Cele 30 tipuri de comunicare și caracteristicile acestora (cu exemple)
Tipurile de comunicare sunt toate modurile în care pot fi transmise anumite informații. Există un număr mare de clasificări posibile, în funcție de variabile cum ar fi numărul de interlocutori, tipul de canal utilizat pentru transmiterea mesajului sau intenționalitatea comunicării.
Cunoașterea și înțelegerea tipurilor de comunicare care există este necesară pentru a înțelege toate posibilitățile pe care le avem atunci când transmitem anumite informații. În plus, fiecare dintre aceste căi necesită diferite abilități specifice, care pot fi instruite pentru a deveni mai eficiente atunci când comunică.
În acest articol vă vom arăta care sunt cele mai importante tipuri de comunicare, clasificate în funcție de variabile diferite. În plus, vom explica pe scurt ce sunt, împreună cu exemple ale fiecăruia, astfel încât să vă fie mai ușor să înțelegeți diferențele dintre ele.
Tipuri de comunicare în funcție de faptul că mesajul este verbalizat sau nu
Una dintre primele clasificări care pot fi făcute în cadrul tipurilor de comunicare este utilizarea de cuvinte sau mijloace alternative pentru a transmite un mesaj. Pe baza acestui fapt, putem distinge trei tipuri de comunicare: oral, verbal, scris și non-verbal.
Comunicarea orală verbală
Comunicarea verbală orală se caracterizează prin folosirea cuvintelor, sunetelor și expresiilor cu voce tare pentru a transmite un mesaj. Este una dintre principalele forme de comunicare; dar contrar a ceea ce mulți dintre noi cred că experții cred că doar aproximativ 15% din comunicarea noastră aparține acestei categorii.
De exemplu, atunci când avem o conversație cu o altă persoană, cuvintele pe care le vom folosi vor face parte din comunicarea verbală orală. Cu toate acestea, toate celelalte elemente ale situației (cum ar fi poziția noastră sau tonul vocii) s-ar încadra în alte categorii.
Chiar și așa, comunicarea verbală orală este încă una dintre cele mai bune modalități de transmitere a informațiilor concrete, deoarece este cea mai precisă pe care o putem folosi.
Comunicarea scrisă scrisă
Este scris un mod alternativ de a transmite date, gânduri sau idei. În lumea modernă, o mare parte din comunicarea pe care o folosim în viața de zi cu zi aparține acestui tip. Astfel, în această categorie s-ar introduce acte, cum ar fi scrierea unui mesaj, citirea unei cărți sau postarea unei postări într-o rețea socială.
Atunci când comunicăm verbal în scris, o mare parte din informațiile pe care le transmitem în oral este pierdută. Acest lucru se datorează faptului că putem observa doar mesajul concret încorporat în cuvinte, lăsând deoparte alte elemente care pot fi la fel de importante sau mai importante în schimbul de idei.
Comunicare non-verbală
În cadrul acestei clasificări, ultimul tip de comunicare este acela care are de a face cu toate elementele care nu sunt direct legate de cuvinte.
Când avem o conversație, există multe alte nivele care pot transmite idei, gânduri și sentimente care nu au nimic de-a face cu limba orală sau scrisă.
Astfel, de exemplu, unele dintre elementele care fac parte din comunicarea nonverbală sunt tonul vocii, postura, contactul vizual sau apropierea de interlocutorul nostru (un element cunoscut drept "proxemică"). Se estimează că aproximativ 85% din schimbul de informații are loc la acest nivel.
În funcție de numărul și caracteristicile participanților
O altă clasificare comună a tipurilor de comunicare este aceea care are legătură cu persoanele care participă la schimbul de informații. În continuare vom vedea cele mai importante tipuri.
Comunicare individuală
Acest tip de comunicare are loc numai între un expeditor și un receptor. În ea, două persoane schimbă informații direct între ele, fără nici o pretenție de a avea impact asupra unor terțe părți sau a unei posibile audiențe. Unele dintre caracteristicile sale sunt că este directă și în general mai eficientă, dar, de asemenea, tinde să fie mai lentă.
Exemple de comunicări individuale ar implica scenarii cum ar fi o conversație între două persoane, schimbul de mesaje private printr-o aplicație sau comunicarea prin scrisoare sau e-mail.
Comunicare colectivă
Trăsătura distinctivă a comunicării colective versus individuale este în principal intenționalitatea emitentului. În acest tip de schimb de informații, oricine creează mesajul intenționează să influențeze nu numai un interlocutor, ci mai mulți oameni în același timp.
Acești alți participanți la procesul de comunicare pot fi atât destinatari direcți, cât și spectatori ai schimbului de mesaje. Astfel, unele exemple de comunicare colectivă ar putea include conversații în grup, dar și o difuzare live pe televiziune sau pe un videoclip YouTube.
Comunicare interpersonală
Comunicarea interpersonală este diferită de alte tipuri în sensul că în ea expeditorul și receptorul sunt aceeași persoană. Se întâmplă atunci când un individ discută cu el însuși, fie intern (prin gânduri și imagini interne), cu voce tare sau în scris (cum ar fi cu un jurnal).
Comunicarea interpersonală are loc în mod constant și influențează foarte mult comportamentul nostru. Cu toate acestea, unii experți se întreabă dacă o formă de transmitere a informațiilor poate fi cu adevărat luată în considerare, deoarece implică doar o singură persoană.
Comunicarea interpersonală
Acest tip de comunicare ar fi opusul celui intrapersonal. În ea, transmiterea de informații este dată cel puțin între două persoane. Este important de menționat că poate fi atât individual, cât și colectiv, în funcție de scenariul specific în care este.
Astfel, de exemplu, o conversație între două persoane ar fi un exemplu de comunicare individuală interpersonală; dar unul dintr-un grup ar fi interpersonal colectiv.
în cadrul grupului
Acest tip de comunicare are loc atunci când doi sau mai mulți membri ai aceluiași grup schimbă informații sau idei. Datorită diferitelor efecte psihologice, dinamica care apare atunci când interlocutorii aparțin aceluiași grup sunt foarte diferite de cele din alte cazuri.
intergrup
Spre deosebire de categoria anterioară, comunicarea intergrup se produce atunci când există un schimb de informații între membrii a două grupuri diferite. Acest stil de comunicare apare, de exemplu, într-o dezbatere, într-o negociere sau într-o clasă.
În funcție de relația dintre grupurile participante, dinamica prezentă în acest tip de comunicare va fi total diferită în fiecare caz.
Comunicarea de masă
Ultimul tip de comunicare în funcție de participanți este cel care apare atunci când un singur expeditor transmite un mesaj unui număr mare de destinatari anonimi. Principala diferență a acestui stil este că expeditorul nu știe cu adevărat cine sosește și, în principiu, nu există nicio intenție de a primi un răspuns.
Exemple de comunicare în masă ar putea fi difuzarea unui discurs politic la televizor, postarea pe o rețea socială, cum ar fi Facebook, un articol în ziar sau publicarea unei cărți.
Conform canalului utilizat
În trecut, singura modalitate de a transmite informații a fost să o facă față în față, verbal sau non-verbal. În zilele noastre însă, avem o mulțime de alternative care ne permit să comunicăm într-un mod mult mai versatil.
Comunicare directă
Cea mai tradițională metodă de comunicare și una dintre cele mai utilizate până în prezent este cea care implică trimiterea mesajului direct la interlocutorul nostru. Acest lucru se poate face prin vorbire sau prin folosirea unuia dintre codurile menționate mai sus, cum ar fi gesturile sau scrisul.
Astfel, un exemplu de comunicare scrisă directă ar putea fi schimbul de note în cadrul unei clase de institut; iar versiunea orală ar fi pur și simplu o conversație față-în-față între două sau mai multe persoane.
Comunicarea prin telefon
Una dintre primele mijloace media create, care permitea comunicarea la distanță, a fost telefonul. Deși nu este la fel de popular astăzi ca în trecut, este încă una dintre metodele cele mai răspândite pentru schimbul de informații cu oameni care nu sunt prezenți fizic.
Dintre caracteristicile comunicării telefonice, constatăm că ne permite să capturam o parte a informațiilor non-verbale (cum ar fi tonul vocii sau inflexiunilor), dar exclude și alte elemente importante ca postura sau expresia feței.
Comunicarea scrisă la distanță
Am văzut deja că anumite tipuri de comunicări scrise pot fi considerate directe, cu condiția ca cei doi parteneri să împartă același spațiu. Cu toate acestea, majoritatea schimburilor de informații care utilizează limbajul scris apar la distanță.
În această categorie am putut găsi, de exemplu, schimburi de mesaje text, dar și scrierea pe un blog sau pe un suport tipărit, cum ar fi un ziar sau o enciclopedie.
Este un stil de comunicare care prezintă atât avantaje (cum ar fi imediate și posibilitatea de a transmite informații către orice parte a lumii) și dezavantaje (include doar partea verbală a mesajului).
Comunicare video
Comunicarea video este singura metodă pe lângă metoda directă care permite transmiterea informațiilor prin două canale diferite: vizuale și auditive. Astfel, deși nu este atât de completă ca comunicarea față în față, este una dintre opțiunile preferate pentru mulți oameni care nu au acces la această modalitate.
În cadrul comunicării video, găsim multe stiluri diferite: de la cele unidirecționale, cum ar fi filmele sau serialele de televiziune, la cele bidirecționale, printre care se numără în principal apelurile video.
Comunicarea utilizând imagini statice
Un stil de comunicare care nu este în mod normal luat în considerare este acela care utilizează numai imagini fixe de orice fel, fără nici un fel de informații verbale. În ciuda faptului că nu transmitem date atât de multe ca și alte stiluri, este o opțiune pe care o găsim adesea în viața noastră de zi cu zi.
În această categorie, putem găsi elemente la fel de diferite ca utilizarea semnalelor vizuale pentru a regla traficul și a trimite imagini prin aplicații de mesagerie instantanee, cum ar fi WhatsApp, sau încărcarea imaginilor în rețele sociale precum Instagram.
Conform simțurilor implicate
Datorită existenței a cinci canale senzoriale, oamenii sunt capabili să transmită și să primească informații atât cu fiecare dintre ei separat, cât și printr-o combinație a mai multor sau a tuturor acestora în același timp. În funcție de angajat, proprietățile de comunicare vor varia ușor.
Comunicare vizuală
Acest stil de comunicare implică recepția informațiilor prin vedere. Astfel, poate implica atât acte, cât și o conversație prin limbajul semnelor, citirea unei cărți sau a unui articol sau contemplarea unei opere de artă ca sculptură sau pictura.
În plus, astfel de părți importante de comunicare directă ca limbaj non-verbal, postură sau proxemică sunt detectate prin vedere. De fapt, procesarea imaginilor ocupă o parte disproporționat de mare a creierului nostru.
Comunicarea auditivă
Comunicarea auditivă implică transmiterea și recepționarea informațiilor folosind sentimentul de auz. În această categorie puteți găsi orice tip de conversație folosind vorbire, ascultând o piesă muzicală sau interpretând zgomotul unei mașini pentru a ști că se apropie.
Deși sentimentul de auz nu este la fel de predominant la om ca și cel vizual, acesta este un canal care are o mare importanță în viața de zi cu zi.
Atingeți comunicarea
Atingerea, deși nu la fel de importantă în viața de zi cu zi ca vedere sau auz, ne oferă informații valoroase în multe tipuri de situații.
Fie prin contact fizic cu un interlocutor, fie prin folosirea acestui sens pentru a studia orice element al mediului nostru, atingerea ne permite să comunicăm mai eficient.
Exemple de comunicare tactilă ar include mângâierea unui iubit, dar și o strângere de mână care ne permite să intuiți caracterul interlocutorului nostru sau chiar citirea unui text Braille.
Comunicarea olfactivă
Transmiterea informațiilor prin mirosuri este una dintre cele mai importante din multe specii de animale, cum ar fi câinii. Deși la oameni nu este atât de fundamental, experții cred că, în mod inconștient, primim o mulțime de informații prin acest sens.
Astfel, există o teorie că oamenii produc feromoni, substanțe chimice care transmit date către alte persoane despre starea noastră de sănătate, starea noastră de spirit și alte elemente similare. Cu toate acestea, acest sens este unul dintre cele mai puțin cunoscute.
Comunicare gustativă
În cele din urmă, simțul gustului este probabil cea mai mică atenție pe care o plătim în zilele noastre. Chiar și așa, prin ea suntem capabili să primim informații fundamentale despre mediul nostru, atât alimentele pe care le consumăm (fundamentale pentru supraviețuirea noastră), cât și oamenii apropiați de noi.
Astfel, fiecare dintre cele patru arome de bază (dulce, sărate, amare sau acide) transmite o serie de date care sunt interpretate la nivel subconștient. În același timp, când ne sărutăm pe cineva, acest sens ne oferă informații despre starea lor chimică care poate influența modul în care ne raportăm la acea persoană.
Comunicare hibridă
Până acum am văzut tipurile de comunicare care implică un singur canal senzorial; Dar în lumea reală, cele mai multe situații implică mai multe sensuri în același timp. În acest fel, informațiile pe care le primim sunt mult mai complexe și mai complete.
De exemplu, într-o conversație față-în-față o mare parte din schimb este la nivelul auditiv; dar și elemente precum apariția celeilalte persoane, mirosul lor și posibilele contacte fizice care pot apărea între interlocutori.
Conform intenționalității
Unul dintre cele mai importante aspecte ale comunicării este scopul pe care doriți să îl atingeți. În această secțiune vom vedea care sunt cele mai frecvente motive pe care le putem găsi în spatele unui act de comunicare.
Comunicare informativă
Motivul principal al majorității schimburilor de comunicare este transmiterea de informații. Acest tip de comunicare este ceea ce este dat, de exemplu, unei conversații între un grup de prieteni despre ceea ce sa întâmplat în ultimele zile, dar și despre ce se întâmplă atunci când vizionați anumite tipuri de videoclipuri YouTube sau citiți un roman .
Pe de altă parte, comunicarea informativă poate fi atât imparțială, cât și parțială, în funcție de gradul de subiectivitate pe care îl are emitentul. Cu toate acestea, dacă subiectivitatea este foarte ridicată, în multe cazuri am putea vorbi despre comunicarea convingătoare.
Divertisment de comunicare
Cel mai puțin formal tip de comunicare este acela care implică pur și simplu schimbul de informații cu intenția de a distra și distra, fără a avea un scop mai puternic în minte. Acesta este dat în context similar cu cele informative, dar ele tind să fie variante mai puțin formale.
De exemplu, atunci când aveți o conversație inconsecventă cu o altă persoană, vizionați un film plin de umor sau mergeți la un spectacol, obiectivul principal al comunicării este de obicei să vă distrați.
Comunicare educațională
Acest tip de comunicare are loc atunci când emitentul intenționează să-i ajute pe interlocutorii săi să creeze noi cunoștințe. Se poate întâmpla atât în formală (cum ar fi o sală de clasă a institutelor sau universității), cât și în medii informale (cum ar fi o conferință, un atelier de grup sau o conversație simplă).
Conversație convingătoare
Obiectivul principal al comunicării convingătoare este de a schimba gândurile, emoțiile sau atitudinile unei persoane sau unui grup astfel încât acestea să fie mai mult ca cele pe care expeditorul dorește să le atingă. O mare parte din schimburile de informații la care participăm zilnic aparțin acestei categorii.
Astfel, de exemplu, o dezbatere între prieteni poate deveni cu ușurință o situație de comunicare convingătoare; dar mitinguri politice, știri de televiziune sau articole de opinie într-un ziar sau mass-media digitale pot fi, de asemenea, parte din această categorie.
În funcție de nivelul de participare al componentelor
Comunicare unidirecțională
Multe dintre scenariile de comunicare pe care le-am văzut anterior presupun transmiterea de informații într-o singură direcție fie pentru că interlocutorului nu i se oferă posibilitatea de a răspunde, fie pentru că nu există nicio posibilitate de a se întâmpla acest lucru.
Astfel, de exemplu, într-o clasă de master, profesorul efectuează un act de comunicare unidirecțională cu elevii săi; Dar acest tip de schimb de informații are loc și în mass-media, deoarece spectatorii nu au posibilitatea să se adreseze creatorilor de conținut.
Comunicare bidirecțională
Tipul opus de comunicare este cel care implică schimbul de informații reciproce între interlocutori. În acest stil, difuzarea unui mesaj de către una dintre părți provoacă un răspuns în celălalt, astfel încât feedback-ul care apare între ele este una dintre cele mai importante părți ale procesului.
Exemple de comunicare bidirecțională ar putea fi o conversație, un fir într-un forum sau un șir de comentarii pe o rețea socială, cum ar fi Twitter sau Facebook.
În funcție de contextul în care se produce
În cele din urmă, unele tipuri de comunicare sunt mai potrivite pentru unele medii decât pentru altele. În continuare vom vedea cele două tipuri cele mai importante în acest sens.
Comunicare formală
Comunicarea formală este una care se produce în medii în care interlocutorii au decis să se trateze reciproc cu un respect special, în general datorită existenței unei anumite ierarhii anterioare. În general, este mai puțin spontan decât celelalte tipuri și necesită cunoașterea anumitor reguli și protocoale.
Câteva exemple de comunicare formală sunt cele care apar la o întâlnire a directorilor executivi ai unei companii sau în timpul vizitei unui reprezentant dintr-o țară în alta.
Comunicare informală sau plat
Comunicarea informală are loc în contexte în care nu există o ierarhie între interlocutori sau nu acordă prea multă atenție acesteia. Este mult mai liberă decât formală și apare adesea mai spontan.
Acest nivel de comunicare ar avea loc, de exemplu, într-o conversație între prieteni sau într-un program de televiziune pentru întreaga familie.
Comunicarea vulgară
În cele din urmă, unii experți vorbesc despre un al treilea nivel de comunicare care ar apărea în medii în care interlocutorii nu se respectă reciproc. De obicei apare în rândul persoanelor cu statut socio-economic scăzut, deși oricine poate folosi acest tip de comunicare în anumite momente.
