Egolatría: 15 semne ale Egoulatrasului

Eul este închinarea, adorația și iubirea excesivă pentru sine, potrivit dicționarului limbii regale spaniole (RAE). În sensul strict etimologic, egoul vine din limbile greacă și greacă și mă însemne.

Pe de altă parte, latria (derivată și din aceste limbi) se referă la închinare și / sau cult. Adică egomania este închinarea și adorația față de sine.

Prin urmare, oamenii care se uită la sine sunt aceia care se simt foarte apreciați pentru ei înșiși, așteptând ca răspunsul celorlalți să fie același. În acest moment, este demn de remarcat faptul că o persoană egomanică nu este aceeași cu cea cu o bună stima de sine. Ele sunt concepte diferite și vom vedea mai târziu.

La extremitatea patologică a ego-ului, descoperim tulburarea narcisistică a personalității, conform DSM-V. Sub acest diagnostic, sunt descrise oameni care prezintă un model predominant de măreție, care prezintă nevoia de admirație din partea celorlalți și, în plus, o lipsă evidentă de empatie (abilitatea de a se pune în locul celuilalt, precum și de a identifica ceea ce simte și crede).

Această tulburare este foarte dezactivată pentru persoanele care suferă de ea, deoarece afecțiunea care are loc apare atât personal, cât și social.

Oricine poate suferi, în timpul vieții, anumite comportamente sau tendințe de auto-închinare la anumite momente sau, în anumite contexte. Problema este reală atunci când devine cronică, formând astfel personalitatea individului și provocând o mare scădere a relațiilor sociale.

Acest tip de oameni trezește, de obicei, respingerea socială și, astfel, văd cum diminuează rețelele lor de sprijin. Deși este de remarcat faptul că diferite figuri istorice au fost descrise ca persoane cu o tendință spre egomanie, cum ar fi Joseph Stalin și Napoleon Bonaparte.

Pe de altă parte, este important să subliniem faptul că mulți dintre acești oameni, care au caracteristici de auto-cult, nu sunt identificați ca atare de către oamenii din jurul lor și nici nu sunt capabili să identifice această serie de comportamente caracteristice.

De fapt, oamenii care se află în cercul apropiat al unui egomaniec pot prezenta comportamente utile și chiar supuse.

15 caracteristici care definesc oameni care sunt egomaniaci

1 - Ei consideră că modul de a face lucrurile trebuie să fie propriul lor și nici altul

Acest fapt poate aduce conflicte extraordinare cu ceilalți pentru a-și impune propriile criterii indiferent de ce gândesc sau simt alții. În acest fel, sunt detectate niveluri scăzute sau lipsă de empatie.

În plus, ele echivalează lipsa angajamentului de a pierde. Adică, dacă cineva nu acționează în modul în care este "corect" pentru ei, acest tip de persoană simte că celălalt nu îndeplinește angajamentul social dobândit în relație.

Așa cum nu-i place ca alții să acționeze contrar propriilor sale, oamenii egoiști nu pot suporta să fie contrazis.

2 - Trebuie să fie centrul atenției

Este caracteristic persoanelor care au o tendință spre egomania că, în orice adunare socială sau conversație, fie că este vorba de petrecere a timpului liber sau de muncă, acestea trebuie să fie centrul atenției și, în plus, ele trebuie admirate de restul.

Acesta este mecanismul pe care îl folosesc pentru a se valida. Când simt că sunt tratați cu interes și importanță, poziția și modul de acțiune sunt întărite.

3 - Evită contactul cu tot ce se confruntă cu ei

În legătură cu punctul anterior, este, de asemenea, obișnuit ca oamenii egomaniaci să tindă să creeze legături de atașament mai puternice cu cei care își întăresc imaginea ca oameni de succes.

În plus, evită contactul cu oamenii care îi confruntă sau pun la îndoială acele lucruri despre care presupun.

Ei trebuie să fie recunoscuți în mod continuu

Ei trebuie să fie recunoscuți pentru tot ceea ce fac, au nevoie constantă de aprobare. Ei trebuie să-și hrănească ego-ul prin complimentele altora. Prin complimente și recunoaștere socială, furnizează nivelurile scăzute ale stimei de sine pe care o prezintă.

După cum am văzut în introducerea postului, în extremitatea opusă celei a egoismului, găsim oameni cu o înaltă stima de sine. Principala diferență este că nu au nevoie de recunoaștere socială.

Ei sunt mulțumiți de ei înșiși și de ceea ce au și de modul lor de a fi și de a le relaționa. Persoanele cu înalte stimă de sine nu au nevoie de recunoaștere socială pentru a se simți bine sau pentru a-și întări imaginea de sine.

5- Prezentați o tendință de a compara în mod constant

Ei trebuie să simtă că câștigurile lor sunt mai mari decât cele ale altora și că posesiunile lor sunt mai bune. Așa cum vedem cu toate aceste caracteristici, pentru ei este foarte important să se simtă mai presus de ceilalți și, de asemenea, se întâmplă cu câștigurile și posesiunile.

6- Ei arată o atitudine de "a fi defensiv" în mod normal

Prin faptul că nu pot fi depășite de ceilalți, ei întotdeauna măsoară și compară cu restul. Acest fapt, fiind constant comparat, îi poate provoca o mare anxietate și frustrare atunci când nu se simt mai presus de ceilalți.

De asemenea, atunci când se înfurie, ei iau o atitudine preocupată, prefăcută și mult mai mare decât situația merită cu adevărat.

7 - Succesul ei este însoțit de eșecul oamenilor apropiați

Încă o dată, vedem empatie scăzută sau absență. O persoană cu caracteristici egomaniac, dacă situația o cere, va umili și va călca în picioare pe cei apropiați pentru a atinge scopul propus.

8 - Ei neglijează relațiile sociale

Fiind un prieten sau însoțitor al unei persoane care se măsoară în mod constant pe sine și care are nevoie de o întărire constantă, anvelope, evacuează și slăbește legătura.

Persoanele care sunt egoiste tind să uite că relațiile sociale, precum și prietenia, sunt procese bidirecționale și că, pentru a le păstra, trebuie să le arate interes și sprijin celor din jurul lor.

Deși sunt oameni care se bucură de aptitudini sociale bune, ei sunt de obicei văzuți singuri din cauza tuturor respingerii sociale pe care o generează și care a fost menționată anterior.

Sunt o oglindă

Aceasta înseamnă că, în loc să arate care sunt deficiențele lor, ei tind să le identifice în altele și să le proiecteze în altele.

De exemplu, dacă simt că sunt singuri, vor ataca pe cineva, de obicei cel mai slab, acuzându-i că este o persoană cu puține relații.

Acest motiv este altul adăugat la problemele pe care le au în realizarea relațiilor sociale.

10 - Au relații sociale artificiale și instrumentale

Adică, ei caută să creeze legături cu cineva pentru a atinge un obiectiv, pentru a obține sprijinul de care au nevoie. Prin urmare, aceste relații tind să fie superficiale și cu o absență marcată de emoție.

11 - De obicei au probleme de a percepe realitatea

Datorită tendinței lor de a distorsiona realitatea pentru ao apropia de ceea ce doresc cu adevărat să se întâmple și nu cu ceea ce are de fapt loc, ei pot suferi probleme pentru a efectua o analiză rațională a situației.

12 - Urăsc fiind obiectul criticilor

Ei au o imagine atât de idealizată pentru ei înșiși încât nu sunt în stare să-și asculte slăbiciunile, deoarece nu acceptă ceea ce îi pot spune ceilalți.

13 - Sunt expoziționiști

Pentru acest tip de oameni este important să se laude și să se laude cu toate realizările lor. Afișând toate bunurile materiale, ele își întăresc imaginea personală, precum și statutul lor social.

De fapt, subiectele în care se simt cel mai confortabil vorbesc sunt cele legate de bunurile materiale și banii.

14 - Ei se mândresc cu crearea de invidie și gelozie

Ei se simt bine generând sentimente ca invidia și gelozia în relațiile lor și în cercurile apropiate. În acest fel, prin dezlănțuirea acestor tipuri de sentimente, își întăresc ideea de superioritate asupra restului, fortificând percepția lor de sine.

15 - Se simt speciali

Ei simt că sunt oameni deosebiți și că, din acest motiv, ei nu sunt înțeleși de ceilalți. Singurii oameni care le-ar putea înțelege sunt cei care se află la același nivel sau aparțin aceluiași statut.

Originea posibilă a egomaniei

Există mai multe explicații care ne spun despre originea egoismului și, fără îndoială, acestea vor varia în funcție de persoană și de contextul său.

Una dintre aceste explicații afirmă că acest tip de comportamente și comportamente de tip egomaniac reprezintă un răspuns la stilul educațional pe care persoana la primit de la începutul copilăriei.

În mod normal, părinții și îngrijitorii persoanelor care vor dezvolta mai târziu acest tip de personalitate au adoptat un stil educațional bazat pe supraprotecție și impuneri. De asemenea, sunt frecvente lipsa limitelor și inocularea sentimentelor cum ar fi mândria și mândria.

În legătură cu această teorie, percepem că egoismul este un fel de mecanism de avertizare pentru persoanele care nu au acoperit nevoile lor emoționale sau afective. Chiar și poate exista o boală mintală.

Teoriile sociale ne spun că egomania poate fi înțeleasă ca reflectarea societății în care trăim în care tot materialul este răsplătit, iar realizările sunt măsurate în mod constant, de la începutul dezvoltării indivizilor.

Ceea ce este sigur este că iubirea de sine tinde spre individualism și acest fapt este foarte prezent în culturile de astăzi care tind să devină mai singure. Poate că acest mecanism nu explică comportamentul poporului egomaniac, dar menține această întreagă serie de comportamente și atitudini față de viață.

Dezvoltarea egomaniei

Persoanele cu caracteristici egomaniac pot avea o viață plină de succese sau nu. Chiar dacă viața ta nu este așa, vei continua să urmărești noi obiective și să urmărești noi obiective. Ceea ce se află în spatele acestui comportament este nevoia de aprobare pe care o au din partea restului și cererea continuă de atenție de care au nevoie.

Dacă aceste personalități nu sunt gestionate corect, ele pot duce la tulburări psihice grave, cum ar fi tulburarea de personalitate narcisistă, episoade de depresie și pot exista chiar și cazuri de dependență de substanțe cu afectarea organică adăugată pe care o implică.

Așa cum am văzut în secțiunea anterioară, o persoană egomană poate să fi dezvoltat acest model de comportament ca urmare a bolilor psihice, astfel încât, în unele cazuri, poate fi dificil să se identifice ce precede ce, dacă boala sau cum să acționăm.

Egonitate: o problemă sau un cadou?

Rezumând toate caracteristicile pe care le-am văzut anterior, se pune întrebarea dacă oamenii care induc în ego personalitatea lor este o problemă sau altceva, servind ca un impuls pentru atingerea tuturor obiectivelor propuse.

Adevărul este că, de fiecare dată când vorbim în domeniul psihologiei, toate acestea vor depinde de persoana și de modul în care o conduce.

Pot exista cazuri ca cele ale unor oameni celebri și de succes, care, având anumite caracteristici egoiste, vor servi ca un impuls pentru a se reînnoi în mod continuu și a se lupta să rămână în continuare. Acest fapt îmi amintește de managerii și muncitorii companiilor care pariază pe inovație și își revarsă toate lucrările.

La cealaltă extremă găsim oameni care au cu adevărat o problemă cu ei. Că ei sunt singuri datorită modului în care acționează și că tendința lor spre egoism nu servesc ca un impuls, ci ca o barieră în relațiile sociale.

Prin urmare, este clar că, în aceste cazuri, performanța profesioniștilor în psihologie este importantă. Persoanele cu acest tip de comportament necesită sprijin în gestionarea emoțională adecvată, precum și formarea în domeniul aptitudinilor sociale pentru a-și desfășura cu succes relațiile.

De asemenea, este foarte important ca ei să-și restructureze propria percepție și să se perceapă într-un mod real și nu cu imaginea grandioasă pe care o au de la sine.

În același mod, psihologul trebuie să aibă grijă de toate tulburările și caracteristicile comorbide care pot apărea.