Ce este Radiația Adaptivă? (cu exemple)

Radiația adaptivă este un proces prin care o specie de animale sau plante evoluează în diferite tipuri, cu caracteristici și obiceiuri fizice adaptate la alte medii, dezvoltând moduri de viață mai specializate.

Este un concept cheie în studiul evoluției și a fost observat pentru prima dată în perioada paleologică (acum mai mult de 65 de milioane de ani).

Principalele diferențe observate la animale sunt organele omoloage, numite așa, deoarece ele apar ca o variație a originalului (strămoșul) și au o funcție specifică de a funcționa în noul mediu în care trăiesc.

De exemplu, având în vedere vertebratele, se observă că toți au membre ale membrelor, deși aparțin unor specii diferite: brațul uman, piciorul unui canin, vârful unui rechin, aripile unei păsări, printre altele.

Această diversificare a permis fiecărei specii să funcționeze, să sară, să înoate, să zboare, să urce etc., adică să se adapteze la o varietate de habitate cu caracteristici foarte diferite.

Acestea sunt considerate organe omoloage și au o origine comună, este evident că există o relație evolutivă între diferitele specii.

Se spune că radiația evolutivă are loc într-o perioadă scurtă de timp. În acest sens, este posibil să se afirme că este caracterizat ca un proces de diversificare rapidă.

Radiația adaptivă a fost explicată prin exemple

Există mai multe cazuri de radiații adaptive care au apărut în întreaga istorie care ajută la explicarea acestui fenomen într-un mod mai practic:

1 - Diversificarea mamiferelor

Radiațiile adaptate au dus la expansiunea mamiferelor.

În vremurile primitive, mamiferele au fost mici și au mâncat insecte noaptea. Din moment ce au trăit cu dinozaurii, au fost foarte greu de concurat cu ei, în principal datorită diferenței mari de dimensiuni.

După ce au apărut anumite evenimente pe planetă care au schimbat condițiile de mediu, mamiferele au reușit să-și dezvolte abilitățile pe care dinozaurii nu le puteau găsi: să alerge, să înoate, să săpare, să fie mai agile și mai flexibile.

Această abilitate de a se adapta la schimbare este motivul pentru care mamiferele au supraviețuit și dinozaurii au dispărut. Se pare că aceste capacități au fost utile după ce meteoritul a scăzut cu 65 de milioane de ani în urmă.

În aceste condiții noi - fără concurența marilor animale primitive - mamiferele au reușit să se extindă larg spre o mare diversitate de ecosisteme.

2 Finalele lui Darwin

Celebrul naturalist de origine engleză, Charles Darwin, a observat o mare diversitate de specii de păsări din Insulele Galapagos, situate în Oceanul Pacific.

Darwin a descoperit că fiecare varietate de finchine a dezvoltat caracteristici fizice diferite, cum ar fi un vârf și o dimensiune mai mare sau mai mică, în funcție de insula în care trăiau.

În consecință, fiecare dintre soiurile observate are o sursă proprie de hrană. Unele au consumat semințe, alte flori, altele au consumat insecte etc.

Cu toate acestea, toate au avut originea în același strămoș care se hrănea numai cu semințe.

Schimbările în mărimea vârfurilor lor au fost adaptive, deoarece le-au permis să supraviețuiască în prezența unor specii similare, ceea ce a însemnat o mai mare concurență pentru alimente.

În acest caz au fost efectuate multe studii genetice, iar cele mai recente indică faptul că, chiar și până acum zece ani, cuișoarele au continuat să evolueze.

Radiațiile adaptate sunt valabile pentru a explica de ce o singură specie prezentă cu milioane de ani în urmă, a dus la noi specii care au provenit dintr-o strategie de supraviețuire în fața deficitului alimentar.

3 Marsupialii australieni

În acest caz, se spune că un anumit număr de marsupiali au evoluat diferit unul de celălalt față de un strămoș comun. Toate acestea s-au întâmplat în interiorul continentului oceanic.

Șoarecele marsupial, molia marsupială, mlastina marsupială, vombatul, veverita zburătoare, pisica marsupială și lupul tasmanian au aceeași origine ancestrală, astfel încât reprezintă un alt exemplu clar de radiație evolutivă, având în vedere particularitățile lor.

Izolarea geografică a Austriei de aproximativ 50 de milioane de ani a fost esențială în diversificarea marsupialelor, care au evoluat pentru a umple nișele ecologice multiple.

4- Mamiferele placentare din Australia

Acest exemplu este strâns legat de cel anterior, deoarece mamiferele placentare australiene au avut o diversificare foarte asemănătoare cu cea a marsupialelor.

Atât de mult încât să se poată face o analogie între speciile de marsupiale menționate mai sus și speciile lor corespunzătoare din clasa marsupială.

Printre specii se numără: molia, anteaterul, șoarecele, lemurul, râsul și lupul.

Trebuie remarcat faptul că aceste două grupe de animale nu au nicio relație în sensul biologic și încă au comportamente similare în ceea ce privește modul de viață și mediul în care trăiesc.

Acest fapt, împreună cu faptul că radiațiile adaptive au avut loc în aceeași zonă geografică izolată, face ca acest caz să fie considerat o evoluție convergentă.

5- Peștele de Cichlid

Această specie originară din Africa de Est a fost împărțită în aproximativ 600 de exemplare. Aceasta a apărut ca o formă de adaptare la diferitele alimente disponibile în habitatul lor, printre care se numără peștii mici, algele, larvele, cântarele, aripioarele etc.

În Lacul Malawi se pot găsi specii cum ar fi placodonul Trematocranus care se hrănește cu moluște; Caprichromis orthognathus, care se hrănește cu ouă și pești; Melanochromis labrosus care mănâncă larve de insecte, printre multe alte specii prezente.

6- Beetlele

Radiația adaptivă a acestor insecte a avut loc cu milioane de ani în urmă. Ea a provenit, la rândul ei, de radiația adaptivă a angiospermelor (plante cu flori și fructe cu semințe), deoarece cele mai multe familii de gândaci polenizează angiospermele.

Acesta este motivul pentru care astăzi există aproximativ 350.000 de specii de gândaci descriși în lume.

Există o teorie care indică faptul că, odată ce gândacii s-au hrănit cu plante angiospermice, o parte dintre ei "s-au specializat" în a consuma anumite părți ale plantei, cum ar fi frunze sau rădăcini, de exemplu) și, ulterior, Este, de asemenea, considerată o radiație adaptivă.

Această declarație necesită studii aprofundate care să fie pe deplin demonstrate.