Observație indirectă: Caracteristici, avantaje și dezavantaje

Observarea indirectă este un instrument calitativ de colectare a datelor. Aceasta înseamnă că datele obținute sunt caracteristicile și proprietățile fenomenului observat.

Atunci când se utilizează observații indirecte, cercetătorul trebuie să recurgă la declarații și înregistrări compilate de alți savanți din zonă.

Fotografie recuperată de la pixabay.com

Acesta este motivul pentru care se numește indirect, deoarece cercetătorul nu studiază fenomenul prin el însuși, ci mai degrabă se conformează impresiilor derivate din surse secundare.

Adică, cărți, fotografii, înregistrări video, înregistrări audio, interviuri, articole, diplome, printre altele.

Observarea indirectă nu invadează confidențialitatea obiectului, astfel încât utilizarea acestuia este favorizată atunci când fenomenul este timid, susceptibil, ostil sau periculos.

Cu progresele tehnologice actuale, observarea indirectă a beneficiat. Un exemplu în acest sens este existența camerelor termice, care au permis înregistrarea vieții de noapte a animalelor sălbatice.

Înainte de crearea acestor camere, era imposibil să observăm în mod direct acest fenomen fără a afecta comportamentul natural al obiectului de studiu.

În ciuda avantajelor oferite de acest instrument de colectare a datelor, mulți cercetători preferă utilizarea observării directe (dacă condițiile permit acest lucru), deoarece aceasta poate oferi mai multe informații decât cea indirectă.

Caracteristicile observării indirecte

1 - Observarea indirectă se bazează pe date colectate de alți cercetători și înregistrate în cărți, documente, înregistrări, videoclipuri, articole de ziar, printre altele.

De asemenea, puteți efectua interviuri pentru a colecta impresiile altor persoane. În acest sens, observarea indirectă depinde într-o mare măsură de sursele secundare.

2 - Deoarece obiectul nu este studiat direct, este o metodă neinvazivă. Din acest motiv, comportamentul fenomenului nu va fi afectat de prezența unui observator.

3 - Datele aruncate prin observații indirecte sunt calitative. Ceea ce se caută este proprietățile care pot fi percepute de cercetător prin simțurile lor.

4 - Este folosit în cercetarea descriptivă, care este responsabilă pentru studierea caracteristicilor unui anumit fenomen.

Avantajele observării indirecte

Unul dintre principalele avantaje ale observației indirecte este că cercetătorul poate analiza datele altor observatori în lumina situației contemporane.

De exemplu, faptele istorice pot fi comparate cu evenimentele actuale, permițând să se tragă concluzii noi.

2 - Puteți analiza faptele care sunt fizic sau temporar departe de cercetător. De exemplu, puteți observa indirect comportamentul unui uragan care este la mii de kilometri distanță, deoarece puteți studia un uragan care a avut loc mai mult de un an în urmă.

Este ușor să se facă deducții pe baza studiilor altor persoane. Trebuie remarcat faptul că validitatea acestor ipoteze va depinde atât de veridicitatea datelor primului observator, cât și de capacitatea analitică a celui de-al doilea anchetator.

4 - De asemenea, cercetătorul și observatorul pot avea puncte de vedere diferite, care ar putea fi benefice.

În acest sens, cercetătorul poate interpreta informațiile observatorului dintr-o altă perspectivă, aruncând lumină asupra datelor pe care observatorii anteriori le-ar fi ignorat.

Pe de altă parte, orice persoană care dorește poate fi un observator indirect din confortul casei sale. Acest lucru este datorat internetului și mass-media care ne-au permis să împărtășim cantități mari de informații.

6 - Faptul că cercetătorul nu are nevoie să călătorească pentru a studia fenomenul este favorabil.

Nu numai că costul cercetării scade considerabil, ci și protejează integritatea fizică a cercetătorului.

Dezavantaje ale observării indirecte

Unul dintre dezavantajele observării indirecte este că se poate întâmpla ca informațiile despre fenomenul care trebuie studiat să fie limitate. Aceasta ar reprezenta un factor limitator pentru cercetător.

2 - Când un fenomen este observat indirect, este foarte dependent de munca altor cercetători.

Să luăm ca exemplu faptul că primul observator a ignorat anumite date relevante. În acest caz, este foarte posibil ca munca cercetătorului indirect să fie scurtă sau de slabă calitate.

Acum, presupuneți că observatorul # 1 a făcut greșeli în înregistrarea informațiilor. În acest caz, investigația observatorului indirect este susceptibilă la eșec dacă datele primare nu sunt analizate cu atenție și erorile sursei nu sunt detectate.

Din acest motiv, cercetătorii preferă utilizarea observării directe, deoarece se bazează mai mult pe datele colectate de ele însele decât pe datele furnizate de alții.

3 - Când interviurile sunt realizate pentru a obține date indirect, este la mila amintirii celor intervievați, care ar putea să omite informația de importanță pentru cercetător sau minciună.

4 - Dacă sursele nu sunt manipulate corect, ar putea apărea plagiat (furtul proprietății intelectuale). Acest lucru ar cauza probleme juridice pentru cercetător.

Când se folosește observația indirectă?

Există mai multe motive pentru care un cercetător preferă observarea indirectă înainte de alte metode de cercetare. Dintre acestea, se remarcă următoarele:

1- Obiectul studiat este foarte sensibil și poate interpreta observația directă ca o invazie a vieții private.

2- Obiectul observat este periculos sau poate fi dăunător sănătății observatorului. Este de preferat să păstrați distanța.

3 - Obiectul este ostil și nu dorește să coopereze, deci folosește surse secundare (familia, prietenii, printre altele) pentru a obține informații despre el.

4- Obiectul studiat nu mai este disponibil cercetătorului. De exemplu, fenomenul poate sa fi avut loc în trecut, dar nu mai este repetat în prezent și tot ceea ce rămâne din el sunt înregistrările.

5- Observatorul nu are fondurile necesare pentru a studia obiectul direct. Deci, trebuie să recurgeți la surse secundare pentru a obține datele necesare anchetei.