Care este relația dintre adaptare și selecție naturală?

În 1859, Charles Darwin a prezentat teoria evoluției speciilor prin selecție naturală în cartea "Originea speciilor".

În această teorie, Darwin vorbește despre relația dintre adaptare și selecție naturală și definește ambele fenomene ca elemente fundamentale pentru viață așa cum era cunoscut atunci.

Această teorie era inovatoare din mai multe motive. Unul dintre cele mai relevante este că a contrazis ideea că lumea a fost o creație predeterminată, realizată de o entitate supranaturală care a proiectat fiecare structură așa cum este văzut.

Acest nou mod de gândire a contrazis chiar și credințele lui Darwin, care era un om care se considera creștin.

Darwin a așteptat 20 de ani înainte de a-și publica constatările, în timp ce încerca să adune mai multe informații și să rămână în conflict cu convingerile sale.

După ani de observare a diferitelor specimene ale naturii în diferitele lor habitate, Darwin a stabilit că există mai multă abundență a acelor indivizi care au fost mai bine adaptate la condițiile locului. Aceste organisme au fost puternice, tinere și au trăit mai mult.

În prezent, există numeroase exemple de organisme și specii care au dezvoltat caracteristici foarte specifice care le permit să se dezvolte în mod favorabil, să se adapteze mediului și, prin urmare, să aibă șanse mai mari de supraviețuire.

Adaptarea și selecția naturală pot fi considerate cauză și efect în cadrul procesului evolutiv: acei indivizi care se adaptează mai bine vor fi cei aleși să trăiască și să se dezvolte cu succes într-un anumit ecosistem.

Având în vedere claritatea ambelor concepte (adaptarea și selecția naturală) ne va permite să înțelegem mai bine relația intimă care există între ele.

Prin urmare, cele mai relevante caracteristici ale ambelor noțiuni vor fi detaliate mai jos:

adaptare

Adaptarea se referă la acele schimbări și mutații din domeniul genetic pe care anumite specii le adoptă pentru a supraviețui într-un mediu cu caracteristici specifice.

Aceste schimbări structurale trec la generațiile următoare, adică sunt ereditare.

În adaptare pot concura organizații similare, iar cel care reușește să profite din plin de mediul înconjurător, este cel care va fi mai bine adaptat.

Mediul joacă un rol fundamental în adaptarea organismelor; În majoritatea cazurilor, adaptarea are loc tocmai datorită unei variații a ecosistemului în care trăiesc anumite persoane.

Mediul va dicta condițiile necesare pentru ca un individ sau o specie să se dezvolte cu succes și să obțină supraviețuirea.

Schimbări fizice și comportamentale

Procesul de adaptare se poate referi la aspectele fizice, la elementele structurale ale unui organism. Și se poate referi și la aspecte legate de comportamentul său în circumstanțele care îl înconjoară.

În cazul în care caracteristicile organismelor sunt detaliate, în unele cazuri elementele care au fost odată rezultatul unei adaptări pot fi observate, dar care în prezent nu îndeplinesc o funcție importantă sau chiar utilă, deoarece condițiile s-au schimbat.

Aceste elemente sunt numite organe vestigiale; de exemplu, organele umane vestigiale sunt coccisul, apendicele și mameloanele.

În cazul animalelor, pot fi găsite și structuri vestigioase: urme de picioare posterioare în balene sau ochi la animale care trăiesc în medii subterane în întuneric complet.

Aceste structuri corespund elementelor predecesorilor lor, care nu sunt necesare în prezent.

Adaptare și noi specii

În general, adaptarea generează schimbări la o specie, însă aceasta menține esența naturii sale.

Cu toate acestea, există cazuri în care o specie complet nouă a fost generată de o adaptare, provocată de aspectele de mediu, prin izolarea persoanelor, printre alte motive.

Selecție naturală

Teoria selecției naturale indică faptul că acele organisme cu caracteristici mai funcționale în raport cu mediul lor, au posibilități mai mari de reproducere și de supraviețuire într-un astfel de mediu, în loc de organisme care nu au aceste abilități.

Ca o consecință a acestei diferențieri, organismele cu cele mai nefavorabile caracteristici reproduc mai puțin și, eventual, pot să înceteze să existe, dând loc celor care se comportă mai bine într-un habitat dat.

Pentru o funcționare mai bună, o mai mare permanență

Având în vedere că există diferențiere între organisme, va fi posibil să se vadă care dintre ele au caracteristicile care permit o capacitate mai mare de funcționare și dezvoltare într-un mediu cu caracteristici specifice.

Este important să subliniem faptul că selecția naturală este asociată cu circumstanțe specifice, legate de un anumit timp și loc.

Toate variațiile generate și care sunt benefice pentru specie vor deveni parte a individului și vor fi moștenite chiar și pentru generațiile următoare, dacă acestea sunt vitale pentru supraviețuirea acestei specii.

Selectarea naturală nu trebuie considerată o forță care acționează din exterior; este un fenomen care este generat atunci când există o preponderență a unui organism față de altul având caracteristicile sale superioare de reproducere.

Se poate spune că o selecție naturală a apărut atunci când adaptările efectuate de organisme sunt coerente în timp și nu apar ca o consecință a hazardului, ci persistă în populații mari și pentru mai multe generații.

Relația dintre adaptare și selecție naturală

După cum se poate deduce din conceptele anterioare, selecția naturală și adaptarea sunt legături intim legate.

Organismele care au reușit să-și modifice structura fizică sau comportamentul lor pentru a putea funcționa mai bine într-un anumit mediu (adică cele care s-au adaptat) sunt acelea care vor putea continua să se dezvolte în acest mediu, vor putea reproduce în continuare și, prin urmare, continuă să existe.

De asemenea, organismele care nu au reușit să se adapteze la mediile lor nu vor putea să se reproducă și, prin urmare, vor ajunge să dispară în mod natural.

Adică, adaptarea corespunde variațiilor indivizilor sau speciilor, iar selecția naturală se referă la cele mai bune șanse de supraviețuire a acelor indivizi sau specii care au reușit să se adapteze.

Apoi, adaptările sunt acele calități care au fost selectate în mod natural și care au permis unei specii să rămână într-un singur loc, care se poate reproduce și care poate produce mai multe generații de indivizi.

Persoanele adaptate sunt în mod natural alese să rămână în acel loc.