Fallacies: Definiție, tipuri și exemple

Fallaciile sunt un fel de rațiune înșelătoare, chiar dacă pare adevărat, bazat pe argumente cu puțină soliditate, care încearcă să convingă o altă persoană intenționat sau involuntar. Aceste credințe eronate derivă dintr-un raționament logic incorect care distruge argumentul.

Deoarece nu există niciun acord asupra modului de definire și clasificare a erorilor, există mai multe definiții despre termen. Cele mai acceptate definesc erorile ca argumente deductiv invalide sau foarte slabe, din punct de vedere inductiv.

Minciuna sau înșelăciunea stă la baza argumentului, deoarece conține o premisă falsă nejustificată. Unele erori sunt construite exprofeso sau intenționat cu intenția de a convinge pe alții; alteori, sunt decepții care sunt comise involuntar, fie prin ignoranță, fie prin simpla neatenție.

Primul care a clasificat erorile a fost Aristotel. De atunci, numai tipurile de erori cunoscute pot fi enumerate în sute, deoarece numărul lor poate fi infinit. În general, erorile includ definiții, explicații sau alte elemente ale raționamentului.

Termenul de eroare este folosit în mod obișnuit ca sinonim pentru falsitate sau credință falsă. Cu toate acestea, cele mai multe erori implică greșeli care se fac în timpul unei discuții informale și zilnice. Fallacile nu sunt de interes doar pentru logică, ci și pentru alte discipline și domenii ale cunoașterii.

Ele sunt prezente în viața de zi cu zi și se manifestă în limbajul comun și în alte domenii, cum ar fi discursul politic, jurnalismul, publicitatea, dreptul și orice alt domeniu al cunoașterii care necesită argumentare și convingere.

Definiția fallacy

Cuvântul eroare vine din fallacia latină care înseamnă "înșelăciune". Acesta este definit ca un argument nevalid din punct de vedere deductiv sau foarte slab inductiv.

Acest argument greșit ar putea să conțină și o premisă nejustificată sau să ignore complet dovezile relevante disponibile, care ar trebui să fie cunoscute de către argumentator.

Fallațiile pot fi comise intenționat pentru a convinge sau manipula o altă persoană, dar există și alte tipuri de erori care sunt involuntare sau neintenționate și care sunt comise din ignoranță sau neglijență.

Uneori este dificil să le detectezi pentru că sunt foarte convingătoare și subtile; prin urmare, trebuie să acordăm o atenție deosebită pentru a le demasca.

Argumente bune

Argumentele bune sunt cele care sunt valabile deductiv sau, de asemenea, puternice inductiv. Acestea conțin doar premise adevărate și solide, care nu sunt doar cereri.

Problema cu această definiție este că duce la eliminarea cunoștințelor științifice neconvenționale și la etichetarea ei ca fiind falsă. Se întâmplă, de exemplu, atunci când apare o nouă descoperire.

Aceasta conduce la o rațiune științifică greșită, deoarece se bazează pe premisa falsului impus anterior, deși un cercetător ar putea susține că toate premisele trebuie să fie adevărate pentru a pune capăt discuției.

Alte teorii

O altă teorie susține că eroarea se bazează pe lipsa dovezilor adecvate pentru a susține o credință și că această lipsă este deghizată pentru a face ca dovezile să pară adecvate.

Unii autori recomandă ca această eroare să fie caracterizată în mod expres ca o încălcare a regulilor unui raționament bun, a unei discuții critice, a unei comunicări adecvate și a soluționării litigiilor. Problema cu această abordare este dezacordul care există cu privire la modul de a caracteriza astfel de norme.

În opinia unor cercetători, toate aceste definiții anterioare sunt foarte largi și nu disting între erorile reale, cele mai grave erori și simple greșeli.

Prin urmare, se crede că ar trebui căutată o teorie generală a erorilor pentru a ajuta la distincția dintre raționamentul greșit și raționamentul non-greșit.

Tipuri de erori și exemple

De la Aristotel, erorile au fost clasificate în moduri diferite. Filosoful grec le-a clasificat verbal, nonverbal sau relativ la lucruri.

Există multe modalități de a le clasifica, însă, în general, clasificarea cea mai utilizată este clasificarea formală și informală.

Obligații formale

Lipsa formală (deductivă) este detectată de examinarea critică a raționamentului logic. Adică nu există o concatenare între concluzie și premisă, deși modelul raționamentului pare a fi logic, este întotdeauna incorect.

Modelul care urmează acestui tip de erori este:

Pisicile au patru picioare.

Silvestre este o pisică.

Prin urmare, Silvestre are patru picioare.

Lipsurile formale pot fi detectate prin înlocuirea elementelor care alcătuiesc premisele cu simboluri și apoi a se vedea dacă raționamentul este adaptat la regulile logice. Unele subtipuri de erori formale sunt:

-Appeal la probabilitate

Odată cu probabilitatea și cunoștințele anterioare este de la sine acceptat ceea ce pare logic, pentru că este destul de probabil.

exemplu

Pe cer sunt nori negri.

Nori negri înseamnă că va ploua.

Apoi astăzi va ploua.

- Negarea antecedentelor

Această eroare este determinată de un element condiționat.

exemplu

Dacă îmi dau prietenii, mă vor iubi mai mult.

Acest lucru duce la o inferență eronată în a nega acest lucru: "Dacă nu-mi ofer prietenii mei, ei nu mă vor iubi".

- Fallaciune de motive rele

Este, de asemenea, cunoscut sub numele de Argumentum ad Logicam . Aici se presupune că concluzia este rea, deoarece argumentele sunt și ele rele.

exemplu

Noul ei prieten are o mașină veche.

Înseamnă că este sărac.

Nu ar trebui să fie cu el.

- Fallația omului mascat

Se mai numește o eroare intenționată și implică înlocuirea uneia dintre părți. Astfel, atunci când cele două lucruri schimbate sunt identice, se presupune că argumentul este valabil.

exemplu

Poliția a raportat că hoțul care a jefuit casa lui Isus a avut o barbă.

Vecina lui Isus poartă o barbă.

Prin urmare, hoțul este vecinul lui Isus.

- Termenul mediu nu este distribuit

Termenul de mijloc al silogismului nu acoperă în incinta sa toți membrii grupului sau categoriei

exemplu

Fiecare mexican este latino-american.

Un panamian este latino-american.

Prin urmare, un panamean este mexican.

Informațiile false

Înșelăciunile informale (inductive) depind de conținutul însuși și probabil de scopul raționamentului. Ele se găsesc mai des decât erori formale, iar diferitele lor tipuri sunt aproape infinite.

Unii autori îi clasifică pe subcategorii, tocmai datorită varietății lor extinse:

- Fallaciile prezumției

Când există o prezumție a adevărului, dar nu există nici o dovadă a acestui fapt, poate fi provocată o rațiune falsă. Două dintre aceste erori sunt:

- Întrebarea complexă despre eroare, care presupune atingerea unor ipoteze discutabile.

exemplu

"Veți recunoaște că nu funcționează?" Dacă răspunsul este afirmativ, prezumția este arătată, însă dacă nu este răspuns, înseamnă că afirmația este adevărată, dar nu vrea să fie admisă.

- O eroare generalizată atentă, bazată pe o situație anormală unică. Este opusul erorii generalizării.

exemplu

"Hitler era vegetarian. Deci, vegetarienii nu trebuie să aibă încredere. "

- Eroare de relevanță

Acest tip de eroare încearcă să convingă o persoană cu informații irelevante, apelând la emoții și nu la logică. Aici sunt incluse:

- recurs la autoritate, cunoscut sub numele de Argumentum ad Verecundia ; adică argumentul modestiei. Veridicitatea argumentului este legată de autoritatea sau prestigiul persoanei care îl apără. Este o eroare logică, deoarece nu depinde de persoana care face reclamația.

exemplu

«Astronauții cred în Dumnezeu. Apoi Dumnezeu există sau credeți că știți mai mult decât ei? ".

- Apelul la opinia populară, în care opinia majorității este urmată și o credință sau o idee este considerată de la sine înțeles doar pentru că opinia publică o acceptă.

exemplu

"Toată lumea cumpără acel brand de pantofi, trebuie să fie foarte confortabil".

- Atacati persoana, numita si Ad Hominem . Utilizarea sa este foarte frecventă în dezbaterea politică, deoarece argumentele obiective sunt înlocuite de descalificarea personală.