Cele 5 contribuții principale ale empirismului

Unele dintre cele mai importante contribuții ale empirismului sunt cunoașterea empirică, învățarea empirică, datele ca element de informație de bază sau metoda empirică.

Poziția filosofică a empirismului se concentrează pe obținerea cunoștințelor prin experiență, bazate pe două principii fundamentale.

Primul este că nu există adevăr absolut, iar al doilea că tot adevărul trebuie să fie testat, modificat, corectat sau aruncat. Deci, pentru ca cunoștințele să fie valabile, trebuie să fie testate prin experiență.

Principalii exponenți ai mișcării empirice au fost filosofii Thomas Hobbes, John Locke, George Berkeley, David Hume, printre alții. Dar, în ce măsură au fost empiriciștii purtători de cuvânt al unui mod de gândire și de generatori de idei?

Contribuțiile empirismului la filozofie și știință

Empiricistul John Locke a spus că "mintea umană la naștere este tabula rasa", ceea ce înseamnă că oamenii se naște cu mintea ca o hârtie goală și că, de acolo, experiențele devin cunoașterea formei empirice.

Astfel, experiențele umane ar fi singurele responsabile pentru formarea ideilor și conceptelor existente în lume.

Într-un fel sau altul, curentul empiricismului a contribuit la filozofie și știință cu diverse contribuții, cum ar fi:

1 - Cunoștințe empirice

Cunoștințele empirice se bazează pe contactul direct cu realitatea, prin experiență, percepție și repetare, fără a avea nevoie de cunoștințe științifice, ci mai degrabă practice.

Acest tip de cunoaștere este legat și închis, bazat pe simțuri, care facilitează rezolvarea problemelor într-un mod practic.

2 - Învățarea empirică

Învățarea ar trebui întotdeauna să fie însoțită de empirism, deoarece numai teoria nu oferă rezultate reușite, deoarece practica și experiența vor facilita învățarea și fixarea corectă a cunoștințelor.

Ucenicii trebuie să desfășoare activități practice, de încercare și de eroare care să le îmbunătățească rezultatele de învățare și să-și mărească rata de succes. Empirismul a influențat filosofia educației.

3 - Datele

Datele reprezintă un element de bază informativ al diferitelor fapte studiate.

De fiecare dată când un cercetător cere informații de orice fel, pentru a-și formula concluziile, el folosește datele empirice care sunt luate din dovezile corecte, precum și din erori; și acestea constituie experiență.

Adică, empirismul propune datele ca un univers al cunoașterii.

4 - Metoda empirică

Metoda empirică este un model de cercetare științifică, bazat pe experimentare și logică empirică, care permite cercetătorului să dezvăluie caracteristicile și relațiile esențiale ale obiectului de studiu, printr-o serie de proceduri practice.

Este, de asemenea, cunoscut ca metoda de încercare și de eroare, și este cel mai răspândit în domeniul științelor sociale și naturale.

5 - Metodologia științifică

Empirismul, prin metoda empirică, a dat calea metodologiei științifice, așa cum o știm astăzi.

Știința nu se poate baza doar pe ipoteze care nu au fost contrare experienței, astfel încât validitatea unei teorii științifice va depinde întotdeauna de verificarea ei empirică.