Societatea umană: Istorie, Evoluție și Tipuri

Istoria societății umane este unul dintre principalele domenii de studiu în științele sociale, cum ar fi antropologia, sociologia, arheologia sau istoria. De-a lungul secolelor, structura societăților umane sa schimbat enorm.

Astăzi, societatea occidentală se bazează pe sistemul economic capitalist. Totuși, acest lucru nu a fost întotdeauna. Societățile, ca indivizii, se schimbă și evoluează în mod constant. Aceste schimbări aduc noi moduri de viață, moduri de gândire, valori și avantaje și dificultăți pentru cei care trăiesc în ele

În mod normal, paradigma cu care sunt analizate societățile este în funcție de organizarea lor economică și de modul în care sunt gestionate resursele. Fiecare dintre aceste elemente oferă o caracteristică specifică.

Istorie și evoluție

De la preistorie la epoca contemporană, modul în care oamenii se organizează în societate a trecut prin mai multe faze distincte.

Informațiile adunate despre societățile antice ne permit să înțelegem mai bine cultura noastră.

Societăți preistorice

Studiul timpului înainte de apariția cuvântului scris este destul de complex. Datorită lipsei înregistrărilor timpului, majoritatea datelor actuale despre preistorie provin din arheologie și comparația oamenilor cu alte specii de primate.

Prin urmare, există multe teorii despre cum arătau societățile preistorice. Unele dintre cele mai importante sunt următoarele:

- Teoria lui Thomas Hobbes

Thomas Hobbes, unul dintre cei mai importanți antropologi ai secolului al XVII-lea, a crezut că existența unei societăți este imposibilă fără o organizație sub forma unui stat. Prin urmare, oamenii preistorici ar fi existat într-o stare de luptă constantă una împotriva celuilalt, ceea ce ar fi făcut imposibilă apariția oricărei culturi.

Prin urmare, primele societăți ar fi fost create printr-un contract social, pentru a evita lupta pentru resurse și pentru a acționa în mod cooperativ.

- Teoria lui Rousseau

Pe de altă parte, Rousseau a crezut și în teoria contractului social ca origine a societăților. Cu toate acestea, el credea că, în starea sa naturală, bărbații ar căuta să beneficieze fără a le răni pe ceilalți, iar pentru a fi în societate ar trebui să se sacrifice pentru binele comun.

- Teoria lui Henry Maine

În ceea ce privește organizarea societăților primitive, Henry Maine credea că vor fi formați de grupuri patriarhale; adică de către familiile cu un om puternic la conducerea care ar proteja femeile și copiii.

- teoria lui Sigmund Freud

Ideea de Maine este similară cu cea a lui Sigmund Freud despre societățile timpurii, care credeau că grupurile sociale primitive se vor asemăna cu cele ale gorilelor.

Prin urmare, ar exista un "bărbat alfa" care ar avea la dispoziție un harem de femei pentru a proteja și a asigura hrană, iar restul bărbaților ar trebui să concureze pentru a se reproduce.

- Tería de Engels

Spre deosebire de aceste idei, Engels credea că unitatea fundamentală a societăților primitive era clanul.

Oamenii preistorici ar fi organizați în triburi cărora le-ar da prioritate absolută; Această loialitate ar fi realizată deoarece oamenii preistorici nu aveau noțiunea de paternitate și, prin urmare, considerau copiii tribului drept copii ai tuturor.

Societăți antice

Indiferent de forma pe care societățile preistorice o avea, aspectul agriculturii a schimbat complet modul în care oamenii trebuiau să se relaționeze unul cu celălalt.

Abandonarea stilului de viață nomad pe care primii oameni la avut până acum, împreună cu o abundență mai mare de alimente și resurse, au fost catalizatorii formării primelor mari culturi.

Potrivit unor istorici, aglomerarea oamenilor din același spațiu a dus la disputa asupra resurselor. În acest fel, a apărut conceptul de proprietate privată, care până atunci nu exista.

Pentru a evita unele dintre conflictele generate de această schimbare, societățile au început să se organizeze și să arate mai mult ca mediul pe care îl avem astăzi.

Primele societăți

Primele mari societăți (precum Mesopotamia, Grecia sau Imperiul Roman) s-au bazat pe o mare diviziune a muncii.

În timp ce treptele inferioare ale societății (cum ar fi sclavii și țăranii) erau angajați în muncă fizică și producția de alimente și resurse, clasele conducătoare s-ar putea dedica artei, războiului și filozofiei.

Aceste societăți civilizate au început să producă propriile lor manifestări culturale; de exemplu, reprezentări ale zeilor lor, teatru, poezie, muzică sau sculptură.

Pe de altă parte, știința și tehnologia au avansat enorm în aceste societăți antice, într-o asemenea măsură încât până în Evul Mediu societățile moderne au reușit să le corespundă cunoștințelor.

De exemplu, Grecia antică a fost prima civilizație care a dezvoltat un sistem democratic; cu toate acestea, numai cetățenii care au întrunit o serie de cerințe ar putea vota.

Societățile din Evul Mediu

După căderea Imperiului Roman de Vest, continentul european a căzut în zece secole marcate de sărăcie, foamete, lipsă de cultură și lipsă de dezvoltare.

Deși în est tradiția romană a continuat în Imperiul Bizantin, Europa Occidentală și-a pierdut mult progresul până acum, datorită invaziei barbare a continentului.

Sistemul feudal

Societățile dezvoltate în acest moment erau foarte ierarhice și se bazau pe un sistem feudal. Acest sistem a constat într-un pact între nivelurile inferioare ale societății (cum ar fi țăranii) cu nobilimea, care trebuia să-i protejeze de pericol în schimbul unui tribut.

Acest sistem feudal, alături de controlul Bisericii Catolice, a făcut ca cultura și știința să progreseze abia în zece secole în Europa. În alte părți ale lumii, a existat o dezvoltare culturală mai mare, ca de exemplu în împărățiile arabe ale vremii.

ilustrare

Din secolul al XV-lea, o serie de schimbări majore au făcut ca societatea europeană să se schimbe complet. Descoperirea Lumii Noi, Iluminarea și formarea primelor Constituții au făcut ca lumea să se transforme foarte repede.

În acest moment, societățile s-au bazat pe ideea de pozitivism; adică credința că ființele umane progresează mereu. Prin urmare, viitorul părea optimist, ajutat de marea explozie a cunoașterii științifice și tehnice a timpului.

În acest moment, clasa burgheză a început să câștige o putere reală; adică acei oameni care nu s-au născut nobili, dar care au fost îmbogățiți datorită activităților lor comerciale.

În plus, arta a fost dezvoltată din nou foarte repede, îndepărtându-se pentru prima dată de Biserică în mai multe secole și prezentând inovații precum opera.

Revoluția industrială

Revoluția industrială a adus o nouă schimbare gigantică în organizarea societăților. Datorită aparitiei mașinilor, forța de muncă manuală a devenit mai puțin grea și puterea socială a căzut pe cei care aveau mai multe mijloace de producție (în loc de pământ).

În acest moment a apărut o nouă clasă socială: proletariatul, care erau oameni care trebuiau să facă schimb de muncă zilnică în schimbul unui salariu din partea industriașilor.

Arta și cultura s-au schimbat pentru a reflecta noile realități ale acestei clase și au apărut filosofi de mare importanță, precum Marx, care și-au îngrijorat condițiile de viață.

Tehnologia a avansat exponențial în timpul Revoluției Industriale, creând invenții cum ar fi motorul cu aburi, presa de tipărit sau primele aparate de uz casnic. Aceste societăți au început să se îndrepte din ce în ce mai mult spre capitalism, un sistem economic bazat pe munca personală și individualismul.

Secolul XX și societatea actuală

Secolul al XX-lea a fost un moment de mari schimbări în tehnologie și în avansurile culturale, dar a fost, de asemenea, unul dintre cele mai sângeroase din istoria omenirii.

Cele două războaie mondiale și marile dictaturi istorice contrastează cu realizări atât de importante precum sosirea omului pe Lună, eradicarea multor boli contagioase și crearea tehnologiilor de comunicare pe care le cunoaștem astăzi.

Avansuri tehnologice

Datorită marilor progrese tehnologice ale timpului, societățile noastre actuale nu seamănă cu nimic din istorie. Cea mai mare parte a populației este dedicată furnizării de servicii, cercetarea științifică a avansat exponențial și cultura a devenit foarte unificată în întreaga lume.

Deja în secolul XXI, datorită bonanzei economice generale pe care ne-o bucurăm, societățile de astăzi sunt mult mai preocupate de bunăstarea tuturor cetățenilor lor. A existat o mare creștere a problemelor, cum ar fi ecologia, feminismul sau socialismul.

De asemenea, datorită rapidității schimbărilor pe care le experimentăm astăzi, societățile de astăzi reprezintă o serie de provocări unice în istorie.

Creșterea bunăstării materiale a determinat o scădere a bunăstării mentale a populației, ceea ce se poate observa în curentele filosofice, cum ar fi postmodernismul, teoria critică sau nihilismul.

Tipuri de companii

Oamenii au dezvoltat diverse tipuri de societăți pe parcursul istoriei. Sociologii au clasificat clasele diferite în șase categorii:

Societăți de vânătoare și adunare

Sunt grupuri de oameni care depind în principal de alimente sălbatice pentru subzistență. Până în urmă cu aproximativ 12.000-11.000 de ani, când agricultura și domesticirea animalelor au apărut în Asia de Sud-Vest și Mesoamerica, toate popoarele erau vânători și culegători.

Până când oamenii au început să domină plantele și animalele cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, toate societățile umane erau vânători și culegători. Astăzi, doar o mică parte a populației lumii supraviețuiește în acest fel și se găsesc în zone izolate și neospitaliere, cum ar fi deșerturile, tundra înghețată și pădurile tropicale dense.

Vestitorii și colectorii preistorici trăiau adesea în grupuri de câteva zeci de oameni, alcătuite din mai multe unități de familie. Ei au dezvoltat unelte și depind de abundența hranei în zonă, dacă nu au găsit mâncare, s-au mutat într-o altă zonă. Este posibil ca, în general, bărbații au vânat în timp ce femeile au mâncat.

Societăți pastorale

O societate pastorală este un grup social de păstori, al cărui mod de viață se bazează pe pastoralism și este în mod obișnuit nomad. Viața zilnică se concentrează asupra atenției asupra efectivelor.

Zonele de deșert sau climatele în care este dificil să se cultive sunt societățile pastorale care au existat de sute de ani. Deoarece nu se puteau cultiva, depindea de carnea și produsele lactate din efectivele lor.

Societăți horticole

Societățile horticole s-au dezvoltat în jurul anului 7000 î.Hr. în Orientul Mijlociu și s-au răspândit treptat spre vest, prin Europa și Africa și spre est prin Asia.

Într-o societate horticolă, oamenii trăiesc prin cultivarea plantelor pentru consumul de alimente, fără utilizarea instrumentelor mecanizate sau a animalelor.

Societăți agricole

Într-o societate agricolă, economia se bazează pe producerea și menținerea culturilor și a terenurilor agricole. Oamenii conduc un stil de viață mai sedentar decât vânătorii-culegători nomazi sau pastoraliști semi-nomadici, pentru că trăiesc permanent în apropierea terenurilor cultivate.

Primele civilizații bazate pe agricultura complexă și productivă s-au dezvoltat în alluziile râurilor Tigris, Eufrat și Nil.

Companii industriale

Într-o societate industrială, tehnologiile de producție în masă sunt folosite pentru fabricarea unor cantități mari de produse în fabrici.

Societatea industrială a utilizat surse de energie externe, cum ar fi combustibilii fosili, pentru a crește viteza și amploarea producției, scăzând forța de muncă umană necesară.

Societăți postindustriale

Societatea postindustrială reprezintă stadiul dezvoltării societății în care sectorul serviciilor generează mai multă bogăție decât sectorul de producție al economiei.

Această societate este marcată de tranziția de la o economie bazată pe fabricație la o economie bazată pe servicii, o tranziție care este, de asemenea, legată de restructurarea socială.

Sociologul american Daniel Bell a inventat termenul postindustrial în 1973 în cartea sa Adventul societății post-industriale, care descrie mai multe caracteristici ale unei societăți post-industriale :

- Trecerea de la producția de bunuri la producția de servicii.

- Înlocuirea lucrătorilor manuali cu lucrători tehnici și profesioniști, cum ar fi inginerii de calculator, doctorii și bancherii.

- Înlocuirea cunoștințelor practice pentru cunoștințele teoretice.

- O atenție sporită se acordă implicațiilor teoretice și etice ale noilor tehnologii, care ajută societatea să evite unele din consecințele negative ale introducerii de noi tehnologii, cum ar fi accidentele de mediu.

- Dezvoltarea de noi discipline științifice, cum ar fi cele care implică noi forme de tehnologia informației, cibernetică sau inteligență artificială.

- Un accent mai mare asupra universității și a institutelor politehnice, care educă absolvenții care creează și ghidează noile tehnologii esențiale pentru o societate postindustrială.

referințe

1. "Evoluția societății" în: Centrul Național de Informare Biotehnologică. Adus: 1 martie 2018 de la Centrul Național pentru Biotehnologie Informații: ncbi.nlm.nih.gov.
2. "Evoluția societății" în: Lupta înapoi. Adus la: 1 martie 2018 de la Fight Back: fightback.org.nz.
3. "Originea societății" în: Wikipedia. Adus la: 1 martie 2018 de la Wikipedia: en.wikipedia.org.
4. "În Sync avem încredere" în: The Muse. Adus: 1 martie 2018 de la The Muse: themuse.jezebel.com.
5. «Istoria Europei» în: Britannica. Adus la: 1 martie 2018 de la Britannica: britannica.com.