Tulburări de personalitate: tipuri și caracteristici principale
Tulburările de personalitate reprezintă o serie de tulburări psihice care se caracterizează prin apariția unor comportamente, gânduri și emoții care nu sunt foarte adaptabile. Este unul dintre cele mai frecvente tipuri de tulburări psihice, care afectează aproximativ 50% din psihologi și pacienții psihiatrici.
Principalul criteriu pentru a diagnostica prezența unei tulburări de acest tip este apariția unor elemente de personalitate foarte diferite de cele obișnuite și care cauzează o stare generală de rău persoanei.
O altă caracteristică importantă a tulburărilor de personalitate este aceea că influența lor poate fi observată în multe situații diferite și în timp.
Pe termen lung, problemele cauzate de aceste patologii pot determina pacienții să sufere de depresie, anxietate și alte tulburări mai grave.
Tulburările de personalitate sunt diagnosticate în funcție de diferențele comportamentale cu ceea ce este considerat normal de către o societate; Din acest motiv, unii experți pun la îndoială validitatea acesteia.
Cu toate acestea, studiul acestui tip de tulburare mentală servește la creșterea calității vieții persoanelor care suferă de aceasta.
Ce este o tulburare de personalitate?
Pentru a înțelege cum funcționează acest tip de tulburare psihologică, trebuie mai întâi să înțelegem ce înseamnă personalitatea. Personalitatea este modul de gândire, sentiment și comportament care diferențiază un individ de ceilalți.
În general, nu există nici un tip de personalitate corectă sau greșită, dar fiecare își construiește propria persoană în funcție de genetica, experiențele, educația și mediul lor.
Cu toate acestea, unele tipuri de personalitate produc rezultate care provoacă suferință sau probleme de funcționare în societate continuu în timp.
Aceste moduri adaptive de gândire, sentiment și comportament sunt baza tulburărilor de personalitate. Aceste tipuri de personalitate tind să fie formate în adolescență sau la începutul maturității și tind să fie permanente dacă persoana nu primește tratament psihologic.
Efectele pot afecta patru domenii diferite:
- Modul în care persoana se gândește la sine și la ceilalți.
- Emoțiile pe care le simți.
- Calea de a se lega cu restul oamenilor.
- Auto-control
clasificare
Manualul Asociației Americane de Psihiatrie (APA) este cunoscut sub numele de DSM. Acest manual este cel mai utilizat pe scară largă în lume pentru a diagnostica diferitele tulburări psihice, iar cea mai cunoscută versiune este DSM-IV.
Acest articol va ține cont de clasificarea făcută de acest manual de tulburări de personalitate. Potrivit DSM - IV, sunt recunoscute zece tipuri diferite de tulburări de personalitate.
Acestea pot fi clasificate în trei grupuri majore: grupul A (tulburări de personalitate excesivă sau excentrică), grupul B (tulburări de personalitate emoționale sau emoționale sau neregulate) și grupul C (tulburări de personalitate anxioase sau îngrozitoare).
Grupa A: tulburări de personalitate rare sau excentrice
Tulburările din grupul A sunt caracterizate în principal prin apariția unor distorsiuni sau percepții cognitive.
De exemplu, unele dintre cele mai frecvente simptome ale tulburărilor din acest grup includ idei iraționale, paranoia și viziuni lumești ciudate.
Persoanele cu tulburare de tip A, de asemenea, întâmpină adesea probleme în relația lor cu alții, în principal datorită modului lor neobișnuit de gândire. În plus, uneori, aceștia prezintă, de asemenea, comportamente ciudate sau neregulate.
Se crede că tulburările de tip A au legătură într-un fel cu schizofrenia, una dintre cele mai grave boli psihice.
Cu toate acestea, simptomele acestora din urmă sunt mult mai puternice și includ halucinații și lipsa distincției între ceea ce este real și ceea ce nu este.
În mod normal vorbind despre trei tulburări de tip A:
- Tulburarea de personalitate paranoidă
Caracteristica principală a acestuia este neîncrederea față de alte persoane. Cei care suferă cred că alții vor să le facă rău și, din acest motiv, să evite crearea unor relații apropiate.
- Tulburare de personalitate schizoidă
Se caracterizează prin evitarea relațiilor sociale și prin existența limitată a expresiei emoționale.
Acești oameni tind să fie indiferenți față de critici sau complimente de la ceilalți, preferând activitățile solitare.
- Tulburare de personalitate schizotypală
Caracteristica principală a acestuia este apariția unui disconfort puternic față de relațiile apropiate, prezența unor gânduri sau percepții distorsionate și a unui comportament ciudat.
Persoanele care suferă de această tulburare au de obicei credințe atipice, cum ar fi puteri magice sau extraterestre.
Grupa B: tulburări de personalitate dramatice, emoționale sau neregulate
Al doilea grup de tulburări de personalitate se caracterizează prin apariția unor gânduri sau comportamente dramatice, imprevizibile sau excesiv de emoționale. De asemenea, ele tind să provoace încercări de a manipula sau de a profita de ceilalți.
În general, aceste moduri de a simți și de a comporta determină faptul că persoanele cu tulburare de tip B au multe probleme în relația lor cu alte persoane, ceea ce cauzează un mare disconfort.
Există patru tulburări de acest tip:
- tulburare de personalitate antisocială;
În mod normal, persoanele cu această boală sunt cunoscute sub numele de "psihopați". Sunt indivizi care nu le pasă de emoțiile celorlalți.
Din această cauză ele mințesc continuu, încalcă normele sociale și acționează impulsiv fără a se îngriji de daunele pe care le provoacă.
- Tulburarea de personalitate la limită
Caracterizat de o mare instabilitate în mai multe domenii, inclusiv relații personale, emoții, impulsivitate și imagine de sine.
Persoanele care suferă de aceasta cred că alții o vor abandona și vor face tot ce le stă în putință pentru ao preveni (inclusiv șantajul emoțional).
În plus, ele tind să aibă tendințe de suicid și se deplasează rapid de la depresie la furie.
- tulburare de personalitate histrionică;
Aceștia sunt oameni care încearcă să atragă atenția într-o manieră exagerată. De obicei, aceștia se simt foarte răi atunci când nu sunt centrul atenției, așa că folosesc aspectul lor fizic sau explozii emoționale pentru a-l obține.
- Tulburare narcisistică de personalitate
Oamenii care suferă de ea au nevoie de admirația altora, în timp ce ei nu sunt în stare să-și facă empatie cu ei.
Ei tind să creadă că sunt mai buni decât alții și că merită totul; prin urmare, ei adesea profită de alte persoane fără remușcări.
Grupa C: tulburări de personalitate anxioase sau îngrozitoare
Al treilea grup constă în tulburări care provoacă o mulțime de temeri exagerate în persoană.
Aceste temeri fac ca pacientul să fie tensionat, plin de anxietate și trebuie să aibă un mare control asupra diferitelor situații din viața sa.
Există trei tulburări în acest grup:
- Evitarea tulburărilor de personalitate
Din cauza sentimentelor de a nu fi adecvate și de o teamă extremă de critică, o persoană cu această tulburare va evita orice fel de relație cu alții.
Dacă ești forțat să te referi, vei avea o teamă constantă de a fi respins sau de a fi râs, în timp ce este perceput ca fiind mai rău decât restul.
- Tulburare dependentă de personalitate
Aceștia sunt oameni care au nevoie de alții să aibă grijă de ei la cei nesănătoși. Cei care suferă de această tulburare se simt incapabili să ia decizii și suferă atunci când sunt singuri, deoarece cred că nu pot avea grijă de ei înșiși.
- Tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă
Persoanele cu această tulburare sunt foarte preocupate de ordine, de control și perfecționism.
Ei tind să muncească prea mult, să fie foarte inflexibili în credințele lor și să se îngrijoreze prea mult despre detalii.
Această patologie nu este aceeași cu tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), una dintre cele mai grave tulburări de anxietate.
Diagnosticarea și diferențele cu personalitatea sănătoasă
Potrivit DSM, o persoană trebuie să îndeplinească mai multe criterii pentru a fi diagnosticată cu o tulburare de personalitate.
Criteriile cele mai importante sunt o modalitate de a simți și de a se comporta foarte diferit de cele așteptate în cadrul propriei culturi.
În plus, aceste diferențe trebuie să fie inflexibile și menținute atât în timp, cât și în situații diferite.
Pe de altă parte, pentru a considera că persoana suferă de o tulburare mentală, aceste modele emoționale și comportamentale trebuie să provoace un disconfort major sau să-l împiedice să ducă o viață normală.
O personalitate normală se caracterizează prin faptul că este flexibilă și adaptivă, astfel încât persoana care o are poate funcționa eficient în toate domeniile și menține relații strânse cu ceilalți.
Acest mod de a fi și de a se comporta face ca persoana sănătosă să se simtă bine despre sine și este capabilă să stabilească obiective și să le îndeplinească.
Dimpotrivă, persoanele cu tulburare de personalitate prezintă de obicei același tip de comportament în toate situațiile și nu pot să se schimbe nici măcar atunci când modul lor de a le provoca probleme grave.
Prin urmare, acești oameni nu se pot adapta la schimbări. Această rigiditate face ca persoana să sufere foarte mult, mai ales în relațiile cu ceilalți.
Cu toate acestea, persoanele cu tulburare de personalitate nu realizează de obicei că sunt bolnavi și dau vina pe mediul lor sau pe alți oameni, în loc să caute o soluție la problema lor.
Prin urmare, primul loc de muncă al unui psiholog pentru detectarea uneia dintre aceste tulburări este acela de a arăta persoanei că este posibilă o schimbare și că realizarea acesteia va îmbunătăți considerabil calitatea vieții.
