Ce este dominația ecologică?
Acoperirea ecologică este definită ca exercitarea unei influențe superioare de control a uneia sau mai multor specii asupra tuturor celorlalte specii care locuiesc în același ecosistem. Cele de mai sus, datorită numărului, dimensiunii, productivității sau activităților conexe.
Domeniul ecologic este gradul în care o specie este mai numeroasă decât concurenții săi într-o comunitate ecologică sau predomină asupra cantității totale de materie vie prezentă în acea comunitate sau ecosistem (biomasă).
Este o plantă sau un animal deosebit de abundent într-o anumită zonă sau care controlează o parte semnificativă a fluxului energetic dintr-o comunitate.
De fapt, majoritatea comunităților ecologice sunt definite de speciile lor dominante.
De exemplu, mangrovele sunt cunoscute prin acest nume din cauza predominării mangrovelor în favoarea lor.
Speciile dominante influențează mediul local, distribuind într-un anumit fel structura spațială a locului și reglementând existența resurselor naturale.
Chiar și speciile dominante influențează și distribuția altor organisme vii. Prin urmare, ele contribuie la definirea ecosistemului și a caracteristicilor acestuia.
Care sunt caracteristicile care fac o specie dominantă într-un ecosistem?
Dominanța unor specii față de altele apare atunci când unele ființe vii se dezvoltă în anumite medii, datorită compatibilității lor cu climatul și resursele naturale care fac viața în loc.
Adaptabilitatea speciilor la variabile și tendința lor spre procreare sunt de asemenea factori cheie.
În plus, o specie dominantă este, de obicei, superioară în obținerea resurselor, are o rezistență sporită împotriva bolilor și se confruntă cu succes cu concurenții sau prădătorii altor specii, stabilindu-și poziția dominantă asupra întregii comunități.
De exemplu, pentru a supraviețui în deșert, este necesar ca organismele să se adapteze la condițiile de viață ale regiunilor aride.
Prin urmare, ele trebuie asigurate pentru a face viața cu puțină apă și expunere constantă la soare, având în vedere deficitul de copaci care asigură umbra.
Din acest motiv, mamiferele mari nu sunt comune în zonele deșertului, deoarece nu pot stoca apă sau nu pot suporta condiții extreme de căldură.
În deșertul Sonoran din America de Nord, cactusul saguaro, spinoasă și cilindrul sunt unele dintre cele mai comune legume.
La rândul său, șobolanul cangur este deosebit de bine adaptat vieții în deșert și, prin urmare, se bucură de un număr relativ mare de populație din acea zonă.
Are o dietă bazată pe semințe de iarbă deșertă, care asigură o cantitate suficientă de umiditate pentru a supraviețui fără apă potabilă.
În plus, deoarece șobolanii cangurului nu transpiră ca multe alte animale, ei nu pierd apă din corpul lor.
Au auzul excepțional și pot sări cu înălțime mai mare de 2, 7 metri, ceea ce le permite să scape cu ușurință de prădătorii locului.
