Importanța sistemului nervos uman: 7 motive
Importanța sistemului nervos uman derivă din infinitatea funcțiilor pe care le îndeplinește. Acest sistem este compus dintr-o serie de elemente care funcționează pentru a menține stabilitatea corpului uman.
Avem creierul, care conține celule care coordonează activitățile corpului: neuroni. Există, de asemenea, măduva spinării, care permite transmiterea impulsurilor senzoriale și a motoarelor.
Acestea sunt doar câteva exemple ale funcțiilor pe care le îndeplinesc elementele izolate ale sistemului nervos. Cu toate acestea, dacă căutați importanța sistemului combinat, atunci trebuie să vorbiți despre funcțiile generale.
Sistemul nervos are o funcție principală: să colecteze și să transmită informații despre starea corpului. Acest lucru are o importanță deosebită, deoarece permite să se acorde atenție situației propriului corp.
Să presupunem că ne-am tăiat cu un cuțit. Nervii trimit aceste informații către creier prin măduva spinării.
Creierul interpretează mesajul și trimite un răspuns (durere), pentru a ne da seama ce sa întâmplat și a acorda atenție ranii.
Motivele pentru care sistemul nervos este important
Apoi, vom aborda diferitele motive care explică relevanța sistemului nervos uman.
1- Senzații
Sistemul nervos uman este de o importanță deosebită deoarece este responsabil pentru primirea și transmiterea informațiilor despre corp și despre mediul înconjurător.
Acest lucru se face prin stimuli, care sunt înregistrați de cele cinci simțuri principale: gust, miros, atingere, vedere și auz.
Datorită acestui fapt, ființele umane sunt conștiente de starea corpului nostru și putem avea grijă de el.
De exemplu, dacă cineva are o piatră în pantof, această informație este primită de senzorii de pe piele care înregistrează modificări ale presiunii. Aceste date sunt transmise creierului acolo unde sunt interpretate. Ulterior, este trimis un răspuns.
2- Răspunsuri
Sistemul nervos produce răspunsuri ținând cont de stimulii primiti. Această funcție este relevantă deoarece permite omului să acționeze în funcție de situație.
Să continuăm cu exemplul pietrei din pantof. După primirea informațiilor de la destinatari, creierul trimite un răspuns pentru a face corpul conștient de agentul invadator.
Acest răspuns este prezentat sub formă de disconfort generat de presiunea exercitată de obiect asupra nervului. Astfel, vom ști că există un inconvenient și putem acționa în consecință (de exemplu, înlăturarea pietrei).
Răspunsurile sistemului nervos pot fi de două tipuri: voluntare și involuntare. Exemplul pietrei este un exemplu de răspuns voluntar.
La rândul său, un exemplu de răspuns involuntar este transpirația. Când este fierbinte, sistemul nervos generează transpirații pentru a reîmprospăta corpul.
3- Integrarea datelor de stimulare
Stimulii primiți de structurile senzoriale sunt stocați în sistemul nervos, unde sunt integrați cu informațiile transmise de alți stimuli.
În acest fel, se creează un fel de bază de date în care sunt înregistrate trei elemente importante: senzația, cauza și răspunsul care a fost dat. Datorită acestui fapt, stimulii curenți pot fi comparați cu stimulii anteriori.
De exemplu, prima dată când aveți o piatră în pantof, nu știți care este agentul care provoacă presiunea. Odată ce informația a fost integrată, persoana va putea recunoaște că este o piatră sau un obiect similar, chiar dacă nu o vede.
4- Coordonarea și controlul funcțiilor corpului
Sistemul nervos este într-un fel capul corpului uman, deoarece este responsabil pentru coordonarea și controlul funcțiilor acestui lucru. Orice acțiune efectuată de o structură a corpului depinde de eficiența sistemului nervos.
Respirația, digestia, secreția de hormoni, circulația sângelui, transpirația și mișcarea sunt câteva exemple ale proceselor care sunt reglementate de sistemul nervos. Un eșec în acest sistem ar genera erori în aceste procese.
5- Reflecții
Sistemul nervos controlează reflexele, care sunt acțiuni involuntare care răspund anumitor stimuli.
Reflecțiile sunt importante deoarece acestea vă permit să acționați rapid în anumite situații, permițându-vă să apărați organismul sau să vă mențineți funcțiile vitale.
Câteva exemple de reflexe sunt mișcările respiratorii și digestive. Există, de asemenea, reflexul palpebral (care activează mușchii pleoapelor când un obiect se apropie de ochi) și pupila (care dilatăază sau contractează elevul în funcție de intensitatea luminii).
6- Nervii
După cum sugerează și numele, sistemul nervos este compus dintr-o rețea de nervi. Acestea sunt importante din două motive: pentru funcția lor și pentru stabilirea conexiunilor.
funcție
Potrivit funcției pe care o îndeplinesc, ele pot fi sensibile, cu motor sau mixt. Nervii sensibili intervin în colectarea de informații a tuturor părților corpului, atât timp cât nu au fost compromise.
Nervele motorului permit controlul mișcărilor corpului. În cele din urmă, nervii mixt pot efectua ambele funcții.
conexiuni
Nervii conectează toate părțile corpului la sistemul nervos. În acest sens, găsim nervii cerebrali și spinali.
Fostul leagă creierul cu structurile care sunt deasupra gâtului, în timp ce acestea din urmă se îndepărtează de măduva spinării în celelalte zone ale corpului.
Există douăsprezece perechi de nervi cranieni. Acestea includ olfactiv, optic, motor-ocular, auditiv, facial și glossopharyngeal.
Pe de altă parte, există 31 de perechi de nervi spinali. Acestea conectează măduva spinării cu pielea, mușchii și organele.
7- Homeostazia
Homeostazia este procesul prin care se realizează stabilitatea corpului. Acest proces este dat datorită sistemului nervos autonom, care este responsabil pentru producerea de răspunsuri involuntare la individ.
Sweating si frisoane sunt exemple de homeostazie. Ambele sunt răspunsuri la schimbările de temperatură în mediu și în organism. Dacă este fierbinte, stabilitatea este realizată prin transpirație. Dar dacă este rece, homeostazia se obține cu frisoane.
