Care sunt variantele Lexicale? Tipuri și exemple

Variantele lexicale sunt variațiile care se fac într-un limbaj în funcție de regiunea în care ne aflăm.

Cuvintele diferite sunt folosite pentru a se referi la un obiect sau la același cuvânt pentru a se referi la diferite obiecte. Lexiconul este vocabularul unei limbi sau al unei regiuni.

Deci, putem defini variațiile lexicale ca utilizarea elementelor lingvistice în locul altora fără a schimba semnificația.

Variante ale variantelor lexicale

În cadrul variațiilor lexicale găsim variații geografice sau diaptotice, variații sociale sau diastatice, variații contextuale sau diafaze și variații istorice sau diacronice.

Variații geografice

Variațiile geografice sau diatopice sunt acele variante care sunt utilizate de vorbitori de aceeași limbă și care fac obiectul unor ajustări comunicative.

Întrucât vorbitorii au, de obicei, un contact mai strâns cu persoane din localitățile învecinate, variațiile dintr-o zonă adiacentă sunt mai mult sau mai puțin uniforme.

Varianta geografică care are caracteristici omogene este cunoscută sub numele de geolect, iar unii autori o cunosc ca dialect orizontal.

Atunci când difuzoarele sunt situate în locații îndepărtate, procesul de reajustare va fi mai dificil, astfel încât vor exista mai multe variații în utilizarea limbii.

Geolectul este, de asemenea, cunoscut sub numele de dialect. Dialectul se referă la una dintre varietățile posibile ale unei limbi dintr-o regiune.

Dacă regiunea de vorbire dialect este foarte mare, dialectul poate avea subdialecte sau poate vorbi.

Acesta este cazul regiunii Asturias, unde există dialectul lui Bable sau Asturian, există variații lexicale diferite, în funcție de zona de unde vine vorbitorul, făcând diferența între zona centrală, vestul și estul.

Variații sociale

Variațiile sociale sau diastatice sunt cele care apar în mediul aceluiași grup social. În cadrul unui grup social similar, se folosește un lexicon similar și mai uniform.

În cadrul unui grup care are caracteristici socio-economice sau care efectuează un loc de muncă similar, pot apărea și sociolecții.

Studiul socioletelor încearcă să descopere modul în care relațiile sociale ale unui grup de indivizi pot afecta utilizarea limbajului.

În această variantă a limbajului, putem găsi oameni care folosesc un limbaj de cultură, care este de obicei legat de un mediu de educație și cultură; limba normală sau standard, care utilizează majoritatea populației în situații normale și limbă necultivată în cazul în care vorbitorii folosesc lexicul de limbă incorect.

Variație contextuală

Variația contextuală sau diafazică se aplică atunci când lexiconul este modificat în funcție de situația la care este supus difuzorul.

Acestea pot fi situații formale în care este nevoie de o utilizare mai tehnică a situațiilor de limbă sau sociale în cazul în care lexiconul este mult mai relaxat.

Variația diafazică este condiționată de patru factori: ascultătorul, vorbitorul, cadrul în care are loc schimbul și subiectul implicat.

Această variantă nu este inclusă numai în limba vorbită, ci are o incizie mai mare în limba scrisă.

Oamenii folosesc adesea un limbaj mult mai bogat și corect în formă scrisă, deoarece trebuie să dea toate detaliile care, în limbajul vorbit, ar putea fi arătate prin expresii ale corpului.

În cadrul acestei variații, distingem registrele de limbă aplicate la fiecare ocazie. Avem registrul ultra-formal; în care includem jargonul juridic sau jargonul medical, etc; și este caracterizat pentru că nu toată populația o înțelege și chiar folosește cuvinte din greacă și latină.

Aceste registre sunt registrul cultului, unde se utilizează o gramatică mai complexă și o sintaxă complexă; înregistrarea tehnică, aplicată unei științe specifice sau unui registru standard, utilizată de majoritatea populației.

Există, de asemenea, un registru colocvial sau familiar, caracterizat printr-un vocabular simplu și informal; registrul vulgar, caracterizat de sărăcia lexicală și utilizarea incorectă a limbajului și a slangului, care este un limbaj specific colocvial legat de categoria socială.

Variație istorică

Variația istorică sau diacronică este strâns legată de variațiile sociale și geografice. Aceasta reflectă schimbările lingvistice care au apărut într-o limbă în timp.

Aceeași schimbare lexicală nu va afecta întotdeauna diferitele zone geografice în același mod. Factorii sociali și geografici influențează evoluția limbii și, în funcție de locația sa, pot răspândi schimbarea mai mult sau mai puțin rapid.

De exemplu, în castiliană putem distinge lexiconul bazat pe epoca istoriei, astfel avem vechiul castilian, castilianul medieval, cel al epoca de aur, modernul spaniol ...

Există unii autori care afirmă că istoria limbii este condiționată și de istoria politică și culturală a țării.

Exemple de variante lexicale și culturale ale popoarelor vorbitoare de limbă spaniolă

În cadrul variațiilor geografice se pot observa variații care apar într-o măsură mai mare sau mai mică.

Acestea pot fi diferențele dintre spaniola vorbită în Spania în diferite regiuni sau comunități autonome sau spaniolă vorbită în America de Sud în comparație cu spaniola vorbită în Spania.