și cu ochii și inima voastră, vom putea comunica ".