Învățarea memoriei: caracteristici, tipuri, tehnici, exemple

Învățarea în roți este o modalitate de a dobândi noi cunoștințe care se bazează pe internalizarea datelor într-un mod pur, fără a le lega de alte idei stocate anterior. Prin urmare, nu este nevoie ca persoana să înțeleagă ceea ce memorează, ceea ce produce o serie de caracteristici în modul în care sunt obținute informațiile.

Învățarea în roți are avantaje și dezavantaje. De exemplu, este singurul mod în care putem stoca date pure, cum ar fi nume, numere de telefon sau date despre o destinație pe care dorim să o vizităm. În același timp, este foarte ineficientă și, în general, necesită un mare efort conștient.

Memorizarea este unul dintre cele mai utilizate procese de învățare, în special în cadrul sistemului educațional formal. Din acest motiv, de-a lungul anilor s-au dezvoltat o serie de tehnici care fac procesul de stocare a informațiilor în memorie mai eficient și mai ușor de realizat.

Învățarea cu roți are o importanță tot mai redusă în societatea noastră, datorită ușurinței cu care putem accesa aproape orice tip de informație pură în orice moment. Cu toate acestea, acesta rămâne unul dintre pilonii educației, pe lângă faptul că are aplicații foarte practice în anumite contexte.

caracteristici

Stocați date pure

Învățarea roților este foarte neobișnuită în cadrul proceselor de dobândire a cunoștințelor, în sensul că este singura care permite stocarea informațiilor pure fără a fi nevoie să le raporteze la alte idei anterioare deja cunoscute de către persoană. Prin urmare, este singura metodă pe care o putem folosi pentru a ne aminti date, date și elemente similare.

Există mai multe moduri de utilizare a acestuia

Memorizarea nu este întotdeauna efectuată în același mod. În general, când vrem să internalizăm o serie de date pure, le repetăm ​​din nou și din nou până când le putem aminti. Această tehnică, în ciuda faptului că este cea mai ușoară utilizare, este și cea mai puțin eficientă.

Creierul nostru nu este deosebit de bine pregătit pentru internalizarea datelor pure, deoarece acestea nu există în abundență în mediul în care am evoluat ca specie.

Dimpotrivă, mintea noastră este un expert în a ne aminti ce ne provoacă emoții (mai ales negative) sau care pare a fi importante sau legate de ceea ce deja știm.

Datorită acestui fapt, în ultimele decenii au fost dezvoltate tehnici de învățare a roților care permit stocarea datelor pure, profitând de această funcționare a minții. Setul de abilități și proceduri utilizate pentru acest lucru este cunoscut sub numele de mnemonic.

Utilizați diferite tipuri de memorie

Discipline cum ar fi psihologia au încercat de zeci de ani să înțeleagă modul în care funcționează învățarea prin roți, pentru a îmbunătăți procesul și a ajuta elevii și ucenicii de toate felurile să obțină rezultate mai bune. În acest timp, sa descoperit că nu există un singur tip de memorie, ci mai multe legate unele de altele.

Practic, oamenii au trei tipuri diferite de memorie: pe termen scurt, pe termen lung, și de muncă. Cei trei intervin în procesul de învățare a roților, dar o fac într-un mod diferit; și în funcție de care prevalează în fiecare moment, rezultatele obținute vor fi diferite.

Memoria pe termen scurt este responsabilă pentru stocarea datelor pentru o perioadă mai mică de o zi. Este cea utilizată, de exemplu, la revizuirea minutelor de informare înainte de examen, pentru a răspunde la mai multe întrebări în timpul examenului. Este la un nivel mai conștient, iar dacă nu vă mișcați pe termen lung, datele se pierd.

Dimpotrivă, memoria pe termen lung este responsabilă pentru stocarea datelor pentru perioade mult mai lungi de timp. Din punct de vedere tehnic, are o capacitate nelimitată, iar amintirile stocate în ea nu dispar; deși cu timpul devin mai estompate.

În cele din urmă, memoria de lucru este ceea ce ne permite să păstrăm o serie de date în conștiență pentru câteva secunde sau minute. Este folosit, de exemplu, când cineva ne spune un număr de telefon și îl păstrăm în cap până când îl sunăm, să îl uităm imediat după aceea.

Are imperfecțiuni

De mult timp, sa crezut că memoria era capabilă să stocheze informații într-un mod foarte precis. Cu toate acestea, cercetările mai recente au arătat că învățarea roților este departe de a fi total obiectivă: datele pe care le amintim nu sunt aceleași cu datele pe care le-am expus inițial.

Astfel, una dintre cele mai importante ramuri ale cercetării pe tema memoriei este aceea care este responsabilă pentru studierea celor mai frecvente erori și biasuri care apar atunci când o folosim. Rezultatele acestor studii arată că, chiar dacă credem că suntem obiective în memoria noastră, acest lucru nu este adevărat.

Două dintre cele mai cunoscute efecte ale memoriei sunt primatul și recenta experiență. Acestea implică faptul că informațiile memorate cu o mai mare fiabilitate reprezintă prima și ultima parte a conținutului pe care dorim să-l memorăm. De exemplu, atunci când studiază o listă de verbe neregulate în limba engleză, avem tendința să uităm mai ușor cei din centru.

Ca și cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, atunci când vom memora ceva, nu suntem conștienți de modificările pe care informațiile le-au suferit în acest proces. Din acest motiv, avem tendința să credem că amintirile noastre sunt mult mai fiabile decât sunt cu adevărat, ceea ce ne poate aduce tot felul de probleme.

Tipuri de învățare în roți

În funcție de modul în care se realizează învățarea roților și de adâncimea cu care au fost internalizate noile cunoștințe, putem distinge între cele trei versiuni ale acestui proces: memorarea superficială, memoria profundă și învățarea mnemonică.

Memorarea suprafeței

Învățarea în memorie este cel mai frecvent tip de învățare a roților, în special în contexte precum educația formală. Când este dat, persoana este capabilă să stocheze date și informații, dar într-o manieră imperfectă; iar aceste noi perspective nu sunt transmise în totalitate memoriei pe termen lung.

Când cineva efectuează o memorare superficială pe un subiect, ca regulă generală, va fi imposibil să-și amintească toate datele pe care le-a presupus că le-a stocat. Dimpotrivă, se va produce un fenomen cunoscut ca "recunoaștere", prin care, dacă vă expuneți din nou la ele, veți avea sentimentul că ați văzut-o înainte.

În plus, în procesul de memorare a suprafeței, este mult mai probabil ca noile date stocate să ajungă uitate în timp sau denaturate. Așa se întâmplă, de exemplu, când un student studiază un examen și uită tot ce a învățat imediat după terminarea acestuia.

Memorarea profundă

În timpul memorării profunde, persoana este capabilă să facă datele achiziționate noi să intre în memorie pe termen lung. Din acest motiv, deși unele erori apar încă atunci când se evocă informații, individul va fi mult mai ușor să-și amintească ceea ce a studiat.

Amintirile obținute prin memorarea profundă sunt, de asemenea, mai durabile; și cu acest proces nu va fi produs numai efectul de recunoaștere, dar persoana va putea evoca informația la nevoie, fără a avea nevoie de nici un fel de ajutor.

Pentru a realiza o memorare profundă, cea mai comună tehnică este de a repeta mai frecvent datele pe care doriți să le stocați, până când le puteți înregistra în memoria pe termen lung. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, atunci când se practică o limbă: cu suficient timp, cuvintele noi sunt integrate și pot fi folosite în mod intenționat.

Învățare mnemonică

Învățarea mnemonică constă într-un set de instrumente care încearcă să îmbunătățească stocarea datelor pure, profitând de funcționarea creierului nostru. În acest fel, încercați să conectați informațiile pe care doriți să le învățați cu o emoție puternică, astfel încât memorarea să aibă loc automat.

Un exemplu foarte important al învățării mnemonice este cel care apare atunci când o persoană este capabilă să memoreze versurile unei melodii pe care o place foarte mult după ce a ascultat-o ​​de câteva ori. Emoțiile provocate de melodie vă ajută să stocați mai ușor datele pure ale scrisorii.

Există o mulțime de instrumente mnemonice care pot fi aplicate în toate tipurile de contexte, de la educația formală până la învățarea unei noi limbi. Cu aceste tehnici, memorarea are loc automat, aproape fără efort, iar amintirile sunt mult mai durabile și mai clare decât în ​​cazul altor tipuri de memorie.

Diferențe cu învățarea semnificativă

În multe privințe, învățarea în rote și învățarea semnificativă sunt complet opuse. În timp ce primul încearcă să stocheze informații și informații pure, fără nici o relevanță pentru persoana respectivă, al doilea încearcă să relaționeze ceea ce vrei să înveți cu experiența anterioară a individului și cu situațiile reale care au loc în viața ta.

Din acest motiv, învățarea semnificativă produce aproape întotdeauna rezultate mult mai bune decât învățarea pură a roților. Excepția la acest lucru are loc cu utilizarea mnemonicelor, care exploatează multe dintre principiile învățării semnificative pentru a stoca date pure în memorie.

O altă dintre principalele diferențe dintre cele două tipuri de învățare este tipul de cunoștințe care poate fi dobândit cu fiecare dintre ele. În timp ce roata este mai mult legată de informații pure, semnificația are mai mult de a face cu atitudini, convingeri și modalități de a vedea lumea.

De fapt, este imposibil să se utilizeze învățarea semnificativă, de exemplu, să se internalizeze date sau nume; întrucât memoria pură nu poate fi folosită pentru a schimba convingerile sau pentru a dobândi un nou mod de a înțelege realitatea.

tehnici

Apoi vom vedea unele dintre cele mai utilizate tehnici în învățarea roților. Desigur, sunt multe altele; dar cei de pe această listă sunt cei mai obișnuiți.

repeta

Tehnica de memorare cea mai de bază este de a repeta informațiile pe care doriți să le stocați din nou și din nou până când le-ați internalizat. De exemplu, dacă doriți să memorați o dată, folosind această tehnică, veți repeta-o cu voce tare sau o veți scrie de mai multe ori până când nu vă amintiți.

O versiune mai puternică a acestei tehnici este repetarea distanțată, care constă în creșterea din ce în ce mai mult a perioadei de timp care are loc între repetări, pentru a supune noile informații memoriilor pe termen lung.

Memorie activă

Tehnica de retragere activă constă în utilizarea unor "teste" mici sau teste pentru a forța persoana să integreze mai eficient informațiile noi în memorie. O versiune foarte comună a acestei tehnici este folosirea cardurilor de memorie, de exemplu în învățarea unei noi limbi.

Metodă de istorie

Acest instrument, aparținând domeniului mnemotehnic, constă în crearea unei povestiri inventate care include o serie de cuvinte pe care doriți să le memorați.

Să spunem, de exemplu, că o persoană dorește să memoreze următorii termeni: câine, plic, treisprezece, lână și fereastră. Pentru a realiza acest lucru, aș putea să inventez următoarea poveste:

"Un câine a fost prins într-un plic, care a fost trimis prin poștă la 13 pisici negre care jucau cu lână lângă fereastră".

Teoretic, aceste tipuri de povești sunt mai ușor de reținut decât date pure, deoarece generează o emoție în persoană. În general, cu cât este mai absurdă sau mai creativă povestea, cu atât va fi mai ușor să memorezi și să ai mai multă memorie.

Palatul memoriei

Această tehnică este că o persoană își imaginează un loc (de obicei un conac sau un palat) cu camere diferite. În mintea sa, individul "introduce" fiecare element pe care vrea să-l memoreze într-una din aceste camere, pentru a fi mai ușor să-și amintească mai târziu.

Palatul memoriei a fost folosit de mii de ani. De fapt, în antichitatea clasică a făcut parte din programele educaționale din școlile formale, pentru a ajuta studenții să memoreze mai eficient datele pure.

Exemple

Învățarea cu roți este una dintre cele mai versatile care există și apare în multe contexte diferite. Unele dintre cele mai frecvente sunt învățarea datelor pentru un examen, dobândirea de vocabular într-o limbă nouă, memorarea versurilor unei melodii sau învățarea numelui unei persoane pe care tocmai ne-am întâlnit.