Care este efectul Mozart? Este real?

Efectul Mozart este un termen utilizat pentru a se referi la beneficiile presupuse de a asculta muzică despre funcționarea creierului oamenilor.

Termenul a fost inventat în 1991 prin cartea Porquoi Mozart de Alfred A. Tomatis. În această carte, metoda Tomatis a fost postulată ca un instrument de intervenție a alterărilor mentale legate de starea de spirit.

În ultimii ani, efectele terapeutice ale muzicii au descoperit un interes deosebit pentru comunitatea științifică. Apărând chiar intervenții precum "terapia muzicală" pentru a trata tulburările psihice.

Astfel, efectul Mozart care a apărut inițial ca un instrument posibil care a ajutat la dezvoltarea inteligenței a fost extins la multe alte aplicații terapeutice.

În prezent există mai multe studii care se concentrează pe analizarea efectelor ascultării muzicii. În acest sens, mai multe investigații au fost dedicate pentru a demonstra existența efectelor postulate de efectul Mozart și a explica caracteristicile lor.

În acest articol prezentăm datele pe care le avem astăzi despre relația dintre muzică și funcționarea psihică. Efectele muzicii asupra stării psihologice sunt explicate și sunt analizate studiile care s-au concentrat pe analiza efectului Mozart.

Aspectul efectului Mozart

Termenul de efect Mozart se referă în mod evident la faimosul pianist și compozitor austriac Wolfgang Amadeus Mozart. Cu toate acestea, acest lucru nu a fost postulat de el, ci de psihologul, cercetătorul și inventatorul Alfred A. Tomatis.

Tomatis a inventat termenul de efect Mozart în opera sa literară cunoscută sub numele de Purquoi Mozart . În această carte, autorul încearcă să expună efectele ascultării muzicii despre funcționarea psihologică a oamenilor.

El a făcut-o printr-o metodologie numită Metodă Tomatis. Această metodă constă într-un instrument de stimulare auditivă fondat la mijlocul secolului XXI.

Metoda Tomatis a fost concepută pentru a maximiza beneficiile de a asculta mai bine. Programele incluse încearcă să stimuleze urechea pentru a promova motivația internă a oamenilor de a asculta, de a corecta controlul audio-vocal și de a regla circuitul dintre ureche și voce.

Această metodă a doctorului Tomatis ia determinat să efectueze mai multe investigații menite să dezvolte o pedagogie de ascultare care îi determină pe oameni să-și găsească abilitățile de analiză, comunicare și concentrare.

În acest sens, metoda Tomatis acționează asupra sistemului senzorimotor, emoțional, lingvistic și cognitiv. În plus, se concentrează pe stimularea proiecțiilor vestibulare în cortexul prefrontal, un element care ar contribui la reglarea proceselor emoționale, mnesice, atenționale și organizaționale.

Pe de altă parte, metoda Tomatis intenționează să acționeze asupra cerebelului pentru a ajuta la coordonare, fluență verbală, conștientizare și memorie de lucru. La fel ca și în amigdala pentru a modula stocarea memoriei emoționale.

În acest fel, termenul efect Mozart presupune existența unei căi directe de asociere între ascultarea muzicii și funcționarea creierului, printr-o serie de mecanisme prevăzute în metoda Tomatis.

Investigarea efectului Mozart

Alfred Tomatis a inventat și a postulat efectul Mozart. Cu toate acestea, el nu a fost în stare să-și dovedească existența. El a dezvoltat tehnici și proceduri terapeutice bazate pe utilizarea muzicii, dar nu a realizat studii asupra rezultatelor obținute.

Cu toate acestea, apariția termenului de efect Mozart descoperit interes în comunitatea științifică a timpului, care a fost comandat pentru a studia efectele produse de muzică asupra funcționării creierului.

Cu toate acestea, a fost de așteptat apariția cercetărilor asupra efectului Mozart, deoarece nu au apărut studii controlate până la sfârșitul secolului. Mai exact, în 1993, Universitatea din California a publicat primul articol despre efectul Mozart de către psihologul francez Rauscher.

Articolul a fost publicat în revista Nature sub numele de " Muzică și performanță spațială " și sa axat pe evaluarea a 36 de studenți. Performanța celor 36 de subiecți a fost examinată în efectuarea testelor de raționament spațial temporal timp de 10 minute.

În studiu, au fost făcute trei grupuri diferite. Primul grup de participanți a fost expus pentru a asculta sonata lui Mozart pentru două piane în D major.

Al doilea grup a fost prevăzut cu instrucțiuni de relaxare pentru a reduce tensiunea arterială. Și al treilea grup a rămas tăcut.

Rezultatele obținute au arătat că elevii care au ascultat-o ​​pe Mozart înainte de a-și îndeplini sarcinile, au prezentat scoruri mai mari decât ceilalți subiecți.

Astfel, acest studiu a arătat efectele directe ale ascultării muzicii asupra performanței cognitive, care a sporit interesul pentru efectul Mozart.

Alte studii asupra efectului Mozart

Prima cercetare asupra efectului Mozart a servit pentru a demonstra eficiența muzicii asupra proceselor mentale. Astfel, mai târziu, au apărut alte studii care s-au axat pe evaluarea caracteristicilor acestui fenomen.

În 2001, Jurnalul Societății Regale de Medicină a publicat un recapitulare asupra efectului Mozart. Articolul elaborat de Dr. JS Jekins, a declarat că efectul Mozart există, dar că a trebuit să fie delimitat și studiat în profunzime.

Mai exact, articolul a precizat că îmbunătățirea performanței cognitive produsă prin ascultarea muzicii clasice a fost mică și nu a durat mai mult de 12 minute. De asemenea, el a indicat că această intervenție nu a afectat inteligența generală.

În cele din urmă, cercetarea din 2001 a scos în evidență ipoteza că efectul Mozart ar putea fi benefic pentru persoanele cu epilepsie.

Doi ani mai târziu, revista Nature a publicat oa doua cercetare de la Universitatea din California. Studiul a întărit ideea că 10 minute dintr-o sonată Mozart au servit pentru a îmbunătăți raționamentul spațial al oamenilor.

În 2007, un raport publicat de Ministerul german al cercetării și o analiză a literaturii științifice legate de muzică și inteligență a concluzionat că ascultând muzica în mod pasiv nu sporește inteligența oamenilor.

În 2010, cercetările au continuat și o echipă de oameni de știință de la Universitatea din Viena a examinat influența lui Mozart pe un eșantion mare de 3.000 de persoane. Rezultatele obținute nu au evidențiat nici o creștere a inteligenței subiecților.

În cele din urmă, trei ani mai târziu, biologul Nicholas Spitzer de la Universitatea din California a pus la îndoială existența efectului Mozart prin interpretările unui studiu care nu arăta dezvoltarea capacității mentale atunci când asculta muzică.

Impactul social și cultural

Deși dovezile științifice despre efectul Mozart prezintă date contradictorii, acest fenomen a produs un impact puternic în diferite societăți.

După prima investigație făcută de Rauscher și Shaw, New York Times a publicat un articol care a postulat că ascultatul muzicii de către Mozart a sporit inteligența poporului.

Acest articol a avut un mare impact asupra societății și a început o mișcare în industria muzicală care a folosit efectul Mozart ca instrument de marketing. De fapt, în 1998, guvernatorul Georgiei a dat o casetă muzicală clasică oricărei mame noi care a născut în stat.

Același lucru sa întâmplat și în Dakota de Sud, Texas și Tennessee, și expunerea fetusilor la ascultarea muzicii clasice în timpul sarcinii a devenit un fenomen aproape global.

Efectul Mozart a avut, de asemenea, repercusiuni în domeniul educațional. De exemplu, Florida a elaborat o lege care impunea copiilor sub vârsta de cinci ani să asculte zilnic muzica clasică timp de 30 de minute la școală.

Astfel, în ciuda faptului că dovezile științifice despre efectul Mozart sunt în discuție, a generat un impact mare atât asupra societății, cât și asupra moștenirilor juridice și politice ale diferitelor țări ale lumii.

Proprietăți terapeutice ale muzicii

Având în vedere diversitatea rezultatelor obținute cu privire la efectele muzicii asupra creșterii abilităților cognitive, în ultimii ani, potențialul curativ de a asculta muzica clasică a câștigat greutate.

În acest fel, ideea că ascultarea muzicii sporește inteligența oamenilor este abandonată, iar interesul este axat pe beneficiile psihologice pe care le poate prezenta.

În acest sens, au detectat calitățile muzicii care o fac un element potențial terapeutic. Acestea sunt temporalitate, gândire și sentiment.

1- Temporalitatea

Muzica este o componentă care permite împărtășirea fluxului experiențelor celuilalt în timpurile interioare, trăind un prezent comun, construind un fenomen de armonie reciprocă și elaborând un număr mare de experiențe.

Cu alte cuvinte, muzica constituie un element sociabil care permite elaborarea unei comunicări emoționale și sentimentale între oameni.

2 - Gândul

Ascultarea muzicii are un efect direct asupra gândirii. De fapt, se presupune că muzica este singurul element care permite apariția simultană a mai multor raționamente.

Ascultarea muzicii necesită următoarele voci, melodii, armonii și ritmuri diferite. Aceste aspecte au capacitatea de a stimula gândirea oamenilor și de a-și modifica cunoștințele.

- Simt

În cele din urmă, muzica are legătură cu sentimentul, deoarece ascultând acest tip de elemente generează de obicei o serie de senzații și anumite emoții.

Mai mulți autori postulează că abilitatea de a face oamenii să se simtă este principalul instrument terapeutic pe care muzica îl conține.

Efectele muzicii asupra oamenilor

Calitățile muzicii postulează că aceasta poate genera o serie de efecte asupra funcționării oamenilor.

De fapt, ascultând adesea anumite cântece sau melodii, este posibil să nu lăsați indivizii indiferenți și să producă o serie de modificări în starea lor.

În acest sens, se presupune că ascultarea muzicii poate produce efecte atât în ​​sfera fizică, cât și în sfera psihologică.

1- Efectele fizice ale muzicii

Ascultarea muzicii contribuie la dezvoltarea sentimentului de auz și învață să cunoască și să organizeze lumea sunetelor.

De asemenea, anumite studii arată că ascultarea muzicii poate altera bătăile inimii oamenilor, pulsul, tensiunea arterială, respirația și răspunsul glavatic al pielii.

Pe de altă parte, muzica poate influența și reacțiile musculare și motorii individuale. Se presupune că poate modifica reflexul pupilar, mișcările peristaltice ale stomacului și crește activitatea musculară a organismului.

În cele din urmă, anumiți autori comentă faptul că muzica permite relaxarea corpului și creșterea nivelului de rezistență la durere.

2 - Efecte psihologice

Sa demonstrat cum stimularea muzicii permite cresterea energiei corporale, precum si stimularea dezvoltarii sentimentelor si emotiilor.

Pe de altă parte, muzica relaxantă produce sedarea fizică, eliberarea tensiunilor și adoptarea unei stări generale de relaxare și bunăstare mai mari.

De asemenea, muzica are capacitatea de a stimula o mare varietate de sentimente, cum ar fi teama, ura, iubirea, bucuria, durerea sau misterul.

Efectele muzicii asupra epilepsiei

Deși terapia muzicală este un instrument terapeutic care este folosit pentru a interveni modificări psihologice multiple, cele mai consecvente dovezi științifice se regăsesc în tratamentul epilepsiei.

În 1998, un studiu publicat de Hughes a studiat efectul Mozart asupra activității epileptiforme. Rezultatele electroencefalografiei (EEG) au arătat că ascultarea muzicii clasice a produs o scădere semnificativă în 23 din cele 29 de subiecți din eșantion.

Mai târziu, într-un nou studiu, o fată cu episoade epileptice a fost expusă să asculte Sonata Mozart în fiecare oră timp de 10 minute

În acest caz, rezultatele s-au întors ca fiind pozitive și semnificative. Numărul episoadelor epileptice ale fetei a fost redus de la nouă în primele patru ore la unu în următoarele patru ore.

De asemenea, durata episoadelor a cunoscut, de asemenea, o reducere semnificativă. Episoadele au mers din ultimii 317 de secunde pentru a dura doar 178.

În cele din urmă, în ziua următoare, intervenția a continuat și fetița a suferit doar două episoade în 7 ore și jumătate.

Din acest motiv, anumiți autori postulează că efectul Mozart ar putea fi un instrument terapeutic adecvat pentru subiecții cu epilepsie.