Planificarea didactică: Elemente și planificare

Planificarea didactică sau programarea didactică este procesul prin care profesorul face o serie de decizii și efectuează un set de operațiuni pentru a aplica programul instituțional instituit într-un mod specific și specific în activitățile didactice.

Astfel, programul prezentat instituțional nu este aplicat într-o manieră închisă, ci servește drept referință în timp ce se adaptează la contextul și realitatea particulară, luând în considerare obiectivele, caracteristicile studenților și conținutul, printre alți factori.

În planificarea curriculară, activitățile care trebuie realizate și strategiile de realizare a obiectivelor într-o manieră intenționată și organizată sunt descrise clar și specific, astfel încât acestea devin o modalitate de a ghida procesele care vor avea loc în sala de clasă.

Sistemele educaționale din fiecare țară sunt stabilite diferit, atât în ​​funcție de structură, cât și de funcție: în fiecare țară vor varia aspecte precum flexibilitatea permisă, domeniul de aplicare, elementele minime necesare, printre alți factori. Din acest motiv, este important să se ia în considerare bazele juridice asociate planificării didactice în țara respectivă.

caracteristici

Planificarea didactică trebuie să aibă o serie de caracteristici, astfel încât să-și poată îndeplini obiectivele:

- Acestea trebuie să fie în scris, iar obiectivele și tehnicile de realizare a acestora trebuie prezentate într-o manieră structurată.

- Trebuie întotdeauna să pornească de la programul sau cadrul de pregătire instituțională.

- Trebuie să se realizeze în mod coordonat cu ceilalți profesori, astfel încât să reducă incertitudinea de a cunoaște pe toată lumea față de ceea ce se lucrează și cum va fi realizat.

- Este un instrument care trebuie să fie flexibil, deoarece nu totul poate fi prevăzut și trebuie să fie deschis oricăror îmbunătățiri care pot fi făcute.

- Trebuie să fie adaptat contextului specific, deci trebuie să fie personalizat în funcție de realitatea actuală.

- Trebuie să fie realist, astfel încât aplicarea sa să fie viabilă.

Elemente ale planificării didactice

Planificarea didactică încearcă să răspundă la o serie de întrebări, cum ar fi:

- Ce abilități trebuie să dobândească elevii?

-Ce trebuie să fac pentru a le atinge?

- Cum ar trebui să planific?

-Cum evaluez dacă activitățile mele au servit scopului?

Prin urmare, pentru a răspunde la aceste întrebări, o planificare didactică trebuie să aibă cel puțin următoarele puncte:

Obiective și conținut

Obiectivele se referă la realizările planificate ale procesului educațional; adică ceea ce studentul trebuie să obțină pe baza experiențelor de predare-învățare planificate.

De exemplu, un obiectiv poate fi "cunoașterea propriului corp și a posibilităților motorii, extinderea acestei cunoștințe la corpul celorlalți". Se recomandă să fie scrisă în infinitiv.

Conținutul este obiectul procesului de predare-învățare; adică setul de concepte, proceduri, abilități, aptitudini și atitudini care vor permite atingerea obiectivelor propuse.

De exemplu, un conținut legat de obiectivul anterior poate fi un bloc numit "corpul și abilitățile sale motorii".

Sarcini și activități

Activitățile didactice sunt acțiuni practice care sunt planificate pentru ca elevii să atingă competențele și să dobândească cunoștințele pe care le-am descris ca fiind necesare pentru a îndeplini obiectivele.

Evaluarea învățării

Evaluarea are scopul de a determina dacă ceea ce a fost propus funcționează (sau a funcționat) pentru atingerea obiectivelor. În acest fel, este necesar să se descrie ce va fi evaluat, modul în care va fi evaluat și când vor fi efectuate evaluările.

Alte secțiuni

Pe lângă secțiunile anterioare, planificarea didactică poate avea și alte puncte. Acest lucru va depinde de fiecare instituție de învățământ sau va fi limitat de ceea ce este necesar în fiecare sistem educațional.

De exemplu, se poate solicita ca alte puncte să fie explicate ca o justificare legislativă care servește ca fundal, modul în care planificarea ia în considerare atenția asupra diversității, o contextualizare a planificării bazate pe realitatea școlară și socio-culturală, printre altele. .

Planificarea educațională în învățământul preșcolar

Deși planificarea didactică depinde de sistemul educațional al fiecărei țări și de modul în care fiecare definește ceea ce este educația preșcolară (sau educația timpurie a copiilor), această etapă are anumite puncte care pot fi comune în diferite contexte.

Pe de o parte, educația preșcolară este înainte de începerea învățământului primar; adică se produce aproximativ între 0 și 6 ani.

Pentru preșcolari, planificarea didactică ar trebui să descrie obiectivele, conținutul, sarcinile și evaluarea.

Obiectivele vizează dezvoltarea emoțională, mișcarea, comunicarea și limba, obiceiurile de control al corpului (hrănire, pregătire la toaletă), orientările de coexistență și autonomia personală.

Pentru a realiza acest lucru, conținutul va fi organizat prin experiențe și jocuri semnificative într-un climat de afecțiune și încredere.

Planificarea educațională în învățământul primar

Începând cu educația primară, copiii vor începe să vadă subiecte formale care vor fi aproape întotdeauna legate de dobândirea unor abilități de bază diferite.

Învățământul primar se adresează copiilor între 7 și 13 ani. Aceste competențe pot varia în funcție de dispozițiile fiecărui sistem educațional, însă, în general, aptitudinile și cunoștințele sunt legate de:

- Abilități lingvistice

- Competențe mature

-Competențe legate de tehnologie.

Prin urmare, planificarea didactică se va baza pe elementele de bază (obiective, conținut, activități și evaluare) și aceste secțiuni vor fi direcționate pentru a încuraja printre elevi interesul și obiceiurile legate de citire, exprimare scrisă și matematică.

Planificarea educațională în secundar

Învățământul secundar corespunde ultimei etape în școli (deși în unele țări este subdivizat), de obicei include vârste cuprinse între 14 și 18 ani.

Ca și restul etapelor, planificarea didactică ar trebui să descrie în mod explicit obiectivele, conținutul, activitățile care urmează a fi desfășurate și metodologia de evaluare.

În această etapă, planificarea didactică ar trebui să vizeze facilitarea tranziției dintre studiile primare și cele secundare. În plus, competențele de bază învățate în timpul școlii primare ar trebui consolidate și consolidate.

În învățământul secundar, competențele se bazează pe o dimensiune mai practică, care vizează dezvoltarea și autonomia personală în viața viitoare a adultului.