Cele patru etape ale cuceririi Americii de către europeni

Etapele cuceririi Americii de europeni au fost: descoperirea, cucerirea, colonizarea și evanghelizarea.

De la sosirea lui Christopher Columb în noua lume pe 12 octombrie 1492, un proces de transculturizare a fost dezvoltat pe continentul american de către cuceritorii europeni.

De-a lungul secolelor, forțele conchistadorilor, tradițiile, gastronomia și chiar convingerile lor religioase au fost impuse diferitelor popoare indigene, multe dintre ele cu caracter milenar.

Următoarele sunt principalele caracteristici ale etapelor de cucerire a Americii, de către cuceritorii europeni.

Discovery

Regii catolici Isabel și Fernando de Castilla au trimis în mod expres pe Christopher Columb într-o campanie de descoperire a unor noi ținuturi, de extindere a spectrului exploatării naturale și miniere a regatului său.

După două luni de navigație, Columbus a sosit pe insula Guanahani (Bahamas actual) în 1492, acesta fiind primul său contact cu noul continent.

Mai târziu a pretins insula, plus teritoriile cunoscute astăzi drept Cuba și Republica Dominicană, ca posesiuni spaniole.

Columbus a făcut încă trei călătorii, în care a explorat teritoriile virgine din America de Sud și America Centrală și din Caraibe.

Obiectivul acestor explorări a fost de a profita pe deplin de bogăția naturală care ar putea fi obținută din aceste zone, cu un interes deosebit în exploatarea perlelor, aurului și pietrelor prețioase.

2 Cucerirea

După călătoriile sale, Christopher Columb a fost numit guvernator al teritoriilor descoperite.

Soldații și exploratorii spanioli, care au fost împuterniciți de anumite teritorii, au fost numiți cuceritori.

Odată înființate, cuceritorii au supus și exploatat locuitorii locali și resursele naturale ale fiecărei regiuni.

Procesul de cucerire a fost realizat cu brutalitate neînfrânată. Conchistadorii au dus populația locală în drum, înrobindu-i și maltratându-i la voia lor, fără nici cea mai mică compasiune.

În unele regiuni, procesul de cucerire era în ascensiune, având în vedere rezistența localnicilor.

În special, imperiile aztece și inca au dat multă bătălie celor cuceritori spanioli de mai mulți ani.

3- Colonizare

Procesul de colonizare a fost caracterizat prin impunerea de parametri europeni în teritoriile cucerite.

În această etapă, reprezentanții ordinelor religioase erau responsabili de administrația locală a noilor colonii.

În primii 150 de ani de colonizare, populația autohtonă de pe teritoriul american a scăzut cu peste 80%, motivată de suferința unor boli ale lumii vechi, cum ar fi: variolă, febră tifoidă și gripă.

Practic, colonizatorii au implementat practica limbilor europene (spaniolă, portugheză, franceză și engleză), pe lângă preeminența activităților culturale și a obiceiurilor sociale.

Evanghelizarea

Predarea și practica activă a credinței catolice au fost puse în aplicare ca un instrument colonizator, pentru a impune fidelitate monarhiei spaniole (în cazul coloniilor spaniole), în cadrul misiunilor religioase.

Mulți reprezentanți ai creștinismului au fost obligați să învețe limbile localnicilor și să traducă textele biblice în aceste limbi, pentru a garanta înțelegerea mesajului evanghelizării.