Richard W. Paul: Biografie și contribuții principale
Richard W. Paul a fost un filosof care a promovat dezvoltarea unui model care permite dezvoltarea sistematică a abilităților de gândire critică. El a fost creatorul Fundației Comunitare de Gândire Critică.
Paul a lucrat de la începutul anilor 1980 pentru a promova conceptul de gândire critică.
De-a lungul carierei sale profesionale a scris opt cărți și mai mult de 200 de articole despre gândirea critică.
Una dintre cele mai importante lucrări ale sale a fost publicată în 1992 și a fost numită Gândire critică: ceea ce fiecare persoană are nevoie pentru a supraviețui într-o lume în schimbare rapidă.
Richard Paul a murit la 30 august 2015, după ce a suferit de mai mulți ani de boală Parkinson.
Informații biografice
Richard Paul a fost un vizionar și un precursor. El a înțeles mediul educațional ca un spațiu potrivit pentru schimbul dintre profesori și studenți.
Pentru el, acest spațiu ar trebui să ducă la un dialog deschis și liber între punctele de vedere opuse, pentru a dezvolta un exercițiu real al gândirii critice.
Sa născut la Chicago la 2 ianuarie 1937. A obținut o diplomă de licență de la Universitatea Northern Illinois și o diplomă de masterat în limba engleză de la Universitatea din Santa Barbara.
A obținut doctoratul în filosofie de la Universitatea din Santa Barbara în 1968. A fost profesor la Universitatea de Stat Sonoma de aproape treizeci de ani și în 1981 a convocat Prima Conferință Globală de Gândire Critică.
De-a lungul anilor, această conferință a primit recunoaștere la nivel mondial de la autoritățile academice.
El a participat la fiecare dintre aceste conferințe până în 2014, anul în care boala ia împiedicat să prezinte.
Lucrarea filosofului dezvăluie influența marilor gânditori precum Socrates, Freud, Wittgenstein, John Henry Newman, Jean Piaget, William Graham Sumner și Karl Marx.
Pavel a observat că ființele umane sunt prinse în scenarii structurate de realități economice asupra cărora nu au nicio influență și în care supraviețuirea poate fi dificilă.
Potrivit lui Pavel, supraviețuirea ființelor umane trebuie să-și dezvolte propriile capabilități critice.
Contribuții mai valoroase
Pavel a stabilit condițiile pentru o teorie adecvată a gândirii critice, combinând și sintetizând o serie de adevăruri evidente despre acest mod de gândire.
1 - Gândirea este egală naturii umane
Natura umană gândește; adică, acel gând pătrunde în toate aspectele vieții umane și în fiecare dimensiune a minții umane.
Ființele umane nu gândesc mereu bine, deoarece natura umană este influențată de frustrări, prejudecăți, ignoranță, mituri și iluzii.
Prin urmare, pentru filozof este întotdeauna necesar să se lucreze pentru a îmbunătăți gândirea critică. Ființa umană trebuie să fie capabilă să analizeze și să-și evalueze propria gândire și să o îmbunătățească, dacă este necesar.
Gândirea critică ia în considerare întotdeauna drepturile altora. Dacă gândirea ființei umane nu este în acord cu justiția și cu alte puncte de vedere, nu este cu adevărat un gând critic.
2 - Conceptualizarea gândirii critice
Conceptualizarea raționamentului ca un set de opt elemente distinctive de gândire: scopuri, întrebări, informații, inferențe, ipoteze, puncte de vedere, implicații și concepte.
Atunci când oamenii raționează, o fac cu un scop: să răspundă la o întrebare. Răspunsurile vă oferă informații care vă permit să faceți deducții și să ajungeți la concluzii și ipoteze.
Pentru Paul, virtuțile intelectuale sunt elementul central al persoanei critice și o concepție rezonabilă a gândirii critice.
Potrivit acestui filozof, cei care dezvoltă caracterul intelectual fac acest lucru printr-un angajament profund față de idealurile și principiile gândirii critice, urmărite cu pasiune pe tot parcursul vieții.
