Ce este un anemoscop sau Windsock?
Un anemoscop, cunoscut și ca windsock, este un instrument folosit pentru a măsura viteza vântului și forța vântului.
De obicei, vântul este definit în funcție de doi parametri esențiali, și anume direcția și viteza.
Când se măsoară direcția curenților de aer, se utilizează de obicei o paletă. În timp ce, dacă doriți să cunoașteți viteza vântului, este adecvată utilizarea anemoscopului.
Trebuie remarcat faptul că viteza vântului este, de obicei, măsurată prin anemometre sau anemografe, instrumente care au un dispozitiv interior capabil să înregistreze, grafic sau digital, viteza vântului.
Windsocks sau anemoscopes sunt un tip de anemometru și sunt destinate să informeze viteza și forța curenților de aer să știe cum le afectează viața de zi cu zi, în special în domeniul meteorologiei și aeronautic.
Viteza vântului variază întotdeauna din cauza diferențelor de temperatură când se produce încălzire inegală în diferite zone ale pământului și ale atmosferei.
Masele de aer cald tind să coboare și locul lor este ocupat de mase de aer rece și dens care cauzează curenți de aer.
Vântul este modificat de relieful și accelerarea efectului Coriolis, cauzat de mișcarea rotației terestre, și corespunde anemoscopului pentru a estima viteza curenților săi.
Poate că te interesează Cum poți profita de energia eoliană?
Originea anemoscopului
Originile sale datează din anul 1732, când inginerul francez Henri Pitot și-a proiectat faimosul "Pitot Tube".
Acest tub a fost utilizat inițial pentru a calcula viteza unui fluid într-o conductă până când a devenit un instrument elementar pentru măsurarea vitezei aerului.
Obiectivul aparatului a fost de a calcula presiunea de stagnare prin compararea presiunii exercitate de aerul care a lovit una din laturile tubului cu presiunea atmosferică normală obținută de viteza vântului.
În imagine puteți vedea cum structura sa este similară cu windsock-ul actual.
Descrierea fizică a anemoscopului
Anemoscopul este alcătuit dintr-un tub sau manșon de pânză care are forma unui con trunchiat, cu două capete perforate.
Un capăt al conului, partea cea mai largă, este atașat la un catarg vertical care are un inel metalic, ceea ce permite ca manșonul să rămână întotdeauna deschis.
Cercul sau inelul metalic este asociat cu un mecanism care îi permite să se rotească 360 de grade pentru a indica direcția vântului și pentru a orienta manșonul liber în orice direcție.
Mărimea manșonului variază de obicei în funcție de locul în care este încercat să se instaleze și de vizibilitatea necesară, cu toate acestea, în general, acestea ating 1 până la 4 metri de lungime. Cu un diametru de 30 până la 90 de centimetri în partea cea mai largă.
Designul său include de obicei două culori izbitoare, fiind roșii și albe comune, care sunt distribuite în 5 părți ale manșonului care se îngustează către capătul unde va veni vântul.
Fiecare dintre aceste cinci secțiuni reprezintă 3 noduri, adică 5, 5 kilometri pe oră. Prin urmare, dacă se observă că manșonul se ridică numai în prima porțiune de roșu inițială, așa cum se arată în imaginea de mai jos, acesta va raporta o viteză de 3 noduri.
Și dacă manșonul este întins într-o poziție orizontală, se poate numi o viteză a vântului de până la 15 noduri sau mai mult.
Cum funcționează un anemoscop?
De îndată ce aerul intră în manșon, acesta se rotește permițând aerului să treacă prin deschiderea mai mare. Și, în funcție de forța vântului, manșonul se va înclina în sus în timp ce se umple cu aer, ajungând la punctul maxim atunci când ocupă o poziție orizontală complet față de catarg.
Trebuie remarcat faptul că direcția vântului va fi opusă direcției spre care indică manșonul. Prin urmare, dacă un vânt de pământ arată spre sud, vântul va veni de fapt din nord.
Viteza vântului va fi întotdeauna reflectată în unghiul care formează manșonul în raport cu catargul.
Și, deși poziția manșonului nu informează despre viteza exactă a vederii, acesta este un indicator destul de precis, în funcție de înclinarea manșonului și de grosimea interiorului acestuia.
1- Inclinarea vântului
Manșonul va furniza următoarele informații în funcție de unghiul pe care îl formează:
- Dacă conul atinge o poziție verticală, viteza vântului va fi considerată moale și calmă.
- Dacă conul atinge o înclinare de 45 de grade, se vorbește de o viteză considerabilă a vântului.
- Dacă conul atinge o înclinare de 90 de grade, se va considera că viteza vântului este puternică.
2 - Principiul din spatele operării unui anemoscop
Acest dispozitiv meteorologic funcționează prin principiul compresiei.
Stresul de compresie este înțeles ca rezultat al solicitărilor sau presiunilor care sunt generate într-un mediu continuu sau într-un solid deformabil.
Prin urmare, solidul deformabil menționat este manșonul și când vântul intră în el, principiul comprimării acționează forțând manșonul să se îndrepte, ceea ce generează că acesta crește deoarece viteza vântului este mai mare.
Utilizarea anemoscopului
Este frecvent utilizat în domeniul meteorologiei și navigației aeriene.
Manecile de vânt sunt utile în aeroporturi, heliporturi, aerodromuri, viaducte situate la altitudine mare și unele drumuri.
Scopul lor este de a indica șoferilor viteza vântului cu care se confruntă și de a lua măsuri de precauție.
De asemenea, ele sunt de obicei utilizate în zone industriale unde se manipulează produse chimice, care riscă să cadă sau să se amestece în funcție de curenții de aer care le abordează.
În ultimul timp, au fost puse în practică pe terenurile de golf și au început să se aprindă la aeroport pe timp de noapte.
