Ce este a cincea generație de computere?

Cea de-a cincea generație de computere este ceea ce este desemnat pentru etapa care acoperă din 1983 până în prezent, o perioadă în care calculatoarele sunt rapide și eficiente și au o dezvoltare software modernă.

Dispozitivele electronice sunt mici, subțiri și ușor de transportat, permițând stocarea informațiilor multimedia în dispozitivele solide și cardurile de memorie de mare capacitate.

Numele se referă la un proiect japonez ambițios realizat în deceniul anilor 70 de către Ministerul Comerțului și Industriei Internaționale.

Scopul acestui proiect a fost de a dezvolta un nou tip de computere care să poată utiliza tehnici și tehnologii de inteligență artificială, precum și să implementeze hardware și software avansate.

Scopul a fost dezvoltarea de mașini care să poată procesa limbajul natural și să obțină abilități logice ale ființelor umane atunci când rezolvă probleme complexe de codificare.

În aprilie 1982, fiind principalul pionier al Japoniei, se lansează proiectul cincea generație care integrează un sistem alcătuit din utilizarea inteligenței artificiale, hardware paralel și programarea logică.

Un sistem care, deși nu a putut fi dezvoltat pe deplin, dacă a fost menținut până în prezent, se îmbunătățește și se perfecționează din ce în ce mai mult în direcția elaborării de programe similare sistemului de raționament uman.

Această a cincea generație cuprinde utilizarea nu numai a inteligenței artificiale, ci și a roboticii, a sistemelor expert, a rețelelor de comunicații, a nanotehnologiei, a calculului cuantic și a recunoașterii vorbirii.

Datorită tehnologiei a cincea generație, lumea se apropie și mai aproape de așa-numita "a șasea generație" care se va baza pe creierul artificial.

Cele cinci generații de computere

În timp ce calculatoarele de astăzi fac parte din viața de zi cu zi fiind vitale în această lume globalizată, aspectul și modul de lucru nu au fost întotdeauna așa cum este astăzi.

Pentru generația din 1946 până în 1958, cunoscută sub numele de prima generație, computerele erau mașini uriașe care utilizează supape pentru a opera și a ocupat spații mari.

Cilindrii magnetici au fost utilizați pentru a stoca informații și cartele perforate pentru a face schimb de date, fiind puse în aplicare numai în domeniile militar și științific.

Pentru deceniul 1958 - 1964, unul intra în a doua generație de calculatoare. În această perioadă, au început să se utilizeze tranzistoare, ceea ce a contribuit semnificativ la reducerea dimensiunii echipamentului.

Cu toate acestea, acestea au continuat să fie lent și să producă suficientă căldură. În acest timp, limbile de programare încep să se dezvolte.

Apoi, între anii 1964 și 1971, a treia generație apare cu ajutorul circuitelor integrate care au miniaturizat părțile electronice ale computerelor, făcându-le mai mici și mai mici, permițând apariția primului mini-computer.

Apoi, din 1971 până în 1983, a apărut cea de-a patra generație de calculatoare. În această generație, integrarea componentelor calculatoarelor este maximizată și microprocesorul apare, un procesor mic care a îmbunătățit performanța echipamentului, făcându-le mai rapid și mai eficient, maximizând capacitatea de a efectua sarcini simultane și programe.

În această perioadă apar cele mai cunoscute două sisteme de operare din lume, și anume Macintosh și Windows, până în 1983, până în prezent, a cincea generație de computere.

A cincea generație de computere

În acest stadiu, PC-ul apare așa cum îl cunoaștem astăzi, având începuturile sale în calculatorul personal al IBM, International Business Machine, compania americană de tehnologie multinațională recunoscută; și computerul cu chip de mare viteză, dezvoltat în anul 1991 de Cal Tech, numit "Touchstone Delta Supercomputer", care a executat 8.6 miliarde de calcule pe secundă.

În această generație apare concurența internațională pentru dominarea pieței de computere și tehnologie, iar microcomputerele și supercomputerele ating o înălțime mare.

În anii nouăzeci, au apărut laptop-uri și notebook-uri, precum și primele mini-calculatoare, iar începutul anilor 2000, primele smartphone-uri sau smartphone-uri au apărut pe piață.

În această generație, computerele pot efectua mii de operațiuni simultane, fiind capabile să facă un bilion de operațiuni pe secundă.

Computerele au o viteză mai mare, o miniaturizare mai mare a elementelor și o creștere considerabilă a capacității de memorie.

În plus, alte tehnologii au început să facă parte din piață, cum ar fi holografia, fibrele optice și biotehnologia.

Mână în mână cu companii mari, cum ar fi Apple, Dell, HP și Samsung, au fost create computere capabile să efectueze mai mult de un milion de operații aritmetice pe secundă.

Principalele caracteristici ale celei de-a cincea generații de computere

Dezvoltarea inteligenței artificiale

Inteligența artificială a devenit o ramură importantă de calcul capabilă să echipeze hardware-ul și software-ul mașinilor cu elemente care simulează comportamentul uman, căutând ca computerele să dezvolte sisteme inteligente care le permit să găsească soluții complexe la probleme, într-un fel ceea ce face creierul uman

Obiectivul utilizării inteligenței artificiale în cea de-a cincea generație este acela că raționamentul, învățarea și interacțiunea mașinilor cu lumea exterioară se realizează fără ca aceștia să fie programați pentru aceasta.

Utilizarea hardware-ului paralel

Computerele celei de-a cincea generații conțin un număr mare de microprocesoare care au lucrat în paralel, adică sunt capabile să execute simultan mii de instrucțiuni diferite.

Acest lucru a permis calculatoarelor și smartphone-urilor să aibă recunoaștere vocală și imagine.

În prezent, mașinile sunt activate de vocea utilizatorului care poate răspunde cuvintelor care vin din diferite limbi și dialecte, ceea ce face ca, pe de o parte, mașinile au lăsat în urmă utilizarea limbilor specializate care abordează din ce în ce mai mult limbajul natural; și, pe de altă parte, au capacitatea de a traduce între limbi și pot identifica mai multe limbi.

Aplicație de programare euristică

Se referă la tipul de programare care a fost implementat în a cincea generație, ceea ce îi permite computerului să recunoască modelele și secvențele de procesare pe care le-a găsit anterior.

Ideea este că mașina poate să-și amintească rezultatele anterioare și să le includă în proces prin aplicarea unor sisteme expert care, pe baza inteligenței artificiale, caută computerul să facă un proces decizional pe cont propriu.