Invaziile barbare: cauze, dezvoltare și consecințe

Invaziile barbare erau acele izbucniri realizate de orașele străine care se aflau în jurul teritoriilor Imperiului Roman. Potrivit celor mai multe surse, aceste ciocniri au cauzat căderea hegemoniei acestei culturi, deoarece au slăbit forțele militare ale legiunilor romane.

Aceste invazii au avut loc în timpul declinului Imperiului Roman, întrucât comunitățile barbare voiau să profite de conflictele interne cu care se confrunta Roma pentru a recupera teritoriile care le-au fost luate anterior.

Din punct de vedere cultural, invaziile barbare implică un conflict istoric, deoarece unii istorici consideră că acestea sunt invazii de război, în timp ce alții afirmă că acestea erau doar migrații teritoriale datorită prezenței puternice a hunilor și a altor comunități estice care amenințau cu dispariția triburi.

În concluzie, se poate argumenta că relația dintre romani și barbari este extrem de complexă pentru cercetători, deoarece de multe ori au fost organizate tratate și negocieri pentru a atenua criza geopolitică cu care se confruntă numeroase grupuri etnice.

Popoarele barbare au trebuit să-și unească forțele cu alte triburi mai puternice pentru a decide să se apere de celelalte grupuri etnice orientale sau să se confrunte cu teritoriile romane, care au fost slăbite de dezacordurile politice și de anarhia militară puternică.

În plus, Imperiul Roman a fost împărțit în trei secțiuni teritoriale distincte: Imperiul Gallic - localizat în Occident - Imperiul Roman propriu și Imperiul Palmina - localizat în Est - care a sporit conflictele și diviziuni politice.

Cine erau popoarele barbare?

Romanii denominau ca "barbari" toate acele culturi care nu vorbeau limbile folosite în Imperiu, cum ar fi latina învățată - folosită de marii aristocrați și filosofi -, latina vulgară sau greaca.

Prin urmare, acest termen se referea la un număr mare de triburi și comunități, deoarece era o diferențiere foarte generică.

Printre cei mai importanți conducători ai invaziilor barbare s-au numărat Attila, reprezentantul Hunii; și Odoacer, reprezentantul tribului germanic al Heruli. Acești doi oameni, călăuziți de viclenia lor și de ferocitatea lor, au provocat mari daune în interiorul Imperiului Roman desființat.

În ceea ce privește principalele comunități barbare care au participat la invazii sau migrații în Imperiul Roman, vizigoții, hunii, francii și ostrogoții pot fi evidențiate. Sașii, Alanii, vandalii, jutele și Anglo-ul au de asemenea un nivel de participare, dar de o importanță minoră.

Vizigoții

Această comunitate a venit din Tracia, ceea ce este acum cunoscut sub numele de România. Vizigoții au reușit să invadeze Hispania, care la acea vreme fusese sub regimul vandalilor. Eurico, regele vizigoților, a fost declarat primul monarh independent al Romei.

După această invazie și mandatul lui Eurico, alți regii independenți ai Republicii au urmat până la sosirea musulmanilor în 711, care au luat peninsula.

Hunii

Comunitatea Hunii a venit din Mongolia și a constat dintr-un popor nomad de obiceiuri sângeroase, deoarece soldații lor au devastat toate orașele prin care au trecut.

Nu numai că au jefuit teritoriile, dar au violat și și-au înrobit locuitorii care nu au putut scăpa. Attila era liderul acestui grup barbar.

Francii

Acest grup a invadat nordul Galiei, ceea ce este acum Franța. Ei au fost un apărător puternic al culturii catolicismului, care ulterior a găzduit renumitul Charlemagne, împărat al teritoriilor occidentale în timpul existenței Sfântului Imperiu Roman.

Ostrogoții

De asemenea, cunoscut sub numele de Heruli, Ostrogoths a invadat Peninsula Italic datorită conducerii lui Odoacro. Aceasta a dus la răsturnarea Imperiului Roman de Vest, deoarece Ostrogotii au reușit să cucerească Roma în 476 d.Hr. C.

Cauze de invazii

Creșterea populației și căutarea unei calități mai bune a vieții

În Europa Centrală și de Est, au avut loc schimbări majore, deoarece popoarele barbare au fost supuse unor mișcări puternice de migrație.

Acest lucru se datorează faptului că un grup remarcabil de comunități dorea să schimbe echilibrul și negocierile stabilite cu Roma.

Acești oameni aveau nevoie de noi teritorii, deoarece a existat o creștere notabilă a populației care a provocat suprapopularea în vecinătatea Imperiului Roman, în special în Germania Magna. În plus, romanii aveau anumite facilități, facilități și bogății pe care multe triburi le-au dorit.

Context și gruparea triburilor

Cu 50 de ani înainte de începerea invaziei, o serie de mișcări și uniuni între popoarele din zonele germane au început să aibă loc, ceea ce a dus la creșterea numărului de soldați și combatanți din aceste comunități.

Drept urmare, întregul oraș a fost grupat în coaliții, exercitând astfel presiune asupra vecinilor romani din Limes.

În timpul mandatului împăratului Caracalla fenomenul unirii dintre triburi sa dezvoltat cu un zel mai mare. În această perioadă, comunități precum Alamanii, varascoșii, chatti, semnon și hermunduros au fost legați.

În același timp, tribul Germanilor din Est a crescut, provenind din Scandinavia. Această legătură include tribul vizigoților, ostrogoților și heruli, care au format prelungirea culturală a goților.

Unirea lor a fost falsificată cu cincizeci de ani în urmă și se deplasase lent pentru a ajunge la teritoriile adiacente Mării Negre.

Presiunea hunilor

Armata lui Attila hunii, crudă și insetată de sânge, îi dăuna celorlalte triburi, forțându-le să migreze și să se regrupeze cu alte comunități.

Popoarele germane au vrut să se refugieze de pe acest trib în teritoriile Imperiului Roman, care au mărit dimensiunea migrațiilor barbare.

Legătura fragilă dintre romani și barbari

Unul dintre motivele pentru care invaziile barbare au avut succes a fost datorată prezenței puternice a barbarilor în legiunile romane.

În trupele imperiului se puteau găsi grupuri de francezi, goți, germani și celți care fuseseră forțați să lupte pentru Roma. Aceasta a sporit anarhia militară atunci când a confruntat forțele migratoare.

Sistemul de păstrare a terenurilor al românilor a provocat de asemenea nemulțumiri în acele regiuni care au fost cucerite de legiuni, unde reprezentanții triburilor confiscate trebuiau să dea un omagiu conducătorilor romani; această nemulțumire culturală a contribuit într-un mod remarcabil la declinul Imperiului.

dezvoltare

Se poate argumenta că invazia barbarilor a început în primul secol, deoarece în acest moment popoarele au început să treacă granițele Imperiului.

Una dintre caracteristicile barbarilor este că nu au căutat sfârșitul Imperiului Roman, deoarece în realitate conducătorii acestor triburi doreau să îi aparțină prin obținerea unor poziții importante, cum ar fi consulul sau pretorul.

De fapt, multe triburi situate în vecinătatea Imperiului au acționat în numeroase ocazii ca aliați ai acestora, ajutând la menținerea celorlalți barbari pe margine. Cu toate acestea, pe parcursul secolului al V-lea sa dezvoltat un progres incontrolabil, care a condus la anihilarea rețelei administrative pe care romanii o înființaseră împreună cu celelalte comunități.

Este necesar de observat că invaziile barbare au ocupat o perioadă istorică extinsă, începând cu secolul al III-lea și încheiată formal în secolul al șaptelea.

Aceasta înseamnă că declinul Imperiului a fost suspectat cu mult timp înainte, deoarece în fiecare secol migrațiile au devenit mai incontrolabile.

Attila Hun

Attila a fost cel mai puternic lider al Hunii, precum și ultimul său monarh. El si-a mentinut domnia pana in ziua mortii sale in 434. La acea vreme a reusit sa detina teritorii variind de la Europa Centrala pana la Marea Neagra, trecand prin Marea Baltica pana in Dunăre.

Acesta a fost unul dintre cei mai puternici dușmani ai Imperiului Roman, atât în ​​partea de vest cât și în cea estică. El chiar a luat Roma, Balcani și a asediat pentru o perioadă importantul oraș din Constantinopol, deși orașul nu a cedat la acel moment.

Puterea sa a fost atât de puternică încât a fugit de Valentinian al III-lea, care era împărat în Ravenna în 452. Attila a reușit să ajungă în Franța și Orleans, provocând jafuri mari și asasinate.

Imperiul Hunilor sa terminat când Attila a murit; totuși, el este amintit ca una dintre cele mai importante figuri în dezvoltarea istoriei europene.

Începutul războaielor

Înainte de sosirea lui Attila, Imperiul Roman ajunsese la o serie de acorduri cu germanii și cu alte triburi, permițându-le să intre pe teritorii dacă îndeplinesc o serie de condiții: barbarii care voiau să rămână în ținuturile romane trebuiau să fie coloniști, să lucreze terenul și să monitorizeze granițele.

Cu toate acestea, acest acord pașnic sa încheiat atunci când hunii au început să atace triburile germane, care au ajuns să invadeze Imperiul.

Când hunii s-au retras din teritoriile romane, barbarii germanici au rămas în Imperiul Roman; francezii au rămas cu Gaul, în timp ce vizigoții au rămas în Spania.

Pe de altă parte, heruloșii au reușit să invadeze Peninsula Italică, învingându-l pe Rómulo Augústulo, ultimul împărat roman. Mai târziu, Ostrogotii s-au confruntat cu Heruli, care și-a pierdut controlul asupra peninsulei.

efect

Sfârșitul Imperiului Roman de Vest

Invaziile barbare au adus ca o consecință paralizia industriei și a comerțului, care a pus capăt Imperiului Roman de Vest.

Odată cu prăbușirea Imperiului, o civilizație veche și avansată a fost încheiată, începând la rândul său, perioada istorică cunoscută sub numele de Evul Mediu.

Apariția altor limbi

Odată cu intrarea barbarilor în fostele teritorii romane, utilizarea altor limbi a devenit larg răspândită, ceea ce a cauzat declinul latin.

De exemplu, triburile care au ocupat teritoriul a ceea ce este acum Germania au stabilit folosirea limbilor germanice inferioare și superioare germane. Din această ultimă categorie sa născut limba standard germană folosită în zilele noastre.

Consecințele sociale și adaptarea la cultura romană

Popoarele germane, deși nu la fel de avansate ca și românii, s-au adaptat ușor la obiceiurile romane.

De exemplu, aceste triburi au însușit folosirea legii scrise aplicate de romani. Anterior, germanii și-au controlat comunitatea prin legea obișnuită, guvernată de tradiții și obiceiuri.

De asemenea, germanii s-au adaptat religiei romane și au adoptat sistemul denumit "personalitatea legii", care a constat în fiecare persoană fiind judecată conform legilor culturii lor.

Unul dintre primii regi barbari care a scris o serie de legi a fost Theodoric cel Mare, care a compilat o listă de norme care urmau să fie aplicate atât romanilor care au rămas cât și goților. Această compilație a avut un total de 154 de articole sau articole.

În ceea ce privește cultura asiatică, sa confirmat faptul că China a adoptat anumite caracteristici ale ordinii romane, în special în ceea ce privește sistemele de administrare. Cu toate acestea, în Est nu a existat atât de multă aculturație datorită numeroaselor alte culturi și triburi care au atacat până când noile adaptări au dispărut complet.

De exemplu, în India și Persia, cultura cu adaptări romane cunoscute sub numele de Heftalites a fost înlăturată de la putere. Acest lucru a cauzat implementarea modelelor turcești în aceste teritorii, deoarece orașele túrquicos au atacat celelalte triburi ale acestei regiuni.

Au fost invazia o noutate pentru Imperiul Roman?

Potrivit unor surse istoriografice disponibile, se poate constata că invaziile barbare nu erau o noutate pentru cultura romană.

Acest lucru se datora în primul rând faptului că conducătorii Romei se confruntau cu revolte străine secole în avans. Din secolul I până în secolul al V-lea, Imperiul Roman a fost atacat de triburile adiacente.

Cu toate acestea, ceea ce romanii nu au putut anticipa a fost fenomenul unirii care a avut loc între atâtea culturi și triburi diferite.

În plus, creșterea demografică care sa dezvoltat de-a lungul secolelor a fost, de asemenea, incontrolabilă pentru o civilizație care trebuia să se ocupe de propriile dezacorduri și probleme interne.