Post-structuralism: origine, caracteristici și reprezentanți

Poststructuralismul este o mișcare filosofică și literatură critică a secolului al XX-lea, care a început în Franța la sfârșitul anilor șaizeci. Se bazează pe teoriile lingvistice ale savantului elvețian Ferdinand de Saussure, pe conceptele antropologului francez Claude Lévi-Strauss (legate de structuralism) și pe conceptele de deconstrucție a filosofului Jacques Derrida.

Conform acestei teorii, limbajul nu acționează ca un instrument de comunicare cu o realitate externă, așa cum este de obicei teoretizată. Pe de altă parte, limbajul creează o lume comunicativă bazată pe relația dintre unele cuvinte și altele, fără a depinde de o legătură cu "lumea exterioară".

Această mișcare, în plus, a fost caracterizată prin criticarea pe scară largă a structuralismului. Cu toate acestea, mulți dintre autorii legați de această mișcare au negat existența conceptului poststructuralist. Multe dintre ele sunt inspirate de teoria fenomenologiei existențiale.

sursă

Mișcarea poststructuralismului a apărut în Franța la sfârșitul anilor '60 și sa caracterizat prin criticile sale puternice de structuralism. În această perioadă, societatea franceză se afla într-o stare delicată: guvernul era pe punctul de a fi răsturnat în 1968, după o mișcare combinată dintre muncitori și studenți.

În plus, comuniștii francezi acordau din ce în ce mai mult sprijin politicilor opresive ale Uniunii Sovietice. Acest lucru a dus la o creștere a nemulțumirii civililor împotriva autorității politice și chiar împotriva aceluiași sistem de guvernare.

Principala cauză a acestei nemulțumiri a fost o nouă căutare a filosofiilor politice la care oamenii să poată adera. Marxismul ortodox, practicat în mare parte de Uniunea Sovietică, nu mai era văzut cu ochi buni, totuși marxismul lumii occidentale a început să fie considerat superior.

Autorii originali

Unul dintre principalii autori ai acestei mișcări, Michael Foucault, a spus că aceste perspective foarte diferite au fost rezultatul cunoașterii limitate. De fapt, el le-a considerat o consecință a criticii filosofiei și culturii lumii occidentale.

În plus față de Foucault, un alt principal fondator al poststructuralismului este Jacques Derrida. În 1966, Derrida a ținut o prelegere în care a asigurat că lumea se află într-o stare de ruptură intelectuală. Ideile schimbării intelectuale a lui Darrida sunt considerate una dintre primele indicii ale poststructuralismului în lume.

Eseul lui Derrida a fost unul dintre primele texte care propunea o serie de schimbări ale politicilor structuralismului. În plus, Derrida a încercat să genereze teorii cu privire la termenii incluse în filosofia structuralistă, dar să nu mai fie tratate ca instrumente ale filosofiei.

Eseul lui Derrida a fost subliniat de lucrarea lui Foucault la începutul anilor 1970, când poststructuralismul a început deja să câștige forță. Se consideră că Foucault a dat un sens strategic teoriilor mișcării, prezentându-le prin structura schimbărilor istorice.

Din aceste idei au apărut mulți alți autori care au continuat cu mișcarea poststructuralistă prin texte credincioase noii tendințe filosofice.

caracteristici

Conceptul de "eu"

Pentru autorii poststructuralismului, conceptul de "eu", văzut ca o entitate coerentă, nu este altceva decât o ficțiune creată de oameni.

Această mișcare susține că un individ este compus dintr-o serie de cunoștințe și contradicții care nu reprezintă un "eu", ci o grupare de caracteristici precum genul sau munca.

Pentru ca o persoană să înțeleagă pe deplin o lucrare literară, trebuie să înțeleagă modul în care această lucrare se referă la propria sa concepție de "eu". Adică, este esențial să înțelegem cum se vede o persoană în mediul literar pe care dorește să-l studieze.

Acest lucru se datorează faptului că percepția de sine joacă un rol crucial în interpretarea sensului. Cu toate acestea, percepția despre "eu" variază în funcție de autorul studiat, dar aproape toți sunt de acord că această entitate este constituită din discursuri.

Percepția personală

Pentru poststructuralism, sensul pe care un autor dorea să-l dea textului său este secundar; principala va fi întotdeauna interpretarea pe care fiecare persoană o dă textului, din punctul lor de vedere.

Ideile post-structuraliste nu sunt de acord cu cei care spun că un text are doar un singur sens sau o singură idee principală. Pentru acești filozofi, fiecare cititor dă sens propriu unui text, pe baza interpretării pe care o are în raport cu informațiile pe care le citește.

Această percepție nu se limitează la un context literar. În poststructuralism, percepția joacă un rol crucial în dezvoltarea vieții fiecărui individ. Dacă o persoană percepe un semn, această persoană o asimilează și o interpretează într-un anumit mod.

Semnele, simbolurile și semnele nu au un înțeles unic, ci au mai multe sensuri care sunt date de fiecare persoană care le interpretează.

Înțelesul nu este altceva decât înțelegerea că un individ construiește un stimul. Prin urmare, este imposibil ca un stimul să aibă un singur sens, deoarece este diferit pentru fiecare individ.

Capacitate multifuncțională

Un critic poststructuralist trebuie să aibă capacitatea de a analiza un text din diferite perspective, astfel încât pot fi create diferite interpretări în legătură cu acesta. Nu este important dacă interpretările nu sunt de acord între ele; lucru important este că este posibil să analizăm un text (semn sau simbol) în moduri diferite.

Este important să analizăm modul în care interpretările unui text se pot schimba, în funcție de o serie de variabile diferite.

Variabilele sunt de obicei factori care afectează identitatea cititorului. Acestea pot include percepția dvs. despre ființa dvs. sau mulți alți factori care vă afectează personalitatea.

Descentralizarea autorului

Când un poststructuralist merge să analizeze un text, este necesar să ignorăm complet identitatea autorului. Aceasta înseamnă că autorul trece la un nivel secundar, dar o astfel de acțiune nu afectează identitatea autorului, ci mai degrabă textul.

Adică atunci când identitatea autorului este lăsată la o parte atunci când analizăm textul, textul își schimbă înțelesul parțial sau aproape complet. Acest lucru se datorează faptului că autorul însuși nu mai influențează cititul, dar cititorul este cel care devine punctul central al interpretării.

Când un autor se mută în fundal, cititorul trebuie să utilizeze alte surse ca bază pentru a interpreta textul. De exemplu, normele culturale ale societății sau alte opere literare pot fi instrumente valide pentru a interpreta un text într-un mod poststructuralist.

Cu toate acestea, deoarece aceste surse externe nu sunt autoritare, ci mai degrabă arbitrare, rezultatele interpretării nu sunt de obicei coerente. Aceasta înseamnă că pot da interpretări diferite, chiar dacă aceeași bază de analiză este folosită în mod repetat.

Teoria deconstructivă

Una dintre teoriile principale care se învârte în jurul poststructuralismului este construirea de texte prin folosirea conceptelor binare. Un concept binar se referă la două concepte "opuse".

Conform teoriei structuraliste, un text este construit de aceste concepte, care sunt localizate într-o manieră ierarhică în întreaga sa structură. Acest tip de sisteme binare se poate referi la concepte precum bărbați și femei sau pur și simplu la idei cum ar fi raționalul și emoționalul.

Pentru poststructuralism, nu există o ierarhie între aceste concepte. Adică nu există egalitate bazată pe calitățile fiecărui concept. În contrast, poststructuralismul analizează relațiile pe care aceste concepte binare trebuie să le înțeleagă corelația.

Modul de a realiza acest lucru este printr-o "deconstrucție" a semnificației fiecărui concept. Analizându-le în profunzime, este posibil să înțelegem care sunt caracteristicile care dau iluzia unui singur sens fiecărui concept.

Atunci când o interpretăm, este posibil să înțelegem ce unelte textuale fiecare persoană folosește pentru a-și da propria identitate fiecărui text sau simbol.

Structuralism și poststructuralism

Poststructuralismul poate fi înțeles, în câteva cuvinte, ca un set de critici filosofice ale teoriei structuraliste. Structuralismul a fost o mișcare foarte modernă în Franța, în special în anii 1950 și 1960.

Structuralismul a analizat structurile care au anumite bunuri culturale, cum ar fi textele, care trebuie interpretate prin folosirea lingvisticii, antropologiei și psihologiei. Practic, structuralismul pornește de la ideea că tot textul este cuprins într-o structură, care este urmată în mod uniform.

Din acest motiv, mulți structuraliști au încorporat munca lor în alte lucrări existente. Noțiunile de poststructuralism critică noțiunea structurală a omologului său anterior, văzând ca textele ca instrumente folosite de cititori să fie interpretate liber de fiecare dintre ele.

De fapt, noțiunile de poststructuralism derivă în întregime din criticile conceptului de structuri. Structuralismul vede studiul structurilor ca o condiție culturală, deci este supus unei serii de interpretări greșite, care pot produce rezultate negative.

Prin urmare, poststructuralismul studiază sistemele de cunoaștere care înconjoară un obiect, împreună cu obiectul în sine, pentru a avea o noțiune completă a capacității sale interpretative.

Reprezentanții și ideile acestora

Jacques Derrida

Derrida a fost un filosof francez, născut în 1930, a cărui contribuție este considerată unul dintre principalii factori ai începutului mișcării poststructuraliste.

Printre cele mai remarcabile acțiuni de profesionist, a analizat și a criticat natura limbajului, scrierea și interpretarea semnificației în domeniul filosofiei occidentale.

Contribuțiile sale au fost foarte controversate pentru timp, dar în același timp au influențat foarte mult o mare parte a comunității intelectuale a planetei pe parcursul secolului al XX-lea.

Jean Baudrillard

Teoreticianul francez Jean Baudrillard, născut în 1929, a fost una dintre cele mai influente figuri intelectuale ale epocii moderne. Lucrarea sa a combinat o serie de domenii, inclusiv filosofia, teoria socială și metafizica, reprezentând diverse fenomene ale timpului său.

Baudrillard a negat "eu" ca element fundamental în schimbarea socială, susținând ideile poststructuraliste și structurale care s-au opus credințelor franceze ale gânditorilor precum Kant, Sartre și René Descartes.

A fost un autor extrem de prolific, deoarece în toată viața sa, a publicat mai mult de 30 de cărți renumite, abordând aspecte sociale și filosofice de mare importanță pentru timp.

Michel Foucault

Foucault a fost un filosof francez născut în 1926, pe lângă faptul că a fost una dintre cele mai controversate figuri intelectuale pe care le-a avut lumea în epoca postbelică al doilea război mondial.

Foucault nu a căutat să răspundă la întrebările tradiționale ale filozofiei, cum ar fi cine sunt oamenii și de ce există. În schimb, el a interpretat aceste întrebări pentru a le examina critic și a înțelege ce fel de răspunsuri au inspirat oamenii.

Răspunsurile obținute pe baza înțelegerii acestor întrebări au fost principala sa critică în domeniul filosofic. El a fost unul dintre marii exponenți ai poststructuralismului în lume, deși a fost contrar ideilor bine stabilite ale vremii. Acest lucru a cauzat faptul că a fost criticat de intelectuali la nivel mondial și, în special, în partea de vest a planetei.

Judith Butler

Judith Butler este un filosof american, a cărui contribuție la filosofie este considerată una dintre cele mai influente din secolul XX și prezent.

Butler a definit poststructuralismul într-un mod similar cu alți autori bine cunoscuți, cum ar fi Derrida și Foucault. El a vorbit despre complexitatea sistemelor binare de concepte și a explicat ambiguitatea care există în domeniul lingvisticii în ceea ce privește interpretarea textelor.

Ideile ei nu numai că au revoluționat feminismul în întreaga lume, ci și au întărit gândirea post-structuralistă deja înființată la sfârșitul secolului al XX-lea.

Roland Barthes

Barthes a fost un eseist francez, născut în 1915, a cărui lucrare în domeniul scrisului a servit ca o întărire a lucrărilor anterioare ale altor intelectuali pentru a stabili structuralismul.

În plus, lucrarea sa a promovat apariția altor mișcări intelectuale, care au dat naștere la poststructuralism.