Cele 7 caracteristici cele mai importante ale genului Lyric

Genul liric are caracteristici foarte definite, cum ar fi sistemul metric, conexiunea cu filozofia și complexitatea gândirii și a emoțiilor sale.

Cea mai clară și populară formă de exprimare a acestuia este poezia, în principal în versuri. Lirica constă în principal în exprimarea și expunerea pozițiilor subiective și a probelor emoționale prin utilizarea armonioasă a limbajului oral și scris.

Poezia lirică se naște dintr-o versiune anterioară cunoscută sub numele de lyricul grec, care a constat în recitarea versurilor însoțite muzical de o liră.

Lyricismul și-a continuat viața de-a lungul anilor ca o formă de expresie studiată de filosofi, deoarece a fost considerată a avea un caracter autentic în conținutul său, strâns legat de sentimentul uman.

Poezia, ca principală expresie lirică, a fost unul dintre genurile literare care a fost cel mai adaptat la schimbări de-a lungul anilor, dar nu a fost niciodată slăbit.

În timp ce poezia modernă, compusă mai ales în proză, nu putea să salveze principalele elemente viscerale și sentimentale care caracterizau versurile, este de necontestat că aceasta rămâne baza fundamentală.

Principalele caracteristici ale genului liric

1- Lirica este supusă autorului

Pentru că exprimă sentimente și reflecții intense și profunde, fiecare produs liric este strâns legat de autor și de subiectivitatea sa.

Aceasta generează o varietate de perspective asupra aceleiași emoții, dând un caracter unic poeziei, unde dincolo de stilurile generice, fiecare se ocupă de subiectele pe care le consideră cele mai sensibile.

S-ar putea să fiți interesat să știți Care este vorbitorul de versuri?

2 - Nu este narativ

Poezia tradițională lirică nu se concentrează pe elaborarea unei povestiri prin versetele ei, ci pe elaborarea emoțiilor și senzațiilor în anumite situații.

Aceasta generează o legătură strânsă între autor și cititor, considerată un moment de confidențialitate și intimitate.

Deși nu dezvoltă o serie de acțiuni succesive, poate fi considerată o poveste autobiografică, legată de privirea și stiloul autorului.

Pe poezie se aplică aceleași principii umane care dictează că fiecare produs literar sau artistic, indiferent de genul său, este doar reflecția propriului său autor.

3- Dificultate

Genul liric nu este ușor de citit și de înțeles. Trebuie să fii obișnuit cu acest stil literar și cu evoluția sa de-a lungul anilor.

Chiar și astăzi, poezia este disprețuită din cauza complexității sale literare și complexe. Deși s-ar părea, poezia prozei nu facilitează neapărat reflecția asupra a ceea ce a fost citit.

În ciuda complexității sale, poezia lirică nu constă doar din înfrumusețarea limbajului, ci mai degrabă caută simplitatea expresivă a cuvintelor potrivite.

4 - Legătura și conflictul cu filosofia

Primele care reflectau importanța poeziei și impactul acesteia asupra bunăstării umane erau filozofi greci, cum ar fi Platon, care i-au alungat, împreună cu practicienii ei, din Republica.

Principalul argument a fost că produsul liric a fost imitația imitației și, prin urmare, a fost mult mai departe decât a considerat Adevărul.

Datorită căutării sale neîncetate de a manifesta în mod clar și mai autentic necazurile umane, lirica a fost văzută mergând împreună cu reflecțiile filosofice care au apărut în întreaga istorie umană.

Sa considerat că versurile nu îndeplinesc o funcție strict mimetică a emoțiilor umane, ci mai degrabă să dezvolte o formă de limbaj care să permită o apropiere de experiențele și reacțiile intangibile.

Sistemul metric 5

Este sistemul prin care se guvernează nu numai poezia lirică, ci și alte variante în versuri sau proză. Sistemul metric este structura ritmică prin care liniile sunt guvernate într-un verset, versurile și poemul în întregime, în conformitate cu intonația syllabică și lungimea primului.

Picioarele metrice variază în funcție de limba în care este prezentată poezia. În cazul poeziei lirice în limba spaniolă, puteți găsi următoarele picioare:

• iambic
• Troqueo (ritm trochaic)
• anapesto
• dactil

Alte metode de măsurare a poeziei în limba spaniolă sunt din numărul de silabe din fiecare verset, distribuite după cum urmează:

• Septenario, este o linie cu șapte silabe poetice.
• Octosillabic, este o linie cu opt silabe poetice. Este una dintre cele mai frecvente în poezia considerată romantism.
• Endecasílabo, este o linie cu unsprezece silabe poetice.
• Alejandrino, este o linie cu paisprezece silabe poetice, uneori separate în două porțiuni de șapte silabe fiecare.

6- Adoptarea altor genuri

Literatura de-a lungul secolelor a dezvoltat o anumită simbioză între genuri și forme, iar textul nu a fost excepția.

În lirica modernă găsim folosirea resurselor și a figurilor literare de gen, cum ar fi narațiunea și invers.

Această adaptare între discursuri permite flexibilizarea rigidității atribuite în trecut fiecărui gen sau forme de exprimare.

7- De la emoție la complexitatea gândirii

Evoluția, în principal europeană, a poeziei și a genului liric, în general, a fost plasată de mult timp în centrul emoțiilor și al limbajului melodios, destinat unui public cultural și minoritar, care sa lăudat cu aceleași bucurii și nenorociri decât poeții.

Cu toate acestea, mulți autori noi, care, în secolul al XX-lea, au început să respingă și să respingă vechile postulate ale liricii prezentate până în prezent, încercând să le reînnoiască fără să o modifice de la bază.

Ei au căutat să alterneze muzicalitatea limbajului cu o reflecție rece a emoțiilor sau a situațiilor pe care au căutat să le evocă, fără a lăsa deoparte versul sau sistemul care continuă să susțină integritatea lirică.

După cel de-al doilea război mondial și mai ales în America de Nord, poezia lirică a început să se concentreze asupra temelor vieții și relațiilor interne, lăsând deoparte oidele ideale și extrem de romantice care caracterizează versurile de mai mulți ani. ani.