Texte populare: Caracteristici și tipuri

Textele populare sunt manifestări discursive care sunt încadrate în textele recreative ale unei culturi specifice. Principala lor funcție este de a distra, distra și învața indivizii prin utilizarea unor resurse narative sau discursive care evidențiază un caracter tradițional.

Printre textele recreative sunt populare și literare, acestea din urmă fiind mult mai apreciate universal datorită complexității sale mai mari.

Textele populare, totuși, după cum sugerează și numele, prezintă un nivel mai ridicat de rădăcini culturale în rândul diferitelor generații care sunt responsabile pentru difuzarea acestora.

Datorită transmiterii lor generaționale, textele populare sunt în mod obișnuit predispuse la tot felul de schimbări și contribuții care sunt făcute pentru a le adapta la un context social mai potrivit sau pentru a le menține actualizate cu privire la dezvoltarea culturală de la care au provenit.

În textele populare pot fi considerate mai multe "genuri", sau forme discursive care le fac atât de variate și pitorești. Printre principalele texte populare se numără enigma, cântecul, glumă, proverb și parodie; toate acestea cu versiuni multiple și modalități de manifestare.

Tipuri de texte populare

Ghicitoare

Ghicitul este un text popular al unui personaj foarte scurt, a cărui manifestare cea mai frecventă este de obicei orală. Se compune din expunerea unei presupuse probleme sau ghicitori din partea unui emitent pentru ca destinatarul să o poată rezolva printr-un răspuns foarte scurt sau exact.

O enigmă populară necesită un anumit nivel de cunoaștere culturală; nu a culturii generale, ci a calităților culturale ale propriului mediu în care apare ghicirea. O persoană care nu aparține unei societăți și își cunoaște aspectele mai tradiționale este foarte dificil de răspuns la o enigmă.

Nu numai că este vorba de a răspunde și de a rezolva ghicitul propusă, dar acest răspuns în sine invită la reflecție și întotdeauna lasă o mică învățătură care servește drept învățare pentru receptor. De aceea, printre altele, în anumite contexte se folosesc ghicitori.

Cântecul

Cântecul este un text popular de o mare variabilitate și diversitate, care are o caracteristică particulară: are nevoie de muzică ca și însoțitor, altfel ar fi o proză sau un verset simplu. Cântarea fără muzică nu este o melodie.

Ei au structura proprie, care constă din versuri, cor și stanzas. Dintre toate textele populare, este comun că melodia folosește o cantitate mai mare de resurse literare decât altele.

Scopul unei melodii este de a crea o melodie împreună cu muzica, pentru a genera emoții în receptoare.

Melodiile populare sunt, de obicei, foarte diverse și prezintă tot felul de conținut în versurile lor. Unele valori culturale sunt exaltate, altele au un caracter mai amuzant sau glumă; unii pot chiar să spună legende sau mituri ale locului, în timp ce un alt grup prezintă situații de predare și învățare.

Pentru a asigura înțelegerea și capacitatea emoțională în legătură cu muzica, cântecul popular foloseste adesea limbaj simplu.

Gluma

Este o manifestare populară al cărei scop principal este de a distra și de a provoca râsul interlocutorului, prin expunerea unei situații cu o temă variată și o dezvoltare simplă, dar cu un rezultat surprinzător și plin de bucurie. Bancnotele sunt de obicei expresii orale, deși puteți găsi, de asemenea, scris.

Bancnotele prezintă de obicei o dezvoltare simplă, care permite localizarea interlocutorului în context și nu necesită neapărat participarea activă a acestuia.

Dacă se pune o întrebare, este de obicei retorică. În cele din urmă, întoarcerea sau surpriza este expusă printr-o surpriză "punchline" capabilă să provoace râsul ascultătorilor.

Bancnotele au de obicei subiecte foarte variate, de la conținuturi înrădăcinate în cultura populară la situații de cunoaștere mai generală. Există glume care se fac între culturi și societăți, păstrând ideea de bază intactă și pur și simplu modificând forma pentru al adapta la un grup mai îndepărtat de ascultători.

Tonul glumelor este, de asemenea, un aspect de luat în considerare în toate varietățile sale, deoarece mulți pot prezenta calități și conotații care ar putea fi considerate vulgare, făcând aluzie la situații sexuale sau violente.

Povestea

Expresia este un text popular de mare încărcătură tradițională și care reprezintă o valoare culturală transmisă de-a lungul generațiilor. Este o afirmație foarte scurtă care este expusă de cele mai multe ori pe cale orală (scrisă, de regulă, nu are mai mult de o linie de extensie) și care prezintă o predare.

Explicația se aplică situațiilor de zi cu zi, dar specifice vieții socio-culturale. Oricine folosește proverbele trebuie să știe când se potrivesc, pentru a nu distorsiona semnificația lor. Este o modalitate de a învăța o lecție, fără a cădea în certuri sau critici.

Proverbele au, de obicei, o conotație foarte pozitivă, care îi îndeamnă pe destinatar să recunoască acțiunile greșite, dar să rămână ferm în fața viitorului.

Ele sunt adesea utilizate pentru a arăta atitudini proaste din partea altora și pentru a evidenția obstacolele care nu pot fi atinse de un anumit individ.

Proverbele constituie ceea ce se numește "cunoașterea populară", o povară a cunoașterii culturale care nu are nimic de-a face cu știința, ci mai degrabă cu experiența vieții celor care s-au găsit în tot felul de situații.

Ca niște glume, există cuvinte "universale" care se schimbă în formă, dar nu în substanță, care se adaptează la valorile culturale ale diferitelor societăți.

Parodia

Este o manifestare populară cu o sarcină plină de umor, care urmărește să reinterpreteze și să caricatoreze anumite elemente (indiferent dacă sunt persoane, locuri sau evenimente) ale unei culturi.

Poate fi considerată o imitație care provoacă batjocură, iar manifestarea ei poate fi scenică, orală, scrisă chiar și ilustrată.

Folosirea parodiei ca armă plină de umor își propune să facă o critică pitorească a unei anumite situații sau a unui subiect, fără a se supune la o ofensă și lipsă de respect.

Datorită naturii lor amuzante, ele tind să aibă o mulțime de acceptare din partea oamenilor, adoptarea și atribuirea calităților burlesque unor aspecte culturale specifice.