Cele 8 importante caracteristici avangardiste

Avangarda se caracterizează prin depășirea timpului său; explorarea de noi tehnici și materiale artistice care înainte de a nu fi fost explorate (Educație, 2017).

Temele alese în cadrul avangardei încercau să acopere utilizarea noilor tehnici și a metodelor artistice care ar ajuta artiștii să producă o artă mai bună.

În acest fel, mulți artiști au subliniat proiectarea și planificarea operelor lor, dincolo de simple "incidente artistice", deoarece rareori un sculptor sau pictor ar putea fi avangardă fără premeditare.

Avangarda a fost marcată ca subversivă, controversată și radicală pentru a pune la îndoială îndrumările propuse de arta clasică. În acest fel, toate limitele artei au fost încălcate așa cum era cunoscut până la sfârșitul secolului al XIX-lea (Educație, 2017).

În avangardă, Picasso se evidențiază din cauza întrebărilor analitice pe care le-a făcut despre utilizarea perspectivelor vizuale în pictura.

Există, de asemenea, impresioniștii Monet și Van Gogh cu o propunere "nebună" în aplicarea culorii. Cu toate acestea, cel mai mare exponent al avangardei a fost Duchamp, cu dadaismul său revoluționar sau dada.

Caracteristicile fundamentale ale avangardei

- Radical și subversiv

Termenul "Avant Garde" a fost folosit pentru prima dată de către francezul Henri de Saint-Simon la începutul secolului al XIX-lea. El a spus că artiștii care au lucrat în serviciul avangardei au avut drept scop progresul social și au trecut dincolo de oamenii de știință și experții din alte discipline.

Cu toate acestea, la începutul secolului al XX-lea, termenul era caracterizat prin faptul că era sinonim cu radicalismul și presupunea că artiștii avangardi ar trebui să pună la îndoială statu-quo-ul artei pentru a merge un pas dincolo de ea.

Acesta este modul în care subiectele tratate de avangardă au dezbătut toate dinamica estetică, mișcările intelectuale, convențiile și metodele de producție artistică. Din acest motiv, artiștii au fost clasificați ca subversivi (Harland, 2013).

2- Experimentarea

Artiștii de avangardă s-au caracterizat prin tratarea artei într-un mod diferit, ajungând să exploreze numeroase tehnici.

Unele dintre aceste tehnici au dat naștere unor noi mișcări artistice, așa cum a fost și cubismul promovat de Picasso. Alții nu au reușit și niciodată nu au fost implementați.

Experimentarea în avangardă a început ani după Revoluția franceză. În acest fel, această mișcare este înțeleasă ca trezirea artei la începutul secolului al XX-lea.

Tehnicile tradiționale ale picturii în ulei au fost chestionate, iar arta a început să surprindă peisaje, forme și figuri cu un nou romantism. Acesta este modul în care sa născut impresionismul ca una dintre marile școli avangardiste (Johnson, 2017).

3 convenții de culoare

Se poate spune că mișcările avangardiste s-au transformat cu capul în jos în modul în care a fost folosită culoarea. Dintr-o dată, pădurile ar putea fi roșii, iar haystacks-ul albastru.

Toate acestea s-au datorat importanței pe care unii artiști au început să le dea fenomenelor naturale la anumite momente, cum ar fi incidența soarelui asupra elementelor percepute de ochii artistului.

Această schimbare a convențiilor de culoare poate fi comună astăzi, dar la începutul secolului XX, publicul a fost scandalizat de violența cu care arta a fost tratată (Terraroli, 2006).

De la rațional la cel ilogic

Avangarda a avut numeroși exponenți și a dus la mai multe mișcări și școli artistice, cunoscute astăzi drept avangarde. Fiecare avangardă a avut un mod particular de abordare a artei și a abordat subiecte diferite.

Astfel putem vedea mișcări precum fauvismul, cu o schemă de culoare nenaturală și dramatică, unde creatorii săi erau cunoscuți ca "fiare sălbatice" și mișcări precum cubismul, unde predomină analiza formei, criticând ideea convențională în perspectivă liniară în favoarea accentuării folosirii bidimensionalității.

În acest fel, avangarda a scandalizat academicienii de atunci, cu expoziții la Paris, New York, München, Dresda și Berlin.

În aceste locuri, expresionismul german a fost responsabil de ruperea schemelor tradiționale cu un stil de margini marcate care sunt folosite până în ziua de azi (Scheunemann, 2000).

5- Anarhismul și inovația

Mișcarea de avangardă prin excelență este Dadaismul, care se ocupa de aspecte care se refereau la critica directă a artelor vizuale și la propunerea unei arte care cuprindea un amestec inovativ de anarhie și hiper-modernism.

Dadaismul a fost extrem de controversat și provocator, respingând toți stâlpii fundamentali ai artei clasice.

Dada a transformat gunoiul și obiectele găsite pe stradă în colaje tridimensionale. În acest fel, exponenții acestui curent au creat o artă mai conceptuală cu care puteau interacționa.

6 - Artă conceptuală

Avangardele erau în mare parte conceptuale. Ele dezvăluie ceea ce astăzi este cunoscut ca o artă de performanță și o întâmplare.

În principal, curentul lui Dada este înțeles ca precursor al artei conceptuale care va veni aproape cu cincizeci de ani mai târziu cu postmodernismul.

Fiecare curent al avangardei a fost succesorul unui nou curent. Acesta este modul în care suprarealismul este născut din Dadaism, iar arta are o tentă mai conceptuală, încărcată cu figuri din visurile lui Salvador Dalí.

7- Geometria

Acesta este un subiect care a fost puternic abordat de avangardă, deoarece conceptele de figura și formă au fost clar dezbătute.

Așa sa născut mișcarea De Stijil de către artistul Piet Mondrian, iar realitatea este interpretată dintr-o abstractizare a figurilor geometrice de bază și experimentale.

Geometria nu numai că a fost tratată de pictori, ci și sculptorii au pus la îndoială acest aspect al artei, dând naștere unor mișcări cum ar fi futurismul, unde forma a fost reprezentată de un ideal spațial de forme mai sinuoase și de texturi metalice.

8- Abstracție

În cadrul avangardei, abstractizarea elementelor provenind din arta clasică a atins un punct în care este puțin probabil să simplificăm mai mult formele și cifrele.

La sfârșitul secolului al XX-lea abstracționismul a dominat lumea artei și a fost dificil pentru artiști să creeze piese noi și surprinzătoare.

În acest moment, Jackson Pollock creează tehnica picturii în acțiune, oferind o înclinație către tema populară a abstracționismului. Culorile și loviturile au avut din nou emoție, iar mesajul care urma să fie livrat a fost mai puternic (Kordic, P, Martinica, & P, 2017).