Ce sunt Microecosistemele și Macroecosistemele?
Microecosistemele și macroecosistemele sunt cele două tipuri de ecosisteme care pot fi distinse dacă sunt clasificate în funcție de mărimea lor.
Se poate spune că un ecosistem este un set de ființe biotice, adică ființe care au viață și ființe abiotice, fără viață; în care dezvoltarea ființelor vii depinde de condițiile fizice și chimice ale ființelor inerte și invers.
Astfel, relațiile complicate sunt stabilite între unul și celălalt, astfel încât, dacă oricare dintre acești factori este modificat, vor apărea schimbări în toate elementele implicate.
De exemplu, apa în mișcare a unui râu și rocile din patul său sunt factori abiotici pe care somonul depinde de hrănire, creștere și depunere de ouă.
Dacă apa din acel râu stagnează sau volumul său scade, ar înceta să fie un habitat adecvat atât pentru somon, cât și pentru unele mamifere care se hrănesc cu acesta.
În ciuda acestui fapt, ființele vii s-ar putea adapta la noile condiții. Din acest motiv, se spune că ecosistemele sunt dinamice și depind de multe variabile.
Cu toate acestea, ele sunt foarte delicate, deoarece schimbarea bruscă a unui factor ar putea elimina complet mecanismul complex al relațiilor dintre elemente.
Aceste relații pot fi înțelese ca un flux de nutrienți și energie. Lanțurile trofice sau alimentare exemplifică funcționarea lor foarte bine.
De exemplu, elementele chimice ale ierbii care, datorită energiei solare, sunt transformate în nutrienți, sunt consumate de mai multe insecte care, la rândul lor, servesc ca hrană pentru niște rozătoare, care vor fi devorate de păsări de vânat, cum ar fi bufnițele. În funcție de dimensiunile sale, putem spune că există microecosisteme și macroecosisteme.
Microecosisteme și macroecosisteme
microecosystems
Microecosistemele sunt ecosisteme care funcționează în spații foarte mici, care pot fi doar câțiva centimetri. În general, elementele care le compun sunt de obicei foarte mici, chiar microscopice și necesită condiții foarte specifice pentru ca acestea să existe.
Particularitatea microecosistemelor nu înseamnă că acestea sunt izolate. Dimpotrivă, ele sunt, de obicei, o parte importantă a funcționării unor ecosisteme mai mari.
De cele mai multe ori, cele mai extreme condiții de mediu, deoarece sunt unice, permit existența microecosistemelor, deoarece doar câteva ființe vii le pot sprijini. De exemplu, puddleurile sulfuroase din apropierea unor vulcani adăpostesc bacterii care pot exista numai în aceste condiții.
Deși caracteristicile fizice și chimice extreme ale unui loc pot permite existența microecosistemelor, majoritatea sunt în medii mai puțin ostile.
Un bun exemplu este Sarracenias purpureas, o planta carnivora in forma de cupa, a carui interior genereaza cicluri complete de schimb de materie si energie intre tantarul Wyeomyia smithii, tantarul Metriocnemus knabi, un rotifer (Bdelloidea rotifera) si mii de bacterii și fitoplancton.
În orice caz, mediile eterogene, cu varietatea lor de caracteristici fizice, sunt cele care favorizează apariția microecistemelor sau microhabitatelor.
De exemplu, Utricularia foliosa, o plantă carnivoră care trăiește în pădurea tropicală a Amazonului, permite să locuiască acolo alge și bacterii, care, la rândul ei, sunt refugiul unor micro-crustacee și microinvertebrate.
Asamblarea lanțurilor trofice nu se oprește a fi complexă, în ciuda spațiului mic în care se întâmplă.
Multe dintre aceste procese pot fi observate în întregime în cadrul unui laborator. Am putea chiar să spunem că corpul uman constituie un microecosistem pentru unele organisme.
Astfel, unele studii sugerează că tumorile canceroase ar trebui studiate cu o abordare ecologică (privindu-le ca microecisteme), pentru a înțelege procesele dintre ființele biotice și abiotice care includ celulele bolnave. Aceasta ar însemna un salt uriaș în fraternitatea dintre medicină și ecologie.
Înțelegerea unui sistem de schimburi de materiale și de energie într-un spațiu atât de mic ne permite de asemenea să înțelegem cum, datorită eterogenității lor, ele poartă o enormă diversitate de ființe fără de care ecosistemele cele mai extinse nu ar putea funcționa; cu alte cuvinte, existența multor alte ființe depinde de ele.
Macroecosistemas
Spre deosebire de micile spații limitate în care se dezvoltă microecosistemele, macroecosistemele cuprind cantități enorme de populație de plante și toate soiurile de faună asociate cu acestea.
Aceste structuri gigantice depind de condițiile climatice care se extind în timp și se întind pe porțiuni geografice mari.
De exemplu, pădurile, un tip de macroeconomie, ocupă astăzi o treime din suprafața pământului și conțin aproximativ 70% din întregul conținut de carbon din ființele vii.
Acestea sunt macroecosisteme atât de extinse încât ocupă chiar și mai multe etaje climatice: păduri tropicale, temperate și boreale.
Macroecosistemele, numite și biomase, au suferit schimbări de-a lungul istoriei pământului, cu toate acestea nu sunt la fel de rapide ca și cele care suferă de sisteme mai mici.
Conservarea biomeselor sau macroecosistemelor este un exercițiu pe termen lung deoarece, odată cu dezvoltarea activităților umane, unele dintre ele au suferit modificări profunde.
Cunoașterea corectă a distribuției spațiale a macroecosistemelor este esențială pentru a înțelege cum apar procesele ecologice și evolutive.
De aceea trebuie să privim procesele ecologice la scară largă. Una dintre problemele relevante pentru cei care studiază aceste schimbări este impactul introducerii unor noi specii într-un anumit ecosistem sau influența schimbărilor climatice.
Ambele microecosisteme și macroecosisteme sunt modalități de înțelegere a unei rețele extinse de relații și schimburi între ființele vii și elementele planetei noastre.
Un ecosistem, indiferent de prelungirea sau permanența acestuia în timp, este adăpostul complex al biodiversității.
