Cei mai importanți 30 de filosofi presocrați și ideile lor
Filosofii pre-socratici au fost probabil una dintre cele mai importante generații de gânditori din istorie. Printre reprezentanții săi găsim filozofi luminați ca Thales din Milet, Pythagoras sau Heraclitus.
Filosofia pre-socratică este definită ca cea dezvoltată anterior și contemporan lui Socrates. Aristotel a făcut referire la toți gânditorii din acest grup ca fizici, pentru că au căutat explicații naturale pentru fenomenele pe care le-au observat.
Filosofii prezocrațiști au respins viziunea mitologică tradițională a timpului pentru a oferi o explicație mai rațională a lucrurilor.
Ați putea fi, de asemenea, interesat de această listă de filozofi din epoca antică sau din Evul Mediu.
Lista celor mai proeminenți filosofi pre-socrați
Tales of Miletus
Tales of Miletus (624 î.Hr. - 546 î.Hr.), născut în Milet (acum Turcia), este recunoscut în mod tradițional ca primul filozof și matematician occidental. El a fost capabil să prezică exact eclipsa soarelui care a avut loc la 28 mai 585 î.Hr. și era cunoscută ca un mare astronom, geometru, om de stat și salvie.
Se spune că Thales a fost primul care se întreba despre compoziția de bază a universului și a stabilit că prima cauză a fost apă. Are abilitatea de a schimba forma și de a se mișca, rămânând intact în substanță.
Nu există scrieri cunoscute de Thales și tot ce este cunoscut despre viața și munca sa este prin ceea ce au scris alții despre el.
Heraclit
Heraclitus din Efes (535 î.Hr. - 475 î.Hr.), născut în Efes (acum Turcia), a fost cunoscut contemporanilor săi ca filosof obscur, deoarece scrierile sale erau destul de greu de înțeles.
El este cel mai bine cunoscut pentru doctrinele sale că lucrurile se schimbă în mod constant (fluxul universal), atracția contrariilor și că focul este materialul de bază al lumii. În cosmologie, el afirmă că lumea nu a fost creată de Dumnezeu sau de om, ci a fost și va exista mereu de la sine.
Pitagora
Pitagora de Samos (570 î.Hr. - 495 î.Hr.) a fost un filosof grec și matematician și fondator al unei mișcări cunoscute sub numele de Pitagoreani. A contribuit foarte mult la filozofie și religie, dar este cel mai bine cunoscut pentru dezvoltarea teoremei pitagoreene care poartă numele său.
Ca discipol al lui Anaximander, viziunea lui de astronomie era aceeași cu cea a tutorelui său. Multe dintre realizările care i-au fost creditate au fost, de fapt, efectuate de colegii și succesorii săi.
Nu există scrieri cunoscute făcute de el însuși și majoritatea informațiilor cunoscute despre el au fost compilate de alți oameni de-a lungul secolelor.
Parmenide
Parmenides din Elea (n.515 î.Hr.) a fost un filosof grec născut în colonia Elee din sudul Italiei. El este cunoscut ca fiind fondatorul Școlii de filosofie Eleatic, care învață o viziune strict monială a realității.
Acest principiu se bazează pe convingerea că lumea este una în substanță, nu a fost creată și este indestructibilă. În viziunea sa schimbarea nu este posibilă și existența este veșnică, uniformă și neschimbată. Parmenides a fost un discipol al lui Xenofan de la Colophon, dar la lăsat pe stăpânul său să-și urmeze propria viziune.
Anaximandro
Anaximander (610 î.Hr. - 545 î.Hr.) a fost un filosof grec pre-Socratic care a trăit la Milet în Turcia modernă. A aparținut Școlii din Milet și a fost discipol al lui Thales.
Cu timpul a ajuns să devină profesor al aceleiași școli și a numărat între elevi la Anaxímenes și Pitagora. El a fost un susținător al științei și a încercat să observe diferitele aspecte ale universului, în special originile sale.
El credea că natura era controlată de legi, la fel ca și societățile umane, iar orice tulburare a echilibrului nu putea dura mult timp.
Empedocle
Empedocles (490 î.Hr. - 430 î.Hr.) a fost un filozof și poet născut în Acagras, în Sicilia greacă. El a fost unul dintre cei mai importanți filozofi care au lucrat înainte de Socrate și un poet de mare pricepere și influență pentru personaje mai vechi, cum ar fi Lucretius.
El este cel mai bine cunoscut pentru că a fost creatorul teoriei cosmogonice clasice a celor patru elemente și a propus ca forțele iubirii și conflictelor să se amestece și să separe fiecare element unul de celălalt. Influențat de Pitagoreani, Empedocles era vegetarian și susținea teoria reîncarnării.
Anaxagora
Anaxagoras (510 î.Hr. - 428 î.Hr.) a fost un filosof grec pre-Socratic născut în Clazomenae din Asia Mică. A trăit și a predat în Atena mai mult de 30 de ani. Viziunea sa descria lumea ca un amestec de ingrediente primare imperioase.
Schimbarea nu a fost niciodată cauzată de prezența absolută a unui anumit ingredient, ci de preponderența unora dintre ei față de ceilalți. El a introdus conceptul de Nous (Mind) ca o forță organizatoare care mișcă și separă amestecul original, care avea caracteristici omogene.
Democrit
Democritus (460 î.Hr. - 370 î.Hr.) a fost un filosof grec pre-Socratic născut în Abdera, Tracia. Este cel mai bine cunoscut pentru formularea teoriei atomice a Universului, care este destul de asemănătoare cu structura atomică propusă în secolul al XIX-lea.
Contribuțiile sale sunt greu de distins de cele ale mentorului său Leucipo, deoarece ambele sunt menționate în același timp în diverse texte.
Se spune că Platon a menținut o rivalitate cu acest lucru și a ordonat să-și ardă toate cărțile, astfel încât astăzi sunt cunoscute doar fragmente din lucrarea sa. Democritul este considerat de mulți ca fiind tatăl științei moderne.
Zenón de Elea
Zeno de Elea (490 î.Hr. - 430 î.Hr.) a fost un filosof presocratic, membru al școlii eleatice fondată de Parmenides. Este cunoscută exclusiv prin propunerea unui număr mare de paradoxuri ingenioase, în special cele referitoare la mișcare.
El a fost numit, de asemenea, ca inventator al dialecticii și este creditat să pună bazele logicii moderne. Aristotel a fost în contradicție cu ideile lui Zeno despre mișcare și le-a numit erori.
Cu toate acestea, mulți gânditori și filosofi, prin milenii, își păstrează gândurile valide în timp ce încearcă să o explice.
Protagoras
Protagoras (490 î.Hr. - 420 î.Hr.) a fost un filosof grec pre-socratic născut în Abdera, Tracia. El este considerat primul care promovează filosofia subiectivismului, argumentând că interpretarea realității este relativă la fiecare dintre indivizii aflați în experiență, judecată și interpretare.
Protagoras a fost primul care a învățat acest punct de vedere ca un sofist. Un sofist a fost un profesor în retorică, politică și logică, care a servit ca tutore privat tinerilor de clase bogate.
Anaxmenele din Milet
Anaxmenes de Mileto (585 î.Hr. - 528 î.Hr.) a fost un filosof grec pre-Socratic, considerat a fi a treia din Școala Miletus și discipol al lui Anaximander. Anaximenes este cel mai bine cunoscut pentru doctrina sa că aerul este sursa tuturor lucrurilor, diferindu-se de predecesorii săi, cum ar fi Thales, care au considerat apa ca o sursă.
Din această idee, el a construit o teorie care explică originea naturii, a pământului și a corpurilor celeste care o înconjoară. Anaximenes și-a folosit de asemenea observațiile și raționamentul pentru a oferi cauze pentru fenomene naturale cum ar fi cutremurele, fulgerul și curcubeul.
Leucipo de Mileto
Leucippusul din Milet (sec. Al V-lea î.Hr.) este considerat unul dintre primii filosofi care au dezvoltat o teorie despre atomism. Aceasta se bazează pe convingerea că toate lucrurile sunt compuse în întregime de câteva unități indivizibile și indestructibile numite atomi.
Leucippus apare în mod constant ca maestru al lui Democritus, la care a formulat și o teorie atomică.
O dezbatere despre existența lui Leucippus a fost creată pentru o lungă perioadă de timp, deoarece presupunerile sale contribuții la teoria atomică tind să fie greu de discernut de cele ale lui Democritus.
Xenofanii din Colophon
Xenofan de la Colophon (570 î.Hr. - 475 î.Hr.) a fost un filosof grec, teolog, poet și critic. Unele dintre scrierile sale reprezintă un scepticism în care vederile religioase tradiționale s-au satirizat ca proiecții umane.
El a stabilit că oamenii erau entități independente de zei și că descoperirile din știință și din alte domenii erau rezultatul muncii umane și nu al favorurilor divine.
În ceea ce privește lumea fizică, Xenofan a scris că lumea a fost compusă din două opuse: umed și uscat. El a crezut, de asemenea, în existența unui număr infinit de lumi care nu au fost juxtapuse în timp.
Gorgias
Gorgias de Leontino (485 î.Hr. - 380 î.Hr.) a fost un filosof, orator și retorician sicilian. Este considerat unul dintre fondatorii sofismului, o mișcare tradițională asociată filozofiei, care subliniază aplicarea practică a retoricii în viața politică și civilă.
Ca și alți sofiști, Gorgias a fost un itinerant care a practicat în mai multe orașe, oferind expoziții publice și taxând instrucțiuni și discuții private. Performanțele sale au inclus întrebări spontane din partea publicului pentru răspunsuri improvizate.
Euclid
Euclid (300 î.Hr.) a fost un matematician grec cel mai bine cunoscut pentru a fi "părintele geometriei". El a trăit și a lucrat în Alexandria în timpul domniei lui Ptolemeu I. "Elementele" este una dintre cele mai influente lucrări ale sale asupra istoriei matematicii, care urmează să fie folosită ca o carte de referință pentru predarea subiectului de la publicarea sa până la începutul secolului XX.
În această carte, Euclid deduce principiile a ceea ce este acum cunoscut sub denumirea de geometrie euclidiană dintr-o serie de axiome.
Filolao
Philolaus (470 î.Hr. - 385 î.Hr.) a fost un filosof greco-contemporan pitagorean al lui Socrate. El a fost una dintre cele trei figuri cele mai importante ale tradiției pitagoreene, scriind un tratat retoric referitor la filosofie.
Philolaus a fost primul care a declarat că pământul nu era centrul staționar al cosmosului, ci sa mișcat în jurul unui foc central, împreună cu stelele fixe, cele cinci planete, Soarele, Luna și un pământ misterios paralel.
El a susținut că cosmosul și întregul au fost făcute din două tipuri de lucruri de bază: lucruri limitate și nelimitate.
Alcmeón de Crotona
Alcmeón de Crotona (510 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi naturali și teoreticieni medicali ai antichității. El a fost primul care a susținut importanța creierului ca bază a conștiinței și a inteligenței. Practic, de asemenea, disecționez corpurile umane în scopuri de cercetare.
Pentru Alcmeón, sufletul a fost sursa vieții. El a stabilit, de asemenea, că armonia cosmică este armonia dintre perechile opuse și, prin urmare, sănătatea umană a constat în echilibrul compușilor opuși din corp.
Arquelao
Archelaus (secolul al V-lea î.Hr.) a fost un filosof grec, elev al lui Anaxagoras și posibil profesor de Socrate. El este cel mai bine cunoscut pentru stabilirea principiului că mișcarea a fost separarea fierbinte de frig și de la care a încercat să explice formarea Pământului și crearea de animale și oameni.
Arquelao a susținut că aerul și infinitul erau începutul tuturor lucrurilor. El a mai spus că Pământul era plat, dar că suprafața era deprimată în centru. Del Sol a spus că a fost cea mai mare dintre toate stelele.
Brontinus
Brontinus din Metaponto (secolul VI î.Hr.) a fost un filozof pitagorean și discipol al lui Pitagora însuși. Nu se știe dacă el era tatăl sau soțul filosofului Theano. Sunt recunoscuți și niște poezii orfice. În plus, se atribuie punctul de vedere în care monadul, sau prima cauză, a depășit toate tipurile de rațiune și esență în putere și demnitate.
Damo
Damo (n. 500 î.Hr.) a fost un filozof pitagorean născut în Croton, despre care se crede că este fiica lui Pitagora și Theano. Pentru că în școala formată de tatăl său, el a luat autorul lucrărilor membrilor săi, multe dintre contribuțiile create de el i-au fost atribuite.
Potrivit unei povesti, Pitagora a moștenit scrierile sale de la Damo și le-a păstrat refuzând să le vândă, cu convingerea fermă că cunoștințele stocate în ele erau mai valoroase decât aurul.
Diogenii din Apollonia
Diogenes de Apollonia (425 î.Hr.) a fost un filosof grec născut în colonia greacă Apollonia din Tracia. El credea că aerul era singura sursă a existenței și ca o forță primară, avea inteligență.
Toate celelalte substanțe din univers au fost derivate din aer prin condensare și rărire. Diogenes a susținut, de asemenea, că există un număr infinit de lumi, precum și un infinit de goliciune.
Cât despre Pământ, el credea că era rotund, iar forma sa era rezultatul rotirii vaporilor fierbinți pe el.
Hermótimo de Clazómenas
Hermótimo de Clazómenas (secolul VI î.Hr.) a fost un filozof care a propus ca entitățile fizice să fie statice și că mintea este cauza schimbării. Hermotimus aparține unei clase de filosofi care au avut o teorie duală a principiului material și una activă ca fiind cauzele universului.
hipon
Hipón (secolul al V-lea î.Hr.) a fost un filosof grec pre-Socratic și este legat de faptul că sa născut în Regio, Metaponto, Samos sau Crotona. Este posibil, de asemenea, să fi existat mai mult de un filosof cu acest nume.
Deși era un filozof natural, Aristotel a refuzat să-l aloce împreună cu alți filosofi pre-socratici din cauza "nesemnificativității gândurilor sale". El a fost acuzat de ateism, dar pentru că nu există înregistrări ale textelor sale, nu puteți ști de ce.
El credea că apa și focul erau elementele principale, fiind apa originară a focului, iar acest lucru a început să fie începutul tuturor lucrurilor. El a manifestat, de asemenea, interes în biologie, și a declarat că toate lucrurile vii au un nivel adecvat de umiditate pentru a funcționa.
Meliso de la Samos
Meliso de Samos (secolul al V-lea î.Hr.) a fost al treilea și ultimul membru al școlii filosofice Eleatic. Se știe că el era comandantul unei flote de nave, chiar înainte de războiul Peloponez.
În același mod ca Parmenides, Meliso a stabilit că realitatea a existat întotdeauna, este indestructibilă, indivizibilă și rămâne liniștită fără schimbare. El a sugerat că existența este nelimitată și se extinde până la infinit în toate direcțiile.
Gândurile lui au fost scrise în proză și nu în poezie, așa cum a făcut-o Parmenides, iar din ele rămân doar zece fragmente.
Metrodoro de Chios
Metrodoro de Chios (secolul IV î.Hr.) a fost un filosof grec aparținând școlii lui Democrit și predecesorul lui Epicurus. Se consideră că el era un elev al lui Neso de Chios sau unii cred că același Democritus.
Metrodoro a fost considerat un sceptic și a inclus printre conceptele sale teoria atomilor și a golurilor și a pluralității lumilor. El a îndurat și teoria că stelele se formează zi de zi prin umezeală în aer în căldura soarelui.
El este creditat cu o viziune cosmologică avansată pentru timpul său, argumentând că "o singură bucată de grâu într-un câmp mare este la fel de ciudată ca o singură lume într-un spațiu infinit".
Metrodoro din Lámpsaco
Metrodoro de Lámpsaco (331 î.Hr. - 277 î.Hr.) a fost un filosof grec al școlii epicureene. Convingerea sa a fost că fericirea perfectă a venit din a avea și a menține un corp bine constituit. A găsit conflicte cu fratele său pentru că nu a recunoscut că uterul era un test și o măsură a lucrurilor care aparțineau unei vieți fericite.
myia
Myia (500 î.Hr.) a fost un filozof pitagorean, fiica lui Theano și a lui Pitagora. Era căsătorită cu Milo de Crotona, atlet. O scrisoare din secolul al II-lea î.Hr. este atribuită lui Myia și adresată unui Phyllis. Acest lucru descrie modul în care trebuie să răspundeți nevoilor unui nou-născut în conformitate cu principiile armoniei.
Potrivit ei, un bebeluș își dorește în mod natural lucrurile cu moderare și cel care se ocupă de îngrijirea sa trebuie să asigure acele nevoi cu aceeași moderare.
Ferécides de Siros
Frees of Syros (secolul VI î.Hr.) a fost un gânditor grec născut pe insula Syros. Contribuția sa principală este o cosmogonie derivată din trei principii divine cunoscute sub numele de Pentaemic: Zas (Zeus), Cthonie (Pământ) și Chronos (Time).
Aceasta a constituit o uniune între gândirea mitologică a lui Hesiod și filosofia pre-socratică. Nu se păstrează eșantioane directe ale lucrării sale, dar acest lucru este menționat de filosofii perioadei elenistice.
El a fost primul gânditor care este recunoscut ca comunicând reflecțiile sale filosofice într-un stil prosaic.
Pródico de Ceos
Pródico de Ceos (465 î.Hr. - 395 î.Hr.) a fost un filosof grec despre care se știe că face parte din prima generație de sofiști. A sosit la Atena ca ambasador al Ceosului și a devenit repede cunoscut ca un vorbitor și profesor.
Platon consideră Pródico cu mare respect față de alți sofiști și în dialogurile sale, Socrate apare ca prieten al lui. Teoria lingvistică și insistența acesteia asupra utilizării corecte a cuvintelor sunt recunoscute de mărimea lor.
În același mod ca și alți sofimi, Pródico a interpretat religia ca personificarea Soarelui, Lunii, râurilor, fantanilor și a oricăror altor elemente care au adus confort la viață.
Antiphon, sofistul
Antifon (480 î.Hr. - 411 î.Hr.) a fost un orator și filozof grec care a trăit în Atena. Unul din textele sale în teoria politică este important pentru că el este precursorul teoriei drepturilor naturale.
Viziunea sa exprimă principiile egalității și libertății asociate cu democrația. Natura este văzută ca o entitate care necesită spontaneitate și libertate, spre deosebire de restricțiile impuse de instituții.
Antiphon a fost, de asemenea, un matematician și a fost primul care a atribuit o limită superioară și inferioară valorii lui pi.
