Ce este glicogenoliza?

Glicogenoliza, denumită și glicogenoliză, este procedura prin care glicogenul este degradat în organism, pentru a produce glucoză într-o manieră rapidă.

Glicogenul este caracterizat prin faptul că este un element situat în citozol, care este lichidul care face parte din celule. Prin glicogen, organismul este capabil să rezerve energie din glucoză.

Glicogenul este localizat în aproape toate celulele animale, iar în organism este localizat în ficat și mușchii scheletici (cei care sunt atașați de schelet). Glicogenul care se află în mușchi este mai abundent decât cel situat în ficat.

Atunci când există o mulțime de consum de glucoză, se acumulează în organism sub figura de glicogen.

În acest fel, se generează o rezervă de energie care poate fi mobilizată în funcție de nevoile organismului.

Atunci când organismul efectuează o activitate fizică exigentă, cum ar fi o rutină intensă de exerciții, are loc procesul de glicogenoliză, pentru a transporta glucoza în mușchi cât mai rapid posibil.

De asemenea, activează procesul de glicogenoliză atunci când corpul trece printr-un ritm rapid, deoarece va avea nevoie și de energie transmisă rapid și direct la mușchi și sânge, prin funcția ficatului.

După cum sa menționat mai sus, glicogenul este prezent în aproape întreaga lume animală. Cu toate acestea, în lumea plantelor, este generat și un proces de eliberare a energiei.

Acest proces al plantei nu este generat prin glicogen, ci prin amidon, care este responsabil pentru rezervarea energiei și eliberarea acesteia, când este necesar, sub formă de glucoză.

Cum se generează glicogenoliză?

Trei enzime sunt implicate în procesul de glicogenoliză (proteinele produse de celule ale căror funcții au legătură cu reglementarea reacțiilor chimice în organism).

Procesul de glicogenoliză începe cu glicogenul, un element care constituie cea mai importantă formă de depozitare a carbohidraților din organismele animale.

Prima enzimă care intervine este așa-numita fosforilază de glicogen, care generează glucoz-1-fosfat prin glicogen.

Prin acțiunea fosforilării, adică introducerea în moleculă a unei grupări fosfat, enzima fosforilaza de glicogen este responsabilă pentru separarea glucozei de structura liniară până când ajunge la punctul în care ajunge la patru reziduuri de glucoză.

În acest moment al procesului, participă a doua enzimă, care este enzima debranching. Această enzimă sparge alte legături care fac parte din glicogen și generează o moleculă de glucoză liberă.

Apoi, ca o consecință a procesului de glicogenoliză, se generează două molecule: unul de glucoz-1-fosfat și altul de glucoză liberă.

Glucoza-1-fosfat se transformă în glucoză-6-fosfat, prin acțiunea unei enzime numite fosfoglucomutază.

Conform nevoilor organismului, glucoza-6-fosfat poate fi transformată în două molecule de adenozin trifosfat (ATP) prin glicoliză.

De asemenea, poate fi transformat în glucoză, prin acțiunea enzimei de glucoză-6-fosfatază care se găsește în ficat; odată transformată în glucoză, poate fi utilizată în procesele altor celule.

Moleculele de glucoză-6-fosfat găsite în ficat pot efectua acest proces de conversie în glucoză prin glucoza-6-fosfatază.

Cu toate acestea, dacă aceste molecule se află în mușchi, nu este posibilă realizarea unei astfel de conversii, deoarece enzima glucoza-6-fosfatază se găsește numai în ficat, nu în mușchi.

Reglarea hormonilor de glicogenoliză

Când există niveluri scăzute de glucoză în sânge, există doi hormoni care acționează în organism stimulând apariția enzimei glicogen fosforilază, care este prima care acționează asupra glicogenului.

Acești doi hormoni se numesc glucagon și adrenalină. Hormonul glucagon acționează asupra ficatului, iar adrenalina acționează asupra mușchilor scheletici.

Ambele realizează reacții diferite care, în final, stimulează degradarea glicogenului prin generarea enzimei de fosforilază a glicogenului.

Importanța glicogenolizei

Prin procesul de glicogenoliză, organismul este capabil să obțină glucoză care vizează atît ficatul, cît și mușchii.

În ficat

Când glicogenoliza apare în ficat, glucoza este eliberată în sânge, un proces asociat cu menținerea unei valori acceptate a glicemiei (nivelul zahărului din sânge).

Acest proces este, de asemenea, foarte important în transferul de glucoză în creier, deoarece glucoza este capabilă să ajungă doar prin fluxul sanguin. Sursa de energie a creierului este glucoza pe care o primeste din sange.

Dotarea energiei către creier sub formă de glucoză va crește capacitatea de concentrare și o va face să funcționeze mai eficient, va exista mai puțină oboseală și mai multă concentrare asupra activității care se desfășoară.

În mușchi

În cazul glicogenolizei care este generată în zona musculară, aceasta este de o importanță vitală deoarece permite mușchilor să primească energie atunci când organismul desfășoară o activitate intensă, de exemplu o rutină foarte exigentă de exerciții fizice.

Apoi, glicogenoliza este procesul prin care este posibilă eliberarea rapidă a energiei atunci când mușchii au nevoie de ea. Este modalitatea de a folosi energia rezervată în organism sub formă de glicogen.

Posibilitatea de a avea un rezervor energetic este esențială pentru organism și poate fi realizată numai prin intermediul glicogenului, care stochează glucoza în celule și o păstrează accesibilă până când organismul o pretinde.

Un rezervor de energie limitate se traduce direct într-o performanță scăzută a funcționalităților corpului.

Dacă un mușchi nu primește suficientă energie în timpul unei perioade de exerciții intense, acesta poate fi obosit și rănit grav.

Din acest motiv, sportivilor i se recomandă o dietă bogată în carbohidrați, astfel încât rezervele de glucoză, sub forma de glicogen, să fie abundente și să răspundă cerințelor de instruire constantă și intensitate ridicată.