Lipsa dorinței sexuale la bărbați și femei: cauze și soluții

Lipsa dorinței sexuale la bărbați și femei este o problemă frecventă în cupluri, deși poate fi rezolvată printr-un tratament adecvat și o atitudine pozitivă.

Sexualitatea este o dimensiune esențială și foarte relevantă a vieții unei persoane care nu poate fi considerată doar ca o fațetă pur impulsivă.

Aceasta poate să ne formeze personalitatea, să contribuim la sentimentul nostru de bunăstare generală sau, dimpotrivă, să înrăutățească calitatea vieții noastre în cazul în care întâlnim unele disfuncții.

OMS consideră sănătatea sexuală ca fiind integrarea elementelor somatice, emoționale, intelectuale și sociale ale ființei sexuale, prin mijloace care îmbogățesc în mod pozitiv și care împuternicesc personalitatea, comunicarea și dragostea.

Dorința sexuală scăzută, dorința hipoactivă sau, în termeni mai freudieni, libidoul scăzut, este una dintre cele mai frecvente tulburări care apar în biroul specialistului. Din punct de vedere clinic, este mai complex decât pare, deoarece poate fi supus unor cauze variate, de la organice la psihologice.

Pentru a înțelege mai bine contextul acestui articol, trebuie să subliniem că tulburările datorate disfuncției sexuale sunt clasificate ca:

─ Tulburări de dorință sexuală

─ Tulburări de excitație

─ Tulburări legate de orgasm

─ Tulburări sexuale datorate durerii, cum ar fi dispareunia

─ Alte disfuncții.

După cum vedem, fiecare grup de tulburări este încadrat într-o fază a activității sexuale umane, conform cercetării lui Master și Johnson (1966). Tulburarea în care ne vom ocupa în acest articol se bazează pe faza anterioară actului sexual.

La nivel organic, odată identificată etiologia, tratamentul este început prin atacarea problemei care stă la baza acesteia. Cu toate acestea, când vorbim despre o afectare pur psihologică, intervine o pluralitate de factori care în multe cazuri scapă de controlul nostru.

Prin urmare, expertul care poartă un caz de dorință sexuală hipoactivă trebuie să anticipeze toate variabilele care ar putea fi implicate.

Când nu avem un partener, dorința sexuală scăzută nu ne afectează, de obicei, dacă suferim sau, mai bine spus, de obicei nu trece neobservată. Cu toate acestea, atunci când avem o relație, inactivitatea sexuală poate provoca conflicte și îngrijorare de ambele părți și poate dezlănțui o serie întreagă de sentimente și emoții departe de a fi descrise drept pozitive: vina, depresia, frustrarea etc.

Ce cauzează dorința sexuală scăzută?

Care sunt factorii implicați în această problemă? Așa cum am făcut deja în paragrafele anterioare, acestea pot fi atât naturale cât și cele organice. Să vedem mai întâi cauzele organice care pot declanșa această tulburare.

Cauze organice

─ Modificări hormonale: scăderea androgenilor la bărbați, prolactină crescută sau unele modificări hormonale caracteristice menopauzei la femei sau dezechilibre produse de terapia hormonală.

─ tulburări neuroendocrine: hipotiroidism, boli care afectează glanda pituitară etc.

─ Bolile metabolice, cum ar fi diabetul zaharat.

- Efectele iatrogenice (de droguri): Există diferite medicamente care influențează direct răspunsul sexual uman. De exemplu, unele antidepresive, cum ar fi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei sau triciclice.

─ Consumul de droguri: medicamentele psihoactive afectează în mod negativ funcția sexuală și socială în general, determinând o dispersie a focalizării atenționale și a altor efecte care sunt în mod normal incompatibile cu activitatea sexuală și cu mult mai puțin cu o viață deplină în toate fațetele și dimensiunile a ființei umane.

În ceea ce privește afecțiunile psihice, care reprezintă într-adevăr o provocare și cele mai frecvente, putem găsi:

─ Stresul și anxietatea: tulburări precum stresul și anxietatea ne pot reduce apetitul sexual, deoarece există un deficit atențional care determină sigiliul minții noastre să abordeze numai stresorul.

─ Tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia, în special în cazul depresiei majore: în tulburările depresive și de dispoziție este foarte frecvent să se manifeste așa-numitele tulburări de ritm; adică tulburări în ritmurile noastre biologice care determină să se decompenseze nevoile fiziologice, cum ar fi somnul, căutarea sexuală sau foamea.

─ tulburări compulsive obsesive: acest grup de tulburări, deși clasificate în cauzele psihologice, trebuie tratate dintr-o perspectivă mai psihiatrică, deoarece tratamentul psihologic este adesea combinat cu acțiunea farmacologică a medicamentelor psihiatrice, cum ar fi antidepresivele (triciclice și inhibitorii recaptării) de serotonină) sau benzodiazepine.

─ Tulburări psihotice și schizofrenie: în acest caz ceva similar se întâmplă cu ceea ce am comentat, cu diferența că medicamentele neuroleptice (cum ar fi haloperidolul) sunt, de asemenea, incluse în tratamentul acestui grup de tulburări. Desigur, pacienții care suferă de tulburări psihotice pot duce o viață complet normală, inclusiv viața sexuală, și urmează un tratament psihologic și psihiatric care oferă resurse și tehnici de coping.

─ Probleme legate de cuplu, cum ar fi lipsa de comunicare: reprezintă cel mai mare procent de cazuri. Din fericire, cu terapia corectă și dorința de a schimba componentele cuplului, aceste conflicte sunt rezolvate în câteva sesiuni. După cum spunem, succesul este o funcție directă a voinței și interesului ambilor parteneri.

─ Alți factori relaționali care vor fi studiați în funcție de cazul specific.

Acești factori, în special cei de natură psihologică sau psihiatrică, trebuie abordați în profunzime și trebuie să se efectueze un studiu de caz detaliat. Aceste tulburări sunt adesea dificile pentru pacienți, deoarece acestea generează adesea sentimente de rușine, deci este dificil să le exprimați fără a lăsa nimic în cale.

Imagine clinică și diagnostic

Conform DSM, una dintre referințele majore din psihopatologie împreună cu ICD-10 a OMS, tulburarea de dorință sexuală hipoactivă se caracterizează prin:

1. Scăderea (sau absența) fanteziei și activității sexuale dorește persistent sau recurent. Decizia deficienței sau absenței trebuie făcută de către medic, luând în considerare factorii care, ca vârstă, sex și context al vieții individului, afectează activitatea sexuală.
2. Tulburarea provoacă disconfort marcat sau dificultăți de relație interpersonală.
3. Tulburarea sexuală nu este mai bine explicată de prezența unei alte tulburări (cu excepția unei alte disfuncții sexuale) și nu se datorează exclusiv efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (de exemplu, droguri, medicamente) sau unei boli medicale.

După cum se poate vedea, explicația imaginii clinice furnizată de manualul tulburărilor psihiatrice DSM exclude posibilitatea ca tulburarea să se datoreze etiologiei organice, farmacologice sau fizice.

De asemenea, trebuie să se precizeze dacă este de toate viețile sau dobândită și dacă este extinsă la toate situațiile sau dacă, dimpotrivă, este specifică unei situații specifice.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că DSM sa schimbat și că au existat anumite modificări și un salt de la DSM-IV la DSM-V. De exemplu, în cazul unei dorințe sexuale hipoactive, pentru a fi diagnosticată, trebuie să fi fost 6 luni de la prima dată când pacientul a observat semnele.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că inapetența sexuală poate fi primară sau secundară. Se vorbește despre dorința sexuală primară hipoactivă atunci când persoana nu a simțit niciodată un impuls sexual deosebit, în timp ce vorbim de secundar atunci când pacientul nu mai simte dorința, dar în etapele anterioare da.

Ce măsuri sunt luate în terapie?

Primul lucru pe care trebuie să-l faceți odată ce lipsa de dorință este identificată este de a renunța la orice tip de patologie organică care ar putea influența. Odată ce acest pas a fost luat și am asigurat că etiologia este pur psihologică, vom propune pacienților terapie pentru pacienți.

Terapia prin cuplu funcționează, de obicei, foarte bine pentru tratarea disfuncțiilor sexuale ca aceasta. Atunci când cealaltă persoană este implicată direct sau indirect, este bine că ambii sunt prezenți în timpul sesiunii pentru a exprima sentimente, emoții sau senzații.

Astfel, terapeutul poate îndruma intervenția spre interesele pacientului și ale partenerului său. Desigur, rezolvarea tulburării va depinde de cauza.

Fiecare pereche este o lume și fiecare caz un univers, așa că, ca profesioniști, va trebui să ne adaptăm la aceste circumstanțe.

De exemplu, dacă constatăm că cauza principală este un conflict continuu și repetat în cuplu, cu discuții repetate și cu câteva proiecte comune în viitor, ceea ce va trebui să lucrăm pentru a recupera "scânteia" va fi reunirea.

Oricum, trebuie să ne gândim că o gestionare adecvată a conflictelor poate fi foarte benefică și poate oferi cuplului resurse care îi vor face pe amândoi să se cunoască mai bine.

Vom presupune că încurajarea acestei reuniuni va readuce dorința, pentru că fără ea rareori ajunge să declanșeze dorința sexuală, mai ales dacă conflictele sunt o chestiune de zi cu zi.

De asemenea, putem direcționa sesiunile de terapie redirecționând atenția pacientului către sex; adică, făcându-l să eroticeze (într-un mod sănătos) viața sa de zi cu zi bazată pe stimuli interni și externi.

În ceea ce privește stimulii interni, putem instrui pacientul să evocă gândurile erotice, să se concentreze asupra senzațiilor pe care le-a provocat excitarea sexuală sau să aibă imagini mentale ale fanteziilor sexuale.

Pe de altă parte, pacientul va trebui să abordeze problema utilizând stimuli externi, cum ar fi mângâierea de la partenerul său, citirea unui text erotic etc. Imaginația clientului sau a pacientului joacă, de asemenea, un rol important aici, ca și implicarea partenerului.

Dacă în plus față de dorința sexuală hipoactivă găsim o imagine a anxietății, pe lângă lucrul cu ceea ce tocmai am descris, va trebui, de asemenea, să atacăm problema prin tehnici de relaxare în învățare, în special imaginația regizată de sine sau alte tehnici, cum ar fi relaxarea musculară progresivă.

Cel mai urgent lucru va fi să scadă stresul și anxietatea. Într-un cadru anxios, va fi imposibil pentru un pacient cu o dorință hipoactivă să se simtă confortabil și, mai important, cu o concentrare deplină pentru a reduce tulburarea sexuală.

Meditația în aceste cazuri sau recomandarea pacientului de a face sport ca yoga pentru a crește echilibrul minții-corp sunt, de asemenea, arme bune în aceste cazuri.

În concluzie, dinamica unei terapii de cuplu, în care avem problema dorinței hipoactive, trebuie să urmărească următoarele obiective:

─ Era fantezia erotică.

─ Încurajați jocul între cuplu, precum și seducția.

─ Promovați practica meditației și creați un obicei în pacient sau client, mai ales dacă acest lucru se referă la simptome anxioase sau chiar simptomatologie depresivă.

─ Instrudează imaginația regizată.

─ Încurajați cuplul să caute noi senzații și experiențe noi în vederea recuperării pasiunii, nu doar a clientului. În cazul în care cuplul se simte mai mult la ușurință, acest lucru va beneficia, de asemenea, pacientul sau clientul nostru.

Evident, priceperea clinicianului este de cea mai mare importanță, dar limita este stabilită de imaginația clientului și de consensul partenerului său, mai ales atunci când vine vorba de disfuncții sexuale.

De asemenea, trebuie să ținem cont de faptul că, dacă totuși tânărul se întâmplă bine, se uită unul la celălalt și sunt afectuoși între ei, lucrurile vor fi mai ușoare și practic vor ieși singur.

Incidența acestei tulburări este mai mare la femei decât la bărbați. De aceea, cercetarea sa axat în principal pe descoperirea factorilor hormonali feminini care pot cauza dezinteresul în practica sexuală.

Recent, a încercat un medicament, care nu este numit "viagra roz", dar ar funcționa într-un mod similar, al cărui principiu activ este flibanserin. Acest principiu activ a fost conceput ca un antidepresiv, dar alte utilizări sunt în prezent luate în considerare.

Se pare că dovezile arată că un exces de serotonină determină ca individul (atât bărbați cât și femei în acest caz, ambele sexe să aibă serotonină în organismele lor) inhibă exercitarea activității sexuale, în timp ce nivelurile ridicate de dopamină și noradrenalină fac focul Haideți