Individualizare: caracteristici, descoperirea Sinelui

Individualizarea, conform lui Carl Jung, este procesul prin care fiecare ființă vie reușește să devină ceea ce este cu adevărat destinat să fie. Pentru acest psiholog este vorba despre modul fundamental în care oamenii ar trebui să ne concentreze dezvoltarea personală.

Scopul acestui proces de individualizare este de a crește conștiința de sine a individului. Cu o mai bună înțelegere a propriilor procese mentale, oamenii pot să împace diferențele dintre conștient și inconștientul lor. În acest fel, ei ar primi o psihică mai sănătoasă.

Potrivit lui Jung, în prima parte a vieții noastre suntem prea ocupați în legătură cu lumea și dezvoltăm ego-ul nostru să ne îngrijim de individualizare.

Numai în cea de-a doua parte a existenței noastre, atunci când începem să ne îngrijorăm despre interiorul nostru, atunci când acest proces va începe să aibă loc.

În acest articol vom vedea exact ce este această idee atât de importantă pentru psihologia lui Jung, cât și cum funcționează și cum ne afectează.

Descoperirea "me"

În alte fluxuri de psihanaliză, cum ar fi Freud, "I" este descris ca un produs al dezvoltării eului. Dimpotrivă, pentru Jung, aceasta funcționează doar invers: ne-am născut deja cu un "eu" concret, pe care niciodată nu-l cunoaștem deloc, iar eu se formează din el și din experiențele noastre.

"Eu", prin urmare, influențează tot ceea ce facem, dar nu ne este dezvăluit complet. Dimpotrivă, întotdeauna o vedem prin ego-ul nostru, ceea ce face ca ambele să fie în conflict constant. Procesul de individualizare ar trebui să aibă legătură cu reconcilierea acestor două componente ale minții noastre.

Pentru psihologia Jungiană, "eu" este motorul fundamental. Acesta include toate componentele minții noastre, cum ar fi dezvoltarea cognitivă, emoțiile noastre, gândurile noastre și chiar arhetipul nostru (așa cum ne vedem noi înșine). El ar fi, de asemenea, responsabil pentru motivațiile, dorințele și temerile noastre.

Individuarea ar implica, prin urmare, să învețe tot mai mult despre cine suntem cu adevărat și să abordăm această versiune idealizată a noastră înșine.

Rolul individualizării

Jung a crezut că una dintre cele mai importante misiuni ale vieții fiecărei persoane a fost să descopere și să dezvăluie adevăratul "eu".

Individualizarea ar fi procesul prin care s-ar realiza acest lucru, prin unirea și colaborarea opuselor: conștient și inconștient, individualitate și grup, viață și moarte.

Această idee era esențială pentru concepția psihologiei lui Jung. Atât de mult încât a văzut terapia ca o modalitate de a ajuta pacienții să avanseze în procesul de individualizare.

Procesul terapeutic este, prin urmare, văzut ca un spațiu sigur în care persoana se poate exprima liber și analiza ceea ce gândește și simte, fără filtre.

Caracteristicile individualizării

Colectiv și individual

Dezvoltarea și descoperirea "Eu" necesită unirea elementelor personale și colective. Dacă persoana se concentrează doar pe unul dintre cele două tipuri, se generează probleme care pot deveni grave.

De exemplu, dacă o persoană se concentrează prea mult asupra rolului său social și uită de propriile nevoi, el tinde să devină nevrotic. Adică, va suferi emoții negative, cum ar fi anxietatea și stresul, și vor deveni obsedați de mici detalii și experiențe fără prea multă importanță.

Pe de altă parte, dacă persoana este interesată numai de el însuși, ar putea deveni psihotic. Această condiție, contrar celei anterioare, provoacă o fascinație extremă față de sine și îi determină pe cel care suferă să uite pe toți ceilalți. Acest lucru provoacă probleme în multe domenii ale vieții, cum ar fi munca sau relațiile afective.

Prin urmare, pentru a dezvolta individualizarea, o persoană trebuie să găsească un echilibru între aceste două forțe.

Apare în a doua parte a vieții

Unii autori consideră că individualizarea apare în copilărie. Cu toate acestea, Jung a văzut întotdeauna acest proces ca fiind ceva caracteristic a doua jumătate a existenței noastre. Obiectivele, obiectivele și modalitățile de acțiune ale celor două părți sunt foarte diferite și urmăresc obiective diferite.

Astfel, în prima jumătate a existenței noastre, oamenii ar fi preocupați de "extinderea ego-ului nostru" și de adaptarea la normele sociale. Acest lucru se va realiza, de exemplu, prin încercarea de a ne îmbunătăți statutul și condițiile de trai.

În cea de-a doua parte, cu toate acestea, vom începe să ne examinăm mai mult interiorul. În același timp, ne-ar face griji pentru probleme mai profunde, cum ar fi moartea, sensul vieții și rolul pe care îl jucăm cu adevărat în lume. În acest moment ar apărea o individualizare.

Pentru Jung, majoritatea nevrozelor din a doua parte a vieții ar proveni din incapacitatea de a abandona obiectivele primului și de a intra pe deplin în procesul de individualizare.

Nu este universal

Jung nu credea că toată lumea ar atinge stadiul de individualizare. Dimpotrivă, ar fi un fenomen relativ rar, care ar veni doar la acei oameni care au făcut un efort conștient de a se cunoaște pe ei înșiși.

Acest lucru ar distinge starea descrisă de Jung de la alții, despre care au vorbit și alți psihanaliști, care au legat și dezvoltarea lui "I" și abandonarea eului.

În acest sens, ar fi vorba de anumite idei ale filosofiilor orientale, în special cele legate de "iluminare".

Relația dintre "eu" și eu

Pentru Jung, ego-ul ar fi o constructie formata din relatia copilului cu mama sa si sa dezvoltat ulterior in functie de experientele traite de persoana respectiva. "Eu", pe de altă parte, ar fi un fel de forță a naturii cu care trăim cu toții.

Aceste două entități ale minții noastre ar lupta în mod constant pentru a obține controlul. În cazul în care "eu" este distructiv sau negativ, ego-ul trebuie să fie suficient de puternic pentru a-l conține.

Dimpotrivă, dacă eul nu ne ajută, "eu" ar putea fi forța care ne apropie de împlinirea personală și bunăstarea. Individualizarea ar fi procesul prin care aceste două entități vor ajunge la echilibrare.