Costuri comune: caracteristici, metode și exemple

Costurile comune, în contabilitate, sunt costurile suportate într-un proces comun de producție. Între costurile comune pot exista costuri ale materialelor directe, muncii directe și cheltuielilor generale de producție.

Un proces comun este un proces de producție în care o intrare produce rezultate multiple. Este un proces în care, atunci când se caută producția unui tip de produs, se creează automat și alte tipuri de produse.

Producătorii suportă multe costuri în procesul de producție. Funcția contabilului de cost este de a urmări aceste costuri într-un anumit produs sau proces (obiect cost) în timpul producției.

Unele costuri nu pot fi atribuite unui obiect de cost unic, deoarece aceste costuri favorizează mai mult de un produs sau un proces în timpul procesului de fabricație. Aceste costuri sunt așa-numitele costuri comune.

Înțelegerea întregului domeniu de aplicare a conceptului de costuri comune îi ajută pe contabilii și administratorii să cunoască departamentele care să perceapă costurile suportate.

caracteristici

Costul comun reprezintă o cheltuială care favorizează mai multe produse și pentru care nu este posibilă separarea contribuției la fiecare produs. Contabilul trebuie să stabilească o metodă consecventă de atribuire a costurilor comune produselor.

Companiile care produc mai mult de un produs trebuie să înțeleagă concepte contabile, cum ar fi costurile comune și comune. Aceste teorii demonstrează diferențele în alocarea costurilor și ajută companiile să prezinte cu precizie costurile și profiturile.

Aproape toți producătorii suportă costuri comune la un anumit nivel al procesului de fabricație. Acesta poate fi, de asemenea, definit ca fiind costul operării proceselor de producție în comun, inclusiv eliminarea deșeurilor.

Este posibil ca costurile comune să se producă într-o oarecare măsură în diferite puncte ale oricărui proces de fabricație.

Este esențial să se atribuie costul comun pentru diferitele produse comune fabricate, pentru a determina costurile produselor individuale.

Procesele comune sunt procese de producție în care crearea unui produs creează și alte produse simultan. Este un proces în care o intrare produce mai multe ieșiri.

Utilitatea costului comun

Costul comun devine util atunci când cheltuielile favorizează simultan două sau mai multe departamente ale unei companii. Ca atare, departamentul contabil trebuie să aloce de două ori costul, în proporția corespunzătoare, departamentelor corespunzătoare.

Costul comun reprezintă un instrument util pentru a încuraja cooperarea bugetară între departamente.

Nu este întotdeauna posibilă separarea corectă a costurilor sau a contribuției între beneficiari, însă costul comun este un mod acceptabil de contabilizare pentru majoritatea companiilor.

metode

Pentru a aloca costurile produselor comune, contabilii de cost utilizează una dintre metodele diferite de alocare a costurilor.

Metoda de măsurare fizică

Costurile comune sunt alocate produselor comune în funcție de cantitatea produsă pentru fiecare produs în raport cu producția totală, luând o măsură fizică cum ar fi greutatea, unitățile, volumul, lungimea sau altă măsură adecvată pentru volumul producție.

Metoda de măsurare fizică pentru alocarea costurilor comune poate fi reprezentată în următoarea formulă:

Costul alocat unui produs comun = (Cantitatea produsă din produs × Total costuri comune) / Cantitatea totală de producție

Această metodă este adecvată atunci când cantitatea fizică produsă din produsele comune reflectă cu fidelitate costurile acestora.

De exemplu, utilizând metoda fizică de măsurare, costurile pot fi atribuite diferitelor nuanțe ale unei picturi obținute într-un singur proces.

Valoarea relativă a vânzărilor

Această metodă alocă costurile comune bazate pe valoarea vânzării estimate a unui produs comun, determinată pe baza valorii de vânzare a producției comune totale. Acest lucru este ilustrat în următoarea formulă:

Costul atribuit unui produs comun = (Valoarea vânzărilor produsului × Total costuri comune) / Valoarea vânzărilor din producția totală

Această metodă este adecvată atunci când cantitatea fizică produsă din produsele comune nu reflectă valoarea acestora și se poate realiza o estimare fiabilă a valorii lor de vânzare.

Metoda valorii realizabile nete (VNR)

Pentru produsele care necesită o prelucrare ulterioară, metoda de realizare netă realizabilă este mai adecvată, deoarece ia în considerare costurile suplimentare necesare procesării și vânzării produselor comune. În cadrul acestei metode, costul comun este atribuit produselor folosind următoarea formulă:

Costul alocat unui produs comun = (VNR al produsului × Total costuri comune) / VNR din producția totală

unde VNR = Valoarea estimativă a vânzării - Costul estimat al procesului suplimentar.

Atunci când aceste produse sunt prelucrate ulterior după separare, costurile totale vor include și un cost mai mare de procesare.

Exemple

Luați în considerare o plantă de pasăre. Planta ia găini vii și le transformă în părți de pui folosite ca hrană. Puii produc sânii, aripile, ficatul, coapsele și alte părți care sunt folosite pentru consumul uman.

În același mod, luați în considerare o rafinărie de petrol. Rafinăria preia petrolul brut și îl rafinează într-o substanță care poate fi utilizată pentru benzină, motorină, ulei de încălzire sau kerosen.

Toate aceste produse diverse provin dintr-o singură intrare: țiței. În ambele exemple, o singură intrare produce mai multe ieșiri. Acestea sunt ambele exemple de procese de producție în comun.

Exemplul numeric

Să folosim următoarele date referitoare la două substanțe chimice A și B obținute dintr-un proces comun și să atribuim costurile comune utilizând fiecare dintre metodele de mai sus.

Costul total de fabricație al procesului comun a fost de 30.000 $.

soluție

Costul care va fi atribuit substanței chimice A ar fi:

Prin metoda fizică de măsurare : 80 × 30 000 ÷ (80 + 125) = 11 707 dolari

Valoare relativă a valorii vânzărilor : 15.000 × 30.000 ÷ (15.000 + 60.000) = 6.000 $

Metoda VNR : 11.000 × 30.000 ÷ (11.000 + 58.000) = 4.783 dolari

unde 11 000 = 15 000 - 4 000 și 58 000 = 60 000 - 2 000

Luând în calcul costul estimat al substanței chimice A și deoarece există doar două produse, costul care va fi atribuit substanței chimice B poate fi calculat, pur și simplu scăzând costurile anterioare din total pentru fiecare metodă respectivă, după cum se arată mai jos:

Prin metoda fizică de măsurare : 30.000-11.707 = 18.293 $

Valoare relativă a valorii vânzărilor : 30.000-6.000 = 24.000 $

Metoda VNR: 30.000-4.783 = 25.217 $