Heteroagresivitate: Caracteristici, componente și patologii

Heteroagresivitatea este un tip de agresivitate care se referă la toate comportamentele agresive care se caracterizează prin a fi direcționate către o altă persoană.

În acest sens, heteroagresivitatea cuprinde un set de modele de activitate care se pot manifesta printr-o intensitate variabilă. Astfel de comportamente includ comportamente precum lupte fizice, gesturi sau expresii verbale.

Investigațiile multiple au arătat că toate tipurile de heteroagresivitate pot fi facilitate de diferite tulburări psihice, atât organice cât și psihotice, caracteristice sau afective.

Cu toate acestea, din punct de vedere psihopatologic, heteroagresivitatea este formată de trei sindroame principale. Acestea sunt: ​​comportament deranjant, explozivitate și agitație.

În acest articol sunt prezentate principalele caracteristici ale heterogresivității. Componentele și consecințele acesteia sunt explicate și sunt examinate patologiile care sunt asociate cu acest tip de comportament.

Caracteristicile heteroagresivității

Heteroagresividadul constituie acel tip de agresivitate care se caracterizează ca fiind îndreptată spre elemente externe. În acest fel, aceasta diferă de auto-agresivitate, unde comportamentele agresive sunt îndreptate spre sine.

Ambele comportamente se referă la o serie de modele de activitate care includ atât agresiunea fizică, cât și agresiunea verbală.

Heteroagresivitatea este considerată astăzi ca fiind un concept original al biologiei care este strâns legat de instinctul sexual și de sentimentul teritorialității.

Această modificare se caracterizează și prin manifestarea în fiecare dintre nivelurile care alcătuiesc o persoană. Adică, este executat fizic și emoțional, cognitiv și social.

În ceea ce privește nivelul fizic, cel mai predominant comportament heterogresiv este lupta prin manifestări corporale explicite. La nivel emoțional, totuși, acest răspuns provoacă, de obicei, manifestări precum furie sau furie.

Aceste modificări se pot manifesta și prin gesturi sau expresii faciale, modificări ale tonului vocii sau schimbări în utilizarea limbajului.

La nivel cognitiv, heteroagresivitatea, de obicei, motivează apariția obsesiilor, a fanteziilor distructive, a planurilor agresive sau a ideilor de persecuție. În cele din urmă, heteroagresivitatea se caracterizează prin afectarea directă a sferei sociale și relaționale a persoanei.

Componentele heteroagresivității

Din punct de vedere psihopatologic, heteroagresivitatea poate fi facilitată de diverse tulburări psihice, cum ar fi schizofrenia, tulburarea bipolară, depresia sau tulburările de personalitate.

Dincolo de modificarea psihologică, se presupune că heteroagresivitatea este configurată în trei sindroame caracteristice: comportamentul deranjant, explozivitatea și agitația.

- Un comportament deranjant

Heteroagresividadul implică apariția unei serii de comportamente care sunt deranjante pentru ceilalți.

Aceste comportamente apar, de obicei, în timpul copilăriei și pot fi incluse în tulburările psihopatologice, cum ar fi negativismul sfidător sau tulburarea dissocială.

Deficitul negativismului este o modificare psihologică tipică a copiilor sub vârsta de zece ani. Se caracterizează prin prezența unui comportament evident ostil, sfidător, neascultător și provocator, care este în mod clar neobișnuit.

Pe de altă parte, tulburarea dissocială este o modificare psihologică caracteristică copiilor mai vechi de zece ani. Este definită de un model de comportament repetitiv și persistent, în care sunt încălcate drepturile fundamentale ale altor persoane, precum și normele sociale.

2 - Explozivitate

O altă componentă importantă a heterogresivității este explozivitatea. De fapt, comportamentul agresiv provine de obicei în multe cazuri printr-o imagine psihopatologică cunoscută sub numele de tulburare explozivă intermitentă.

Această tulburare se caracterizează prin episoade de pierdere a controlului asupra impulsurilor agresive.

Această explozivitate determină o agresivitate în mod evident disproporționată față de factorii potențial neschimbați și se manifestă, de obicei, prin atacuri verbale și / sau fizice diferite.

În aceste cazuri, episoadele necontrolate durează de obicei câteva minute, dar, indiferent de durata acestora, pot să se dea în mod spontan.

3 - Agitatie

Agitația este un element de heteroagresivitate care se caracterizează prin provocarea unei imagini a hiperactivității motorii, însoțită de tulburări emoționale, cum ar fi anxietatea, angoasa sau teama.

Intensitatea acestor imagini poate varia considerabil, de la o ușoară agitație până la o agitație foarte puternică și violentă.

Modificările de agitare a motorului pot fi manifestarea unei mari varietăți de tulburări fizice și psihice, cum ar fi intoxicația substanțelor, reacțiile secundare ale medicamentelor, infecțiile sistemice sau ale sistemului nervos central, tulburările neurologice etc.

efect

Heteroagresivitatea poate proveni din mai mulți factori, atât interni, cât și externi. De asemenea, în cadrul factorilor externi, acestea pot avea ca rezultat diferite tipuri: familie, individ, social, etc.

Heteroagresivitatea poate apărea la niveluri foarte ridicate, ceea ce poate motiva apariția comportamentului criminal.

De asemenea, heteroagresivitatea patologică se caracterizează prin faptul că este distructivă. Adică, nu rezolvă probleme și nici nu este realist, motiv pentru care implică apariția unor probleme emoționale nerezolvate, precum și conflicte personale și sociale foarte diferite.

Astfel, heteroagresivitatea are ca rezultat o stare similară anxietății. Ea reprezintă o serie de comportamente și răspunsuri fiziologice care, la un anumit nivel, sunt considerate normale și funcționale.

Cu toate acestea, dacă mărimea răspunsului heteroagresiv depășește valorile normale, de obicei implică generarea unui număr mare de consecințe negative atât pentru subiect, cât și pentru mediul său.

Dincolo de daunele fizice pe care le poate provoca hetero-agresivitatea, acest tip de comportament poate servi pentru a constrânge și a influența comportamentul altora, pentru a demonstra puterea pe care o posedă între subordonați sau pentru a obține o reputație și imagine ca lider.

Bolile asociate

Heteroagresividadul este un comportament care poate presupune o parte din simptomatologia unei mari varietăți de patologii psihologice.

Cu toate acestea, aspectul său nu trebuie întotdeauna asociat cu o tulburare psihologică.

În ceea ce privește boala mintală, modificările care tind să prezinte mai frecvent heteroagresivitatea în cadrul manifestărilor sale sunt:

  1. Schizofrenia.
  2. Tulburare bipolară
  3. Depresia
  4. Tulburarea negativistă sfidătoare.
  5. Disorderul discocial.
  6. Tulburarea de personalitate antisocială.
  7. Tulburarea de personalitate limită.