Comportamentul antisocial: concept, teorii și factori de risc

Comportamentul antisocial se referă la orice tip de comportament care este peeorativ etichetat. Acesta cuprinde un număr mare de comportamente care atacă ordinea socială, precum și comportamente care promovează acest tip de comportament.

În general, comportamentele antisocial sunt de obicei considerate ca defecte sau infracțiuni sancționate prin lege. Aceste comportamente pot ataca proprietatea (cum ar fi furtul sau vandalismul) sau împotriva oamenilor (cum ar fi asaltul, hărțuirea sau coerciția).

În prezent, studiul comportamentului antisocial dobândește o mare relevanță din partea comunității științifice.

Detectarea elementelor care dau naștere la dezvoltarea acestor comportamente, precum și proiectarea tratamentelor care le permit să intervină sunt elemente investigate astăzi.

În acest articol se face o aproximare a conceptualizării comportamentului antisocial, se discută principalele elemente asociate acestor comportamente și se revizuiesc principalii lor factori de risc.

Caracteristicile comportamentului antisocial

Comportamentul antisocial constituie astăzi o problemă serioasă a diferitelor societăți. De asemenea, ea tinde să fie un element deosebit de problematic.

Comportamentul antisocial se referă la o mare varietate de acte și comportamente care se caracterizează prin încălcarea normelor sociale și a drepturilor altora.

Cu toate acestea, această definiție oferă o explicație cu siguranță ambiguă despre proprietățile comportamentului antisocial. Acest fapt motivează faptul că termenul este folosit pentru a descrie o mare varietate de comportamente, de obicei, nu este bine definit.

În prezent, se susține că ceea ce un comportament este clasificat ca antisocială poate depinde de diferiți factori. Cele mai proeminente sunt:

1. Hotărâri privind gravitatea faptelor.
2. Judecătorii privind distanța de la liniile directoare normative.
3. Vârsta persoanei care efectuează astfel de comportamente.
4. Genul persoanei care efectuează aceste comportamente.
5. Clasa socială a persoanei care efectuează comportamentele respective.

Astfel, comportamentul antisocial este un termen al cărui punct de referință este întotdeauna contextul socio-cultural în care se dezvoltă comportamentul.

Din acest motiv, în prezent nu există criterii obiective pentru a determina ce acte pot fi incluse în comportamentul antisociale și ce comportamente se încadrează în afara acestei categorii.

Comportamentele care încalcă normele sociale ale coexistenței reflectă un grad de severitate care este atât calitativ, cât și cantitativ diferit de tipul comportamentelor care se dezvoltă în viața de zi cu zi a oamenilor.

Aceasta înseamnă că comportamentele antisocial implică comportamente care nu sunt obișnuite nici în ceea ce privește forma lor, nici în ceea ce privește intensitatea executării.

Conceptualizarea comportamentului antisocial

Dificultatea de a delimita precis conceptul comportamentului antisocial este unul dintre elementele cele mai recunoscute de studiile și cercetările care se desfășoară în domeniul criminologiei.

De fapt, toate studiile pe această temă arată că această dificultate a devenit unul dintre principalele obiective ale disciplinei.

În acest sens, în ultimii ani au apărut numeroase abordări care au încercat să delimiteze și să definească conceptul de comportament antisocial. Cele mai importante sunt:

Abordare sociologică

Sociologia este probabil disciplina care a studiat comportamentul antisocial în abundență și profunzime mai mare.

Din această abordare, comportamentele antisocial au fost considerate, în mod tradițional, ca parte integrantă a conceptului mai general de deviere.

În acest fel, din sociologie, comportamentul antisocial ar fi înțeles ca o serie de comportamente, idei sau atribute personale care se caracterizează prin încălcarea unei anumite norme sociale.

Norma socială care specifică abordarea sociologică desemnează două câmpuri semantice legate între ele. Pe de o parte, norma ar fi o indicație a frecvenței, comportamentului normal sau statistic normal al oamenilor.

Astfel, în acest sens, normele ar fi conceptualizate ca criterii esențiale descriptive care ar fi în sarcina de a defini o serie de comportamente tipice într-un anumit sistem socio-cultural.

Pe de altă parte, norma prezintă o componentă evaluativă și prescriptivă. Adică, acesta definește ce este permis, potrivit sau bun prin așteptările sociale despre modul în care oamenii ar trebui să gândească sau să acționeze.

Astfel, din abordarea sociologică, abaterea implicită în comportamentul antisocial nu determină doar comportamente rare, ci și acte negative, condamnabile și pedepsite.

Apropierea legislativă

Din abordarea legală și / sau criminalistică, comportamentul antisocial este, de obicei, inclus în etichete și categorii cum ar fi criminalitatea, criminalitatea sau delincvența.

De fapt, aceste categorii sunt elemente deosebit de importante în criminologie, care se concentrează în principal pe studiul comportamentelor antisocialiste.

În cadrul acestei abordări, infracțiunea este concepută ca un act care încalcă legea penală a unei anumite societăți. În acest fel, infractorul este acea persoană pe care sistemul judiciar a urmărit-o și a acuzat-o pentru comiterea unei infracțiuni.

Relativismul istorico-cultural apare și în acest tip de abordare, ca element strâns legat de definirea criminalului.

Legile și normele instituționalizate care protejează anumite active legale sunt supuse unor variații multiple în timp și spațiu, în funcție de ideologiile guvernamentale.

În acest sens, relativitatea care caracterizează sistemele juridice dă naștere atât crimelor, cât și comportamentelor antisocial care devin o realitate în schimbare și multiformă.

Acest fapt contribuie și mai mult la împiedicarea conceptualizării comportamentului antisocial. Departe de a constitui o categorie naturală sau prefixată, criminalul răspunde unor procese complexe de producție sociopolitică și devine un fenomen al cărui conținut poate fi specificat doar în contextul juridic în care apare.

Abordare psihopatologică

Abordarea psihopatologică a fost o altă disciplină care, tradițional, a câștigat o mai mare importanță în studiul comportamentelor antisocialiste.

De fapt, psihologia este una dintre științele care a studiat mai profund acest tip de comportament și, ceea ce este mai important, a permis obținerea de informații despre dezvoltarea și funcționarea sa.

Din această perspectivă, comportamentul antisocial a fost conceptualizat ca o serie de componente mai mult sau mai puțin aparținând anumitor tulburări sau alterări psihologice.

Această asociere între comportamentul antisocial și tulburarea mentală a făcut posibilă determinarea proceselor psihologice implicate în dezvoltarea acestui tip de comportament.

În acest sens, modificările care au fost asociate cel mai frecvent cu acest tip de comportament sunt: ​​tulburări de control al impulsului, tulburare de personalitate antisocială și tulburare negativistă defiantă.

În ceea ce privește tulburările de control al impulsurilor, diferite patologii cum ar fi kleptomania, pyromania sau tulburarea explozivă intermitentă au fost legate de comportamentul antisocial.

Această asociere a permis evidențierea incapacității de a gestiona și a contura emoții la anumite momente și este un element fundamental pentru a explica apariția comportamentului antisocial.

Cu toate acestea, tulburarea de personalitate antisocială arată modul în care trăsăturile de personalitate și dezvoltarea personajului oamenilor reprezintă, de asemenea, un element-cheie în prezicerea apariției comportamentelor antisocialiste.

În cele din urmă, tulburarea negativistă sfidătoare este o modificare care provine din copilărie și adolescență, caracterizată prin prezentarea unui model de comportament negativist, sfidător, neascultător și gazdă, îndreptat spre figurile de autoritate.

Această ultimă tulburare permite asocierea comportamentului antisocial cu relațiile interpersonale și contextele socio-culturale în care individul se dezvoltă.

Abordare comportamentală

În sfârșit, dintr-un punct de vedere comportamental, comportamentul antisocial constituie un element de semnificație și utilitate deosebită ca obiect de studiu din diferite motive.

În primul rând, în abordarea comportamentală, comportamentul antisocial include atât comportamente clinic semnificative care sunt strict penale, cât și o gamă largă de acte antinormative care, deși nu sunt ilegale, sunt considerate dăunătoare sau dăunătoare pentru societate.

De exemplu, un comportament antisocial considerat a fi semnificativ din punct de vedere clinic ar fi atacarea unei persoane sau furtul. Pe de altă parte, alte comportamente, cum ar fi murdărirea drumului public sau perturbarea altor persoane, ar face parte din comportamente anti-normale non-ilegale.

În acest mod, din punct de vedere comportamental, este permisă separarea comportamentului antisocial de comportamentul criminal. Prima categorie ar acoperi a doua, dar nu ar fi exclusă.

Pe de altă parte, abordarea comportamentală dobândește o mare relevanță în comportamentul antisocial al copiilor. Comportamentele anormomatice, cum ar fi comportamentul disruptiv în stabilirea școlii sau comportamentele de agresiune între copii, sunt elemente care sunt catalogate în cadrul comportamentului antisocial prin această abordare.

Astfel, principala controversă prezentată de problematica conceptuală a centrelor de comportament antisocial, pe de o parte, între abordările partizane ale concepției juridice sau psihopatologice a acestui fenomen.

Pe de altă parte, controversa se concentrează, de asemenea, pe viziunea delincvenței ca o realitate în esență comportamentală care are propria ei entitate, indiferent dacă acțiunile judiciare care îi aparțin sau procesele de diagnostic psihopatologic sunt sau nu puse în acțiune.

Concepte asociate

Complexitatea conceptualizării comportamentului antisocial este de asemenea afectată de o serie de concepte asociate cu acesta.

În acest fel, este important să se clarifice alte construcții care sunt strâns legate de comportamentul antisocial. Distincția diferențială poate ajuta la delimitarea conceptuală a comportamentului antisocial. Principalele concepte asociate sunt.

Agresiune și agresiune

Agresiunea este un comportament extern, deschis și observabil care a fost definit ca un răspuns care oferă stimulente dăunătoare unui alt organism.

Pe de altă parte, starea agresivă constituie o combinație de cogniții, emoții și tendințe comportamentale care sunt declanșate de stimuli capabili să evocă un răspuns agresiv.

Astfel, agresiunea se referă la un comportament specific al răului unei alte persoane, care face parte din comportamentul antisocial.

Agresiunea, pe de altă parte, nu implică doar prezența comportamentului agresiv, ci și o serie de răspunsuri emoționale și cognitive agresive.

Agresiune și violență

Violența este un concept care este, de asemenea, puternic asociat cu comportamentul antisocial și care, în mod tradițional, a fost dificil de diferențiat de agresiune.

În general, violența este un termen folosit pentru a descrie cele mai extreme forme de comportament agresiv, precum și un comportament antisocial.

În plus, violența este de multe ori un concept care este strâns legat de agresiunea fizică, deși poate fi aplicat și agresiunii psihologice. În termeni generali, principalele proprietăți ale termenului de violență sunt:

1 - constituie un tip de agresiune maladaptivă care nu are nicio legătură cu situația socială în care se desfășoară.

2 - Aceasta presupune executarea comportamentelor care denotă o utilizare excesivă a forței fizice în cadrul unui context socio-cultural esențial.

3. Este susținută biologic într-un mecanism modificat care este responsabil pentru reglarea funcției de adaptare a agresiunii. Datorită dereglementării mecanismului, se dezvoltă un caracter și un comportament eminamente distructiv asupra oamenilor și lucrurilor.

Factori de risc

Dincolo de conceptualizarea și descrierea proprietăților comportamentului antisocial, un alt element care este studiat abundent în prezent sunt factorii care pot predispune persoana să realizeze acest tip de comportament.

Acești factori pot fi cuprinși în șase categorii majore: factorii de mediu, factorii individuali, factorii, factorii biologici, factorii psihologici, factorii de socializare și factorii școlari.

În ceea ce privește factorii de mediu, mass-media, șomajul, sărăcia și suferința de discriminare socială sunt elementele care sunt cel mai semnificativ legate de comportamentul antisocial.

Cu toate acestea, în cazul factorilor individuali s-a constatat că transmisia genetică și dezvoltarea anormală a anumitor hormoni, toxine sau neurotransmițători, cum ar fi testosteronul sau enzima monoaminooxidază (MAO), sunt, de asemenea, legate de comportamentul ansocial.

În cele din urmă, celelalte categorii de factori de risc prezintă ca elemente mai importante suferința tulburărilor psihologice, alterările relaționale în cadrul familiei și neadaptarea școlară.