Care este contextul natural și artificial?
Contextul natural și artificial se referă la un set de circumstanțe diverse care apar în jurul unui individ pe baza unui eveniment sau eveniment stabilit. Contextul este folosit de psihologia evoluționistă ca o propunere metodologică și teoretică pentru explicarea dezvoltării umane.
De aceea, au început să relaționeze abilitățile cognitive ale copiilor bazate pe contextul natural. Studiul care apare în această poziție evolutivă localizează copilul în situații clasice într-un context artificial, care se va baza pe un context natural pentru o analiză ulterioară.
Implicațiile contextelor naturale și artificiale nu numai că revin la un curent teoretic, ci fac și parte din psihologia comportamentală.
Asta este, înainte de a înțelege impactul contextului în care se găsește un copil sau un adult, trebuie să ne observăm comportamentul sau răspunsul pe baza acestor contexte.
Poziția comportamentală a contextului natural și artificial
Contextul natural și artificial răspund la un context anterior de observație pentru a examina comportamentul copilului.
Trebuie remarcat faptul că în contextul instituțional există mai multe tipuri de observații care colectează fapte, date, comportamente și situații. Intervenția ca observatori este folosită pentru a evidenția punctele slabe și pentru a îmbunătăți procesele cognitive ale elevului.
În contextul observării, există un număr mare de variabile care contribuie la sistematizarea contextelor naturale și artificiale.
Contextul natural
În contextul natural, observarea și auto-observarea individului este posibilă, datorită reprezentării lor într-un mediu natural și cunoscut.
Unele dintre aceste medii sunt:
- Contextul familiei
Este cea care permite analiza interacțiunii și comportamentului maternal și paternal asupra copilului. La rândul său, evaluează relația în predarea obiceiurilor și adecvarea comportamentelor de către copii.
- Context școlar
Este folosit pentru a observa interacțiunea cu alte persoane egale și cu profesorul, observând performanța și performanța copilului în mediul școlar.
- context comunitar
Acesta servește pentru a observa și a examina comportamentele într-un mediu social mai generic.
- context instituțional
Aceasta permite să vedem ce fel de comportamente sunt generate în reședință.
Contextul artificial
În contextul artificial, zonele care sunt obiecte de studiu pot fi reproduse și ale căror observații se referă la interacțiunea subiectului într-un context nou.
Unele moduri de reproducere artificială a contextelor naturale sunt:
Încercări situaționale
Acestea sunt teste standard concepute pentru a stimula generarea de răspunsuri de către individ. Ele prezintă, de asemenea, situații complexe pentru a observa dezvoltarea comportamentului lor înaintea lor.
Joc pe roluri sau joc de rol
Sunt activități care ajută persoana să simuleze situațiile prezentate în viața reală. În plus, permite analizarea comportamentului și a răspunsurilor în anumite situații.
Tehnici proiective
Se bazează pe o metodă psihodiagnostică care utilizează diferite tipuri de materiale, cum ar fi fotografii, desene, videoclipuri, printre altele, pentru a analiza reacția copiilor. Adesea ajuta copilul cu atitudini ascunse sau sentimente inconstiente.
