Cele 6 tipuri de întrebări și caracteristicile acestora

Cele mai frecvente tipuri de întrebări identificate în comunicarea umană sunt întrebări închise, deschise, reflexive, directe, retorice și cu răspunsuri multiple.

Întrebările sunt esențiale pentru a stabili o interacțiune eficientă. Acestea fac parte din baza comunicativă a civilizației și sunt constante în toate limbile și dialectele, inclusiv limbajul corpului. Ele sunt expresiile lingvistice folosite de ființa umană pentru a căuta informații, cunoștințe sau pur și simplu pentru a face o cerere.

Acestea sunt manifestarea verbală comunicativă a marelui mister despre curiozitatea instinctivă a omului și despre căutarea inepuizabilă și inepuizabilă a cunoașterii. Oamenii de știință au subliniat importanța punerii de întrebări pentru sine, deoarece creierul răspunde formulărilor sub formă de provocări.

Procesul de învățare al ființei umane este observat puternic accelerat în primii ani de viață, deoarece copilul nu se bucură de filtrele sociale sau morale ale adulților și poate formula nevinovată chiar și cele mai prostești întrebări.

Întrebările adresate de copii, în naivitatea lor, sunt concepute pentru a obține răspunsuri în moduri mai directe și fără bariere psihologice, în același mod în care filozofii au căutat să răspundă la motivele vieții, ale existenței și ale misterelor lumii.

Care sunt tipurile de întrebări care există?

1 Întrebări închise

Ele sunt folosite pentru a obține sau valida informații imediate. Aceste tipuri de întrebări îndeplinesc anumite caracteristici: dau fapte, sunt ușor și rapid de răspuns și vă permit să păstrați controlul asupra conversației persoanei care întreabă.

Ele sunt, de asemenea, cunoscute sub numele de "da" și "nu" de întrebări, deoarece acestea pot fi răspuns în acest fel în majoritatea lor, cu toate acestea uneori ei pot fi răspunși cu fraze scurte sau printr-un singur cuvânt.

Aceste tipuri de întrebări sunt destul de frecvente în interviurile de angajare sau în interogările legale. Aceste întrebări sunt cea mai simplă metodă de căutare a adevărului; cum ar fi "Ați făcut-o?", "Vrei un pahar de apă?" sau "Nu ai probleme cu a lucra ca o echipă?".

În general, utilizarea acestuia tinde să forțeze cealaltă parte să dea un răspuns rapid și scurt. Cu toate acestea, printre dezavantaje, există o lipsă de detalii atunci când se obține un răspuns concis. În mod normal, sunt necesare alte tipuri de întrebări pentru a valida anumite răspunsuri.

2- Întrebări deschise

Contrar întrebărilor închise, întrebările deschise permit răspunsuri mult mai extinse și creative. Ei caută în mod deliberat răspunsuri lungi; nu li se poate răspunde cu un simplu "da" sau "nu" deoarece formularea necesită mai multă elaborare, cum ar fi "Ce crezi?", "De ce nu ai făcut treaba" sau "Unde ai studiat?"

Ei sunt obișnuiți să întrebe gândurile și ideile noi care se formează în grădina minții. Ei lucrează pentru a dezvolta o conversație, a permite deschiderea de a-și exprima opiniile și sentimentele și, spre deosebire de întrebările închise, dau controlul conversației către respondent.

Acestea permit solicitantului să obțină mai multe informații de toate felurile și să afle mai multe despre cineva, în același timp fiind un mecanism care să arate îngrijorarea cu privire la persoana care este întrebată.

În general, încep cu pronumele interrogativa ce, când, unde, de ce, cine, cum, ce, cât de mult, printre altele.

3- Întrebări reflective

Acestea sunt un tip de întrebări care furnizează informații observabile despre respondent, dincolo de răspunsul obținut. Permite persoanei care pune întrebările o perspectivă mai clară asupra individului care răspunde.

Ele pot fi ipotetice sau condiționate, cum ar fi "Credeți că într-o bună zi puteți obține coexistență respectabilă în Orientul Mijlociu?" Sau "Ce fel de gândire și acțiuni ar trebui să avem pentru a face Pământul un loc mai bun de trăit? “.

Ei sunt obișnuiți să încerce să influențeze într-un mod respectuos persoana de la care se așteaptă un răspuns. Este prezentată ca invitație și nu ca o impunere pentru respondent și poate necesita clarificarea, reconsiderarea sau reconsiderarea celor de mai sus, pentru a menține sau a corecta pozițiile.

4- Întrebări directe

Ele reprezintă o modalitate de a înclina scalele către o anumită parte pentru a obține răspunsuri conform hotărârii judecătorului. Acestea includ scenarii specifice și idei destul de clare în această întrebare.

Ei sunt obișnuiți să dirijeze subtil persoana pentru a-și elabora răspunsurile în funcție de o anumită poziție. Copiii sunt foarte susceptibili la acest tip de întrebare, deoarece ei, de obicei, demonstrează greutatea propunerii, permițându-i să se ghideze aproape întotdeauna și sfârșind să răspundă așa cum așteaptă adultul.

Un exemplu clar ar putea fi "Cum reușiți să vă mențineți calmul în această situație bancară critică?"; în cazul în care persoana răspunde în mod automat din perspectiva unui sistem bancar aflat în dificultate, cu toate că se crede contrariul.

5- Întrebări cu mai multe întrebări

Ele reprezintă un tip de întrebări direct închise care obligă respondentul să aleagă opțiunea cea mai satisfăcătoare într-o serie de alternative.

Acestea sunt tipurile de întrebări perfecte pentru a fi utilizate în examene, vânzări sau în obținerea de informații printr-o adresă subtilă. Ele sunt de obicei dihotomice, dar nu este neobișnuit să oferim mai mult de două alternative.

Ele servesc, de asemenea, pentru a ajuta pe respondent să găsească direcția și ritmul într-o conversație. Este suficient să includeți în întrebare răspunsul dorit printre alte alternative care distrag atenția sau care nu pot fi alese.

Exemple: Sunteți genul de persoană care gândește înainte de a acționa sau acționează fără să se gândească? Putem negocia astăzi sau mâine? Vrei ceai, cafea sau o băutură rece?

6- Întrebări retorice

Din punct de vedere gramatic, ele sunt ca orice alt tip de întrebare, dar sunt concepute pentru a trezi capacitatea de gândire în ceilalți sau pentru a crea empatie, ca un orator care încearcă să-și captureze audiența și să-l facă să intre în conștiință într-un anumit subiect.

În general, ele sunt însoțite de un ton plin de umor, ironic sau sarcastic și nu necesită într-adevăr un răspuns, deoarece cunoașterea este presupusă a fi evidentă și evidentă.

S-ar putea să considerăm următoarele exemple drept întrebări retorice: "De ce mi se întâmplă acest lucru?", "Cine ar dori să rămână sănătos pe parcursul vieții lor?", "Cât timp vă voi cere să spălați felurile de mâncare?" Sau " Ar fi posibil ca toate zebrele să aibă dungi?

Unele întrebări retorice, precum ultimul exemplu, servesc drept expresii comune pentru a reflecta comportamentele sau consecințele unei culturi, așa cum fac proverbele.