Cele 17 cele mai semnificative legi sau principii ale Gestalt

În acest articol voi explica principalele legi sau principii ale Gestalt . Pentru a face acest lucru, mai intai voi descrie pe scurt semnificatia Gestalt Psihologie, originile si abordarile sale, inclusiv legile lui Gestalt.

Psihologia lui Gestalt poate fi încadrată în cadrul psihologiei umaniste. A dat mulțumiri ușoare unei mișcări de psihologi care a apărut în 1910 în Germania.

În prezent este folosit în psihoterapie și rezolvarea problemelor, subliniind experiențele subiective ale fiecărei persoane. Lucrează cu ființa umană care îl vede capabil să se dezvolte într-un mod liber și autonom.

În cadrul acestui aspect al psihologiei, este inclusă o abordare psihologică în care se observă modul de comportament și sentiment al ființei umane în ansamblu. Aceasta înseamnă că nu poate fi redusă doar la ceea ce este direct observabil sau măsurabil.

Conform Gestaltului, noi toți creăm în mintea noastră imagini mai puțin sau mai puțin coerente despre noi și despre tot ce ne înconjoară. Aceste imagini reprezintă o integrare a dimensiunilor senzoriale, emoționale, intelectuale, sociale și spirituale, permițând o experiență globală, în care experiența corpului poate fi tradusă în cuvinte și cuvântul poate fi trăit corporal.

Obiectivele terapiei orientate spre Gestalt sunt, pe lângă explicarea originilor dificultăților noastre, de a experimenta noi soluții posibile, dând loc mobilizării spre schimbare.

Legile Gestaltului

Legile lui Gestalt sunt incluse în Psihologia percepției și au fost propuse de psihologii Gestalt (Max Wertheimer, Kurt Koffka și Wolfgang Köhler), o mișcare care a apărut în Germania în 1910.

Aceste legi enunță principii generale și sunt guvernate prin faptul că fiecare act perceptiv care apare în creier este responsabil pentru a face cea mai bună organizare posibilă a elementelor percepute. Köhler deja a clarificat cu fraza sa binecunoscută: "întregul nu este același cu suma părților", creierul uman nu percepe fiecare element separat, ci le percepe ca un întreg, un întreg.

1- Legea asemănării

Elementele similare sunt percepute ca aparținând aceleiași forme, culori, dimensiuni sau străluciri și grupate împreună. Aceste grupuri formate pot fi separate separat de restul elementelor.

În domeniul psihosocial, încercăm să ne orientăm în lume prin hărți cognitive prin intermediul cărora grupăm sau clasificăm indivizii, situațiile, obiectele sau faptele prin asemănările existente între ele, adică elementele lor similare. Având în vedere acest lucru, datorită acestei legi suntem familiarizați cu lumea necunoscută.

Această lege explică cum, atunci când citim, transformăm un cuvânt necunoscut într-unul cunoscut. Apoi, vă voi da un exemplu de text cu cuvinte care, singure, ar lipsi de sens. Cu toate acestea, cuprins într-un text putem vedea cum le citim în mod eficient ca și alții care sunt cunoscuți de noi cu caracteristici similare.

Sgeun un studiu al unei invieturi neviersdiale, nu ipoterapia în care lecții etsan esrcitas, uncia csoa impormtnate este că pmrirea și utlima lerta esetn ecsritas în cor cneta psiocion. Rezultatul poate fi destul de greșit și poate chiar să îl puteți citi fără probleme. De aceea nu am citit nici o scrisoare în cazul în care am auzit cuvântul într-un trodo.

2 - Legea totalității

Întregul este mai mult decât suma părților sale.

3 - Legea structurii

Un formular este perceput ca un întreg, independent de părțile care îl constituie.

4 - Legea Dialecticului

Fiecare formular este detașat pe un fundal la care se opune. Privirea decide dacă elementul "x" aparține formei sau fundalului.

5 - Legea destinului comun sau a mișcării comune

Elementele care se mișcă în aceeași direcție tind să se organizeze sau să fie vizualizate ca grup sau set.

În domeniul psihic, grupăm oamenii sau evenimentele în funcție de trăsăturile lor comune, așa cum facem și în Legea asemănării. Mișcările comune efectuate de doi oameni ar defini, conform acestei legi, trăsături de compatibilitate între personajele lor

6. Legea figura-fundal

Un element este mai bine perceput, cu cât există mai mult contrast între acesta și fundal (de exemplu, dacă culoarea unei forme este albă, va fi mai bine percepută dacă fundalul este negru).

Adică, avem tendința de a acorda atenție uneia sau mai multor obiecte (care ar fi cifra) care le evidențiază din restul obiectelor care le înconjoară (fundal) și acest lucru ar crește potențialul lor, cu cât există mai mult contrast între ele.

Conform acestei teorii, într-o imagine există două părți diferite:

• Una dintre ele are o importanță comunicativă mai mare: cifra. Cel care înconjoară această cifră ar fi fundalul și va avea mai puțin transcendență.
• Ambele părți nu sunt percepute în același timp și ar putea exista și alternanță în percepția ambelor părți. Aceasta înseamnă că, în funcție de observator, o persoană poate vedea cifra în fața fundalului sau, dimpotrivă, o altă persoană poate percepe fundalul înainte de cifra
• În percepție, distanța de la care stăm și când observăm imaginea influențează.
• Trebuie să existe întotdeauna o figură și un fundal.

7- Legea contrastului

Poziția relativă a diferitelor elemente influențează atribuirea calităților acestora (cum ar fi mărimea). În domeniul psihic, este folosit pentru a face comparații între diferite contexte și situații.

Când se compară situațiile, chiar dacă valorile absolute sunt menținute, valorile relative pot varia percepția unei situații atunci când se modifică punctele de referință.

Dacă, de exemplu, comparăm o situație care pentru noi este foarte importantă la un moment dat, cum ar fi pierderea autobuzului, și ne gândim la o altă situație, cum ar fi pierderea unui loc de muncă, această primă situație care a fost foarte importantă pentru noi are un nivel mai scăzut importanță din cauza punctului de referință diferit pe care îl avem în această privință.

8 - Legea continuității

Mintea continuă, de obicei, cu același model chiar și după ce a dispărut. Elementele care au aceeași adresă sunt percepute cu o continuitate, urmate fără spațiu între ele, menținând aceeași direcție a obiectului.

9 - Principiul sarcinii (Prägnanz) sau forma buna

Se mai numește și principiul simplității. Creierul încearcă să organizeze elementele percepute în cel mai bun mod preferând preferința pentru forme complete, integrate și stabile. Acest lucru ne permite să reducem posibilele ambiguități sau denaturări mereu în căutarea celei mai simple forme.

Această lege include și alte legi ale gestaltului, deoarece creierul preferă și forme închise, simetrice și continue (în care să formăm legile închiderii și cele ale continuității). În plus, ea include, de asemenea, în preferințele formularelor care au un contrast bun (în care este încadrată legea figurii-fundal)

10 - Principiul invarianței topologice

Este ramura matematicii dedicată studiului acelor proprietăți ale corpurilor geometrice care rămân neschimbate prin transformări continue. O formă bună rezistă la deformarea care i se aplică.

11 - Principiul mascării

O formă bună rezistă tulburărilor la care este supusă.

Principiul Birkhoff

O formă va fi mult mai gravă, cu atât mai mare este numărul de axe pe care le are.

13 - Principiul proximității

Elemente similare sunt percepute ca aparținând aceleiași forme sau grupuri, adică ca întreg. Creierul nostru grupează lucruri cu proprietăți comune, cum ar fi culoarea, forma, mișcarea etc.

În domeniul social, presupunem că, de exemplu, două persoane care trăiesc împreună sunt foarte apropiate din punct de vedere emoțional, aproape. Există diferite tipuri de proximitate între oameni. Există proximitate fizică, emoțională, intelectuală etc.

Când se întâmplă oricare dintre aceste proximități, avem tendința să presupunem că au loc și una sau mai multe dintre acestea. De exemplu, proximitatea intelectuală afectivă.

În desen, puteți vedea cum sunt percepute cele mai apropiate elemente ca formă.

14 - Principiul memoriei

Formele sunt mult mai bine percepute, cu atât este mai mare numărul de ori prezentat.

15 - Începutul ierarhiei

O formă complexă va fi mult mai gravă de îndată ce percepția este mai bine orientată, de la principală la accesoriu (ierarhizat).

16 - Legea închiderii sau închiderii

Dacă o linie formează o figură închisă sau aproape închisă, avem tendința să percepem o figură superficială închisă de o linie, în loc să fie doar o linie. Adică, avem tendința de a adăuga elementele lipsă pentru a putea completa acele lacune care ne fac să percepem cifra ca fiind incompletă.

Formele deschise sau neterminate ne provoacă disconfort și de aceea avem tendința de a închide și de a completa cu imaginația formele percepute pentru a obține cea mai bună organizare posibilă.

Motivul pentru toate acestea este că percepția noastră asupra obiectelor este mult mai completă decât stimularea senzorială pe care o primim din exterior.

La nivel psihic, această lege poate fi observată atunci când cineva nu termină o propoziție, lăsând-o incompletă. De exemplu, în fraza "dacă am avut ..." așteptăm mai multe informații, dar, deoarece nu avem, încercăm de obicei să încheiem propoziția. Acest lucru ne face să încheiem cu un complement imaginar care nu conține informații cu adevărat valide.

18 - Legea incluziunii

Conform acestei legi, o figură este camuflată, deoarece tinde să omogenizeze cifra și fundalul. Acest lucru cauzează o anumită confuzie în observer, deoarece nu puteți percepe cu exactitate diferența dintre figură și fundal.