Care sunt cele 4 elemente ale romanului?

Elementele romanului sunt numite setul de aspecte care caracterizează romanul. Romanul este astăzi cel mai popular subgenre literar narative și a făcut obiectul a numeroase noutăți, tipologii, extensii și variații.

Poate din acest motiv, Dicționarul Academiei Regale spaniole, RAE, o definește modest ca o lucrare literară narativă într-o oarecare măsură (Real Academia Española, 2017).

Termenul "roman" provine din cuvântul italian "novella", care înseamnă "știri sau istorie"; care, la rândul său, provine de la diminutivul în sensul latinului novelluscuyo este "nou".

Romanul este o formă pur compozițională de organizare a maselor verbale. Prin aceasta, forma arhitecturală a finisării artistice a unui eveniment istoric sau social se realizează în obiectul estetic, constituind o variantă a culminării etice (Bakhtin, 1975, pag. 25).

În această ordine de idei, romanul poate fi considerat o poveste vastă scrisă în proză în care un grup de personaje dezvoltă o poveste fictivă într-un anumit timp și spațiu.

Principalele elemente ale romanului

Următoarele sunt aspectele esențiale ale acestui tip de narațiune. Fără niciuna dintre ele, își pierde "romanul" denominativ sau nu are o soliditate în structura literară.

1 - Plot sau acțiune

Este o serie de evenimente sau acțiuni ordonate în mod coerent care formează complotul romanului. Structura tradițională a complotului este: Începutul, nodul și rezultatul.

- Start: Personajele sunt prezentate și începe situația cu care se va dezvolta povestea fictivă.

- Nod sau Climax: Este cea mai importantă parte a romanului. Aici, proza atinge punctul culminant, pe măsură ce povestea se desfășoară până la punctul culminant. Trebuie să existe cel puțin o poveste care să se desfășoare, dar pot fi completate cu altele mai mici sau secundare.

În această parte a povestii puteți determina cu precizie caracterele principale și secundare, în funcție de gradul de scufundare al acestora.

- Desenlace: Secțiunea finală a povestii, culminând cu conflictele personajelor.

În plus față de această ordine liniară de evenimente, există 2 ordini anacronice:

Jumătate din poveste (În mass-media res) : Începe dintr-un moment și din ce se spune ce sa întâmplat înainte și după (Educarchile.com, 2017).

Până la sfârșit (Retrospecție): Povestea este spusă de la sfârșit și se întoarce să spună evenimentele anterioare.

2 caractere

Ei sunt oamenii sau personajele care intervin în povestea ficțională și sunt responsabili pentru dezvoltarea acestei povestiri.

Caracterizarea constă în a da viață personajelor prin propria lor personalitate, un aspect fizic, dialoguri caracteristice și cât mai multe detalii posibil pentru a crea empatie cu cititorul, a transmite emoții și a da credibilitate complotului.

Caracterele pot fi clasificate ca:

Principala: prin ele se dezvoltă principala acțiune (Educarchile.com, 2017). Ele sunt de obicei îmbogățite cu numeroase descrieri care le detaliază fizic și psihologic. Ele sunt numite și protagoniști.

Secundar: Ele au o mai mică relevanță pentru că nu au un rol crucial în istorie. Ei însoțesc protagoniștii, dialogul cu ei pentru a dezvolta povestea și sunt descriși cu mai puține caracteristici (Departamentul de Limba și Literatura Spaniolă, 2017).

3- Cadru scenic: timp și spațiu

Se face aluzie la timpul și spațiul în care se desfășoară complotul și la care personajele participă.

timp

Este spațiul temporar în care are loc povestea. Există două categorii:

Momentul povestirii: Ce se întâmplă cu adevărat (Weknow, 2017), adică durata începutului, mijlocului și sfârșitului complotului.

Timpul pentru poveste: este timpul necesar pentru a spune ce sa întâmplat.

spațiu

Este locul (fizic, în multe cazuri) în care are loc acțiunea povestirii (Educarchile.com, 2017) și unde se află personajele (Departamentul de Limba și Literatura Spaniolă, 2017).

În funcție de modul în care este scrisă proza, poate fi descrisă de narator sau de personaje.

Spațiile nu trebuie neapărat să fie deschise sau închise fizic; Ele pot fi de asemenea:

Psihologice: atmosferă spirituală care înconjoară personajele și acțiunile (Educarchile.com, 2017). De exemplu: o emoție sau o stare mentală.
Social: Este mediul cultural, istoric, economic și social în care se desfășoară evenimentele (Educarchile.com, 2017).

Aceste două elemente trebuie să fie complet sincronizate pentru a menține coerența romanului, pentru a-și consolida credibilitatea și a introduce cititorul în "lumea" pe care naratorul o prezintă drept surreală și mistică.

4 - Naratorul

Este cine spune povestea și nu trebuie neapărat să fie același scriitor. Naratorul poate fi real (scriitorul) sau fictiv ca un personaj din poveste.

Există 4 clase grupate în două categorii:

Naratorul intern

Este cea care participă la povestea care este relatată fie prin trăirea ei ca protagonistă, fie ca un caracter secundar (Departamentul de Limba și Literatura Spaniolă, 2017). Se spune în prima persoană a singularului. Există două tipuri:

Povestea protagonistului: personajul principal spune lucrurile din punctul său de vedere.

Martor Naratorul: Caracterul care este în poveste, dar nu cel principal.

Narator extern

Aceasta nu participă direct la poveste și la contul din a treia formă a singularului. De aici vin două tipuri:

Omniscient Naratorul: El știe totul (chiar și gândurile personajelor) și interpretează ceea ce se întâmplă.

Obiectivul pentru narator: Este un spectator care vede ceea ce se întâmplă fizic, dar nu emite comentarii personale. De exemplu, naratorul poate descrie comportamentul personajelor, dar nu sentimentele lor.

Una dintre transformările pe care romanul o avea la mijlocul secolului trecut a fost intervenția unor personaje diferite în acțiune, care poate fi numită narațiune colectivă (Weknow, 2017).

Adică, același lucru se spune din diferite perspective ale personajelor, astfel încât cititorul are o imagine mai completă și mai diversă a povestirii (Weknow, 2017).