Cum a apărut Filosofia?

Originea filosofiei datează din secolul al VI-lea î.Hr., în Grecia antică. Din punct de vedere etimologic, cuvântul filozofie provine de la rădăcinile grecești philo și sophia, adică iubire și înțelepciune.

Traducerea sa literală este dragostea înțelepciunii, însă în sensul său cel mai larg, filozofia este dedicată studiului ambelor întrebări fundamentale și cele mai profunde ale existenței umane.

Primul gânditor de a se numi un filozof a fost Pitagora, deși cu siguranță nu a fost primul care a încercat să găsească răspunsuri la marile mistere ale ființei.

Originea filosofiei: de la mit la logos

Înainte de apariția filozofiei, evenimentele naturale și umane au găsit explicații mitologice.

Până în secolul al VI-lea, mitologia era înrădăcinată în obiceiurile și tradițiile vechilor popoare.

Povestirile mitologice au servit pentru a oferi o explicație a trecerii timpului, a fenomenelor naturale, a originii omenirii, a misterelor vieții și a morții, printre altele. Ele au fost, de asemenea, o modalitate de conservare a evenimentelor istorice.

Trecerea de la mit în logos nu sa întâmplat spontan sau imediat. Filozofii timpurii au modificat și extins forma multora dintre ipotezele mitologice referitoare la originea cosmosului, a ființei umane și a rolului său în marea schemă cosmologică.

Logoul grecesc înseamnă ordine, cuvânt și rațiune. Este folosit pentru a indica o explicație rațională, nemitologică.

Heraclitus a fost primul filozof care a folosit termenul pentru a se referi la principiul cosmosului care organizează și ordonează lumea.

Acest principiu avea puterea de a reglementa nașterea și decăderea lucrurilor din lume.

Mai târziu, stoicii au dezvoltat această noțiune, concepându-l ca fiind principiul care a dat viață și ordine tuturor ființelor din univers.

Originea filozofiei: primul filosof

Filosoful grec Thales of Miletus este considerat primul filozof și tatăl filosofiei occidentale.

El sa născut în Milet în regiunea asiatică, aproximativ între 620-625 î.Hr. Acest filosof a adus contribuții importante nu numai la dezvoltarea filozofiei, ci și la știință.

Lăsând deoparte mitologia în explicarea fenomenelor sau existenței naturale, el a inaugurat o nouă tradiție care a revoluționat calea conceperii lumii. De asemenea, el a colaborat cu dezvoltarea metodei științifice atunci când propune ipoteze.

Acest prim filozof natural a propus răspunsuri la o serie de întrebări despre planeta Pământ, cum ar fi forma și mărimea, modul în care a fost susținută, care a fost cauza cutremurelor și a altora.

El a speculat, de asemenea, despre soare și luna. Aceste propuneri au fost geneza conjecturilor științifice despre fenomenele naturale.

Marele său merit constă în faptul că teoriile și argumentele sale ar putea fi respinse. Explicațiile sale despre fenomenele naturale erau materialiste și nu mitologice sau teologice. În plus, ipotezele lor erau raționale și științifice.