Consumatorii primari: ce sunt, exemple și importanță

Consumatorii primari sunt organisme care consumă energie și producători de nutrienți. În ecologie, organismele care se hrănesc cu alte organisme sunt clasificate drept consumatori.

Consumatorii primari diferă de ceilalți consumatori prin hrănirea cu organismele producătoare care își fac propria hrană. Energia și substanțele nutritive consumate de consumatorii primari (pe bază de producători) devin hrana pentru consumatorii secundari care consumă consumatori primari.

Un ecosistem necesită o reîncărcare constantă a energiei pe baza pierderii de energie prin procesele vieții și se transmite prin nivelurile trofice ale ecosistemului.

Fotosinteza este metoda folosită de plante și alge pentru a transforma lumina soarelui în energie, care completează cererea de energie și ecosistemele din jur.

Consumatorii primari sunt hrăniți de producătorii primari. Dar cine sunt producătorii primari?

Acestea includ plante, alge și organisme microscopice care captează energia și iau substanțe nutritive din mediul înconjurător. Acestea se numesc "autotrofe", deoarece își produc hrana proprie.

Pe scurt, consumatorii primari consumă producători primari pentru a-și satisface nevoile energetice și nutritive. Exemple de consumatori pot varia de la purice la zebră.

Care sunt consumatorii primari?

Pe pământ, un număr mare de mamifere, cum ar fi bovine, antilope, cai, hipopotami și elefanți, sunt exemple de consumatori primari.

Există, fără îndoială, alți consumatori primari de pe pământ, care sunt mult mai mici și mai puțin exotici. Mouse-ul, veverita și gândacul sunt exemple de consumatori primari.

Alte niveluri ale lanțului alimentar

În cadrul lanțului alimentar ecologic, consumatorii sunt clasificați în trei grupuri principale: consumatori primari, secundari și terțiari.

Consumatorii primari, după cum sa spus deja, sunt cei care se hrănesc cu producătorii primari.

Consumatori secundari

Consumatorii secundari sunt, în principal, carnivore care se hrănesc cu alte animale. Omnivorele, care se hrănesc cu plante și animale pot fi, de asemenea, considerate consumatori secundari.

Consumatori terțiari

Consumatorii terțiari, uneori cunoscuți sub denumirea de prădători, se află la vârful lanțului alimentar și se pot hrăni cu consumatorii secundari și cu consumatorii primari.

Acești consumatori terțiari pot fi complet carnivori sau omnivori. Ființele umane sunt unul dintre exemplele unui consumator terțiar.

3 Exemple de consumatori primari

1- Rumegătoare

Cum ar fi vacile, oile, girafele și caprele sunt consumatorii primari erbivori. Ei mănâncă materii vegetale, cum ar fi iarba, ierburi, rădăcini și ramuri.

Deoarece celuloza găsită în pereții celulari ai plantelor este dificil de rupt, rumegătoarele au un sistem adaptiv care le permite să obțină nutriție prin fermentație și digestia în patru camere specializate ale stomacului lor.

Vacile pășesc materialul vegetal cu mișcare dinspre o parte în alta, deplasând mâncarea într-o zonă tare a pielii, iar în partea superioară a gurii (în loc de partea din față a dintelui) numită tampon dentar.

Mâncarea mestecată este apoi îndreptată către prima cameră digestivă, rumen și reticul, unde mâncarea este amestecată cu saliva și este separată în formă lichidă și masă solidă.

Această masă este returnată și ulterior mestecată pentru a reduce cât mai puțin dimensiunea particulelor de alimente. Apoi, acesta este returnat în două camere, unde fibroza celulară este spartă de protozoare, bacterii și fungi.

Complexitatea stomacului de rumegătoare demonstrează dificultățile pe care animalele mari le au în extragerea nutrienților suficienți din carbohidrații plantelor.

Totuși, volatilitatea acizilor grași și a proteinelor produse ca urmare a acestui sistem formează o componentă extrem de importantă în dieta umană.

2- Zooplancton

Ele sunt organisme microscopice care există ca organisme acumulate suspendate în oceane. Acestea includ protozoarele, precum și metazoanele (animalele) care se află în faza lor juvenilă, cum ar fi moluștele și crustaceele.

Majoritatea organismelor care alcătuiesc zooplanctonul sunt heterotrofe, ceea ce înseamnă că ele își achiziționează substanțele nutritive din carbonul produs prin fotosinteză. Acest proces este realizat de producătorii primari ai oceanelor care transformă carbonul anorganic în energie utilizabilă.

În plus, aproape în întregime, zooplanctonul este principalul producător de alimente prin filtrarea acestuia. În această strategie de hrănire, apa, care conține fitoplancton, este condusă către filtre specializate, fitoplanctonul este filtrat și digerat.

3- Păsări erbivore

Multe specii de păsări pot fi carnivore sau omnivore. Acestea ocupă cel mai înalt nivel trofic al păsărilor erbivore. Cu toate acestea, multe păsări se hrănesc numai cu fructe, semințe și cireșe, ceea ce le plasează la nivelul consumatorului primar în cadrul piramidei alimentare.

Păsările, care își bazează dieta pe materialul vegetal, au adesea vârfuri adaptate morfologic care le permit să exploateze sursa lor de hrană.

Toucanii, papagalii și papagalii au ciocuri extrem de puternice care îi ajută să distrugă nucile și, de asemenea, acționează ca un dispozitiv de stabilizare pentru a urca copaci mari și pentru a ajunge la fructele care sunt mai mari.

Păsările pontificale, altele ale aceleiași specii, au de obicei corpuri foarte mici, alungite și ascuțite, care le permit să acceseze cel mai adânc nectar din corpurile florilor.

Multe canarii, papagalii și cuișorii au o dietă compusă din semințe și boabe, deci au un cioc scurt, dur și ascuțit. Acest lucru le permite să colecteze semințele cu mare precizie.

Importanța în ecosistem

Prin lanțul alimentar și echilibrul perfect care se află între ele, există o bunăstare ecologică care evită suprapopularea animalelor, dispariția dăunătorilor și permite obiectivul final de a hrăni oamenii.

Fără un echilibru adecvat, ecosistemul ar putea să se prăbușească și să provoace declinul tuturor speciilor afectate. Acest lucru ar duce fără îndoială la un lanț alimentar corupt și nu foarte funcțional.