Gândirea socială: originea, ce constă din exemple

Gândirea socială este un tip de reflecție care analizează diferite elemente ale societății în care trăiește o persoană. Prin aceasta, oamenii ne întreabă de ce sunt lucrurile așa cum sunt și căutăm modalități de a le îmbunătăți.

Pe de altă parte, ea implică și toate acele gânduri pe care o are o persoană pentru faptul că aparțin unei societăți specifice. Astfel, gândirea socială este studiată de mai multe discipline diferite; printre care se numără psihologia socială, sociologia, istoria și filosofia.

Potrivit unor sociologi, gândul social apare din cauza nevoii claselor superioare de a-și justifica stăpânirea peste cel mai scăzut. A apărut pentru prima dată în Grecia antică, în lucrări precum cele ale lui Platon sau Aristotel; în ei, acești filosofi au căutat să conceapă o societate ideală sau să examineze ceea ce se întâmplă în prezent.

În acest articol vom examina câteva dintre cele mai predominante idei ale gândirii sociale, precum și evoluția acesteia în întreaga istorie.

sursă

Primii gânditori

Gândirea socială ca atare își are originea în lucrările unora dintre primii mari filosofi occidentali. Unul dintre cei care au depus mai multe eforturi în studierea modului în care societatea a lucrat și cum să o îmbunătățească a fost Plato, cu scrieri precum La República.

În această lucrare, filozoful a analizat diferitele sectoare care au constituit societatea momentului. Mai târziu, el a încercat să conceapă un sistem în care toate au fost integrate perfect; astfel, el a vrut să obțină o eficiență maximă pentru țara sa, printr-o analiză rațională.

Apoi, cel mai important discipol al lui Platon, Aristotel, a decis să reia munca profesorului său asupra structurii societății. Cu toate acestea, în loc să încerce să proiecteze un sistem perfect, el a fost îngrijorat să investigheze mai multe despre ceea ce a existat în acel moment.

Astfel sa născut politica lui Aristotel . În această lucrare, a analizat societatea greacă luând ca punct de analiză diferitele clase existente și interacțiunea dintre ele. În acest fel, el a încercat să înțeleagă de ce lucrurile erau într-un anumit fel, pe lângă justificarea într-o oarecare măsură a ordinii stabilite.

Evul mediu și epoca modernă

În secolele de după căderea Imperiului Roman, atenția specialiștilor în gândirea socială a trecut printr-o serie de etape diferențiate. Primul a avut legătură cu încercarea de a justifica societățile de stat și feudale dintr-o perspectivă religioasă.

Astfel, gânditorii precum Sf. Toma Aquinas sau Augustin de Hippo au încercat să studieze ce fel de societate dorea să existe Dumnezeu; și în lucrările lor teoretice, au încercat să dezvolte un sistem prin care acest ideal ar putea fi atins.

Secole mai târziu, deja în Iluminism, filozofii și gânditorii au început să se îngrijoreze și de alte probleme. Unul dintre cele mai importante pentru ideile acestei epoci a fost contractul social: motivul pentru care au apărut primele societăți și modul în care au făcut-o.

În acest moment, autori precum Thomas Hobbes, Jean - Jacques Rousseau și John Locke ies în evidență. Acești trei filozofi s-au deosebit complet în ideile lor despre natura originală a ființei umane, despre rațiunea d'etre a societăților moderne și despre necesitatea de a le menține sau nu.

În cele din urmă, la sfârșitul epocii moderne, au apărut curenți care au studiat toate eșecurile societăților și au încercat să justifice că este necesar să le distrugă sau să-i lase în urmă. Dintre aceștia, cele mai celebre erau, fără îndoială, Karl Marx și Friedrich Nietzsche.

Ideile ambelor au influențat foarte mult câteva dintre marile tragedii ale secolului al XX-lea, cum ar fi Revoluția Rusă sau cel de-al doilea război mondial. Cu toate acestea, ei au pus bazele gândirii critice la adresa societății și încercările ulterioare de îmbunătățire sau de depășire a acesteia.

Ce este gândirea socială?

Gândirea socială a fost responsabilă de-a lungul istoriei pentru mai multe probleme centrale. Chiar și astăzi, acestea sunt practic practic aceleași. În continuare vom vedea care sunt cele mai importante.

Societatea ideală

Unul dintre preocupările principale ale elevilor acestei discipline este ceea ce ar fi modelul ideal al unei societăți și cum putem să o realizăm. În funcție de credințele, opiniile și ideile politice ale fiecăruia, există multe opinii în acest sens.

Astfel, unii gânditori cred că ar fi mai bine să trăim într-o societate în care toți oamenii erau total liberi. Alții, pe de altă parte, consideră că este necesar un control strict al unui anumit tip de autoritate pentru a garanta bunăstarea populației.

Aspectul societăților

O altă problemă care îngrijorează gânditorii sociali este motivul pentru care au apărut primele societăți organizate. Din nou, există multe opinii opuse în acest sens.

Pe de o parte, filosofii precum Agustín de Guadalix au văzut societățile ca o prelungire a voinței lui Dumnezeu. Alții, precum John Locke, erau mai pragmatici și credeau că este o modalitate de a asigura proprietatea privată.

Marx, la rândul său, credea că au apărut societăți, astfel că unii dintre ei puteau controla mijloacele de producție.

Influența societății asupra oamenilor

În principal din postmodernism, gânditorii sociali au început să-și facă griji în legătură cu influența societății în care trăim în modul nostru de gândire. Aceasta este lucrarea unor discipline precum psihologia socială și sociologia.

Astfel, în ultimul timp am încercat să deconstruim credințele, atitudinile și punctele de vedere presupuse a fi inculcate de societate. Acest domeniu nu este încă foarte explorat, dar devine din ce în ce mai important.

Exemple

Mai jos vom vedea exemple contrastante de analiză societală de către doi dintre cei mai renumiți autori ai gândirii sociale: Rousseau și Hobbes.

Rousseau a crezut că, în starea lor naturală, oamenii sunt buni și nevinovați. La început am trăit fericit în natură.

Cu toate acestea, apariția proprietății private ne-a făcut neîncredere și am văzut nevoia de a crea un guvern care să-și apere posesiunile. Prin urmare, am văzut societățile moderne ca o eroare.

Hobbes, pe de altă parte, credea că oamenii sunt răi prin natura lor. Conform teoriei sale, înainte de societăți am fost toți la un război constant cu toată lumea.

Astfel, societatea a apărut ca o modalitate de a ne controla și de a ne proteja. În acest fel, el credea că este ceva necesar pentru a putea să se bucure de o anumită bunăstare.